12 definiții pentru ironiza

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRONIZA, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.

IRONIZA, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.

ironiza [At: C. PETRESCU, C. V. 153 / Pzi: ~zez / E: fr ironiser] 1-2 vt A avea o atitudine ironică (2-3) față de ceva sau de cineva Si: a persifla, a zeflemisi.

IRONIZA, ironizez, vb. I. Tranz. A spune ironii pe socoteala cuiva, a avea o atitudine ironică față de cineva sau ceva; a lua peste picior, a zeflemisi. Cu ascuțime ironiza M. Gorki pe acei tineri scriitori care considerau schița ca un gen mai greu decît romanul. V. ROM. iulie 1953, 271. Cînd un om își ironizează o durere veche, crede că a devenit tare. C. PETRESCU, C. V. 153.

IRONIZA vb. I. tr. A face ironii la adresa cuiva; a zeflemisi. [< fr. ironiser, it. ironizzare].

IRONIZA vb. tr. a formula ironii la adresa cuiva; a persifla. (după fr. ironiser)

A IRONIZA ~ez tranz. (persoane) A trata cu ironii; a lua în râs; a batjocori; a zeflemisi. /<fr. ironiser

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ironiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ironizez, 3 ironizea; conj. prez. 1 sg. să ironizez, 3 să ironizeze

ironiza (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizea

ironiza vb., ind. prez. 1 sg. ironizez, 3 sg. și pl. ironizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IRONIZA vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva.)

IRONIZA vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A IRONIZA a da (cuiva) cu flit, a face bășcălie / mișto, a lua împrejur (pe cineva), a lua în balon / în bășcălie / în răspăr / în tărbacă / în zeflemea, a lua la bulane / la mijloc / la mișto / la perpulis (pe cineva), a miștocări, a mușca de cur (pe cineva), a plesni (pe cineva) în pălărie, a-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas.

Intrare: ironiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ironiza
  • ironizare
  • ironizat
  • ironizatu‑
  • ironizând
  • ironizându‑
singular plural
  • ironizea
  • ironizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ironizez
(să)
  • ironizez
  • ironizam
  • ironizai
  • ironizasem
a II-a (tu)
  • ironizezi
(să)
  • ironizezi
  • ironizai
  • ironizași
  • ironizaseși
a III-a (el, ea)
  • ironizea
(să)
  • ironizeze
  • ironiza
  • ironiză
  • ironizase
plural I (noi)
  • ironizăm
(să)
  • ironizăm
  • ironizam
  • ironizarăm
  • ironizaserăm
  • ironizasem
a II-a (voi)
  • ironizați
(să)
  • ironizați
  • ironizați
  • ironizarăți
  • ironizaserăți
  • ironizaseți
a III-a (ei, ele)
  • ironizea
(să)
  • ironizeze
  • ironizau
  • ironiza
  • ironizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ironiza, ironizezverb

  • 1. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cu ascuțime ironiza M. Gorki pe acei tineri scriitori care considerau schița ca un gen mai greu decît romanul. V. ROM. iulie 1953, 271. DLRLC
    • format_quote Cînd un om își ironizează o durere veche, crede că a devenit tare. C. PETRESCU, C. V. 153. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Se ironizau neîncetat. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.