16 definiții pentru iritație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRITAȚIE, iritații, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasă; iritare. 2. Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii etc. – Din fr. irritation, lat. irritatio.

IRITAȚIE, iritații, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasă; iritare. 2. Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii etc. – Din fr. irritation, lat. irritatio.

iritație sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr irritation, lat irritatio] 1-2 Iritare (1-2).

IRITAȚIE, iritații, s. f. 1. Iritare. 2. Excitare anormală sau inflamație a unui organ.

IRITAȚIE s.f. 1. Enervare, izbucnire de mînie; iritare. 2. Excitare anormală, inflamație a unui organ. [Gen. -iei, var. iritațiune s.f. / cf. fr. irritation, lat. irritatio].

IRITAȚIE s. f. 1. iritare. 2. congestie, inflamație ușoară a unui organ. (< fr. irritation, lat. irritatio)

IRITAȚIE ~i f. 1) Stare a unei persoane iritate. 2) Umflare și înroșire ușoară a unui organ sau țesut. [G.-D. iritației; Sil. -ți-e] /<fr. irritation, lat. irritatio, ~onis

iritați(un)e f. 1. acțiunea de a irita; 2. starea persoanei iritate; 3. starea unui organ prea excitat.

*iritațiúne f. (lat. irritátio, -ónis). Acțiunea de a irita. Starea uneĭ persoane iritate, unuĭ organ iritat. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iritație (desp. -ți-e) s. f., art. iritația (desp. -ți-a), g.-d. art. iritației; pl. iritații, art. iritațiile (desp. -ți-i-)

iritație (-ți-e) s. f., art. iritația (-ți-a), g.-d. art. iritației; pl. iritații, art. iritațiile (-ți-i-)

iritație s. f. (sil. -ți-e), art. iritația (sil. -ți-a), g.-d. art. iritației; pl. iritații, art. iritațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IRITAȚIE s. 1. v. inflamație. 2. v. nervozitate.

IRITAȚIE s. 1. (MED.) congestie, inflamație. (Are o ~ la ochi.) 2. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.)

Intrare: iritație
iritație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iritație
  • iritația
plural
  • iritații
  • iritațiile
genitiv-dativ singular
  • iritații
  • iritației
plural
  • iritații
  • iritațiilor
vocativ singular
plural
iritațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iritațiune
  • iritațiunea
plural
  • iritațiuni
  • iritațiunile
genitiv-dativ singular
  • iritațiuni
  • iritațiunii
plural
  • iritațiuni
  • iritațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iritație, iritațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.