14 definiții pentru iritabil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRITABIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis.

IRITABIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis.

iritabil, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 294 / Pl: ~i, ~e / E: fr irritable, lat irritabilis] Care se irită, se supără ușor Si: irascibil, supărăcios.

IRITABIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil. V. nervos. El e așa de nervos și de iritabil de cîtva timp, și luptă să se stăpînească. VLAHUȚĂ, O. A. III 176.

IRITABIL, -Ă adj. Supărăcios; irascibil. ♦ Supus iritației. [Cf. fr. irritable, lat. irritabilis].

IRITABIL, -Ă adj. supărăcios; irascibil. ◊ supus iritației. (< fr. irritable, lat. irritabilis)

IRITABIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte ușor; irascibil. /<fr. irritable, lat. irritabilis

*iritábil, -ă adj. (lat. irritabilis). Care se irită ușor. V. irascibil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iritabil adj. m., pl. iritabili; f. iritabilă, pl. iritabile

iritabil adj. m., pl. iritabili; f. iritabilă, pl. iritabile

iritabil adj. m., pl. iritabili; f. sg. iritabilă, pl. iritabile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IRITABIL adj. irascibil, nervos, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Genus irritabile vatum (lat. „Neamul iritabil al poeților”) – Prin această expresie din Epistolele lui Horațiu (II, 2, 102), marele poet latin caracteriza susceptibilitatea confraților săi de breaslă. Ascuțișul versului e de multe ori folosit spre a înțepa ușurința cu care oamenii de litere în genere se supără, atunci cînd sînt atacate operele lor. Boileau, severul critic francez, care în Satire i-a împuns pe mulți cu vîrful penei sale, scria într-o prefață: „Cînd am dat pentru întîiași dată satirele mele la lumina zilei, mă pregătisem de tărăboiul pe care tipărirea lor îl va face în Parnas. Știam că neamul poeților, și mai cu seamă al poeților proști, e un neam înverșunat care ia ușor foc”. De obicei, în vorbire mai ales, nu se folosesc decît primele două cuvinte: Genus irritabile, arhisuficiente ca să se știe și la cine și la ce ne referim. În volumul de Amintiri, Lucia Sturdza Bulandra, vorbind despre felul cum era numit altădată un director de teatru, se întreabă: „Pe baza căror contingențe cu teatrul se făcuse desemnarea acestuia în fruntea unei instituții cu un caracter atît de specific? Cunoștea el actorul, acest irritabile genus?” (pag. 32). LIT.

Intrare: iritabil
iritabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iritabil
  • iritabilul
  • iritabilu‑
  • iritabilă
  • iritabila
plural
  • iritabili
  • iritabilii
  • iritabile
  • iritabilele
genitiv-dativ singular
  • iritabil
  • iritabilului
  • iritabile
  • iritabilei
plural
  • iritabili
  • iritabililor
  • iritabile
  • iritabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iritabil, iritabilăadjectiv

  • 1. Care se irită, se supără ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote El e așa de nervos și de iritabil de cîtva timp, și luptă să se stăpînească. VLAHUȚĂ, O. A. III 176. DLRLC
    • 1.1. Supus iritației. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.