19 definiții pentru irosi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi.

IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi.

irosi [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (înv) f~, ier~ / Pzi: ~sesc / E: cf afierosi] 1 vr (Înv; d. lichide) A se prelinge. 2-3 vtr A (se) împrăștia în exces și fără folos Si: a (se) pierde, a (se) risipi. 4 vr (Fig; d. oameni) A depune eforturi mari și inutile într-o anumită direcție. 5 vr (Îrg; d. case) A se surpa.

IROSÍ, irosesc, vb. IV. 1. Tranz. A consuma făcînd risipă; (cu privire la bani, la avere) a cheltui în mod ușuratic; a risipi. Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115. ◊ Fig. Sînt acuma de șaizeci de ani fără unul și din ei vreo patruzeci tot la țară i-am irosit. REBREANU, R. I 14. 2. Refl. Fig. A se răsfira, a se împrăștia în toate direcțiile; a dispărea, a se stinge. Stelele cerului se irosiră din albastrele adîncuri. GALACTION, O. I 286. Gîndurile pline de cruzime s-au irosit, iar durerea din trecut a rămas surdă în el. POPA, V. 341. Noaptea se irosi ca bruma toamnei în răsăritul soarelui. ARDELEANU, D. 126. Se irosește în aer, cucernic, busuiocul. IOSIF, PATR. 12.

A IROSÍ ~ésc tranz. (bani, bunuri materiale) A face să se irosească; a risipi; a cheltui. /Orig. nec.

A SE IROSÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre bani, bunuri materiale) A se folosi în mod nechibzuit; a se consuma cu risipă. 2) (despre persoane) A se consuma, depunând eforturi mari și inutile. /Orig. nec.

irosì v. Mold. V. firosì: vaca ’mi irosia ogrinjii din căruță CR.

ierosi1 vt [At: DA ms / P: i-e~ / V: fie~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ἰερόυομαι] (Bis) A învesti pe cineva cu darul preoției Si: a hirotoni.

firosésc v. tr. (ngr. firéno [scris fyraino], aor. firesa, mă consum. V. sfirosesc). Consum, trec, risipesc, perd: se ducea la pădure s’aducă lemne, că taman le firosiserăm p’ale din curte. (VR. 1908, 12, 327). – În Mold. hirosesc: averile se hiroseaŭ dîndu-li-se cu picĭoru (Ghib.), și irosesc: șoariciĭ irosesc pînea. V. afierosesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

irosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosesc, 3 sg. irosește, imperf. 1 iroseam; conj. prez. 1 sg. să irosesc, 3 să irosească

irosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosesc, imperf. 3 sg. irosea; conj. prez. 3 să irosească

irosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 sg. și pl. iroseáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IROSÍ vb. 1. v. cheltui. 2. a pierde, a risipi, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartușele degeaba.)

IROSI vb. 1. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a împrăștia, a prăpădi, a risipi, a zvîrli, (livr.) a prodiga, (înv. și reg.) a prăda, (reg.) a mătrăși, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a rășchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiți, a mînca, a păpa, a toca. (Și-a ~ averea.) 2. a pierde, a risipi, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartușele degeaba.)

A irosi ≠ a aduna, a economisi, a grămădi,

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

irosí (irosésc, irosít), vb. – A consuma, a cheltui, a prăpădi, a risipi. – Var. (f)i(e)rosi. Probabil de la afierosi „a risipi”, cu pierderea lui a- ca în (a)coperi, (a)menința, (a)mesteca etc. Pierderea lui f-, prin intermediul unei faze h-, este normală în fața lui i, cf. fihi, fierhier, fireșhireș etc. Cihac, II, 660 (urmat de DAR și Scriban) pleacă de la ngr. φυραίνω, aorist φύραισα „a se micșora”, care pare a se potrivi și mai puțin, formal și semantic. Der. propusă de Tiktin, de la ierosi „a consacra” < ngr. ἰερώνω (care este forma simplă de la afierosi) nu pare probabilă, întrucît acest cuvînt nu a avut nici o circulație populară. – Der. (f)iroseală, s. f. (risipă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ierosí, ierosésc, vb. IV (înv.) a da darul preoțesc cuiva.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ierosí, ierosesc vb. IV Tranz. A preoți, a sfinți pe cineva. – Din gr. ieronomai (< gr. ieroo, viit. ieroso).

Intrare: irosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • irosi
  • irosire
  • irosit
  • irositu‑
  • irosind
  • irosindu‑
singular plural
  • irosește
  • irosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • irosesc
(să)
  • irosesc
  • iroseam
  • irosii
  • irosisem
a II-a (tu)
  • irosești
(să)
  • irosești
  • iroseai
  • irosiși
  • irosiseși
a III-a (el, ea)
  • irosește
(să)
  • irosească
  • irosea
  • irosi
  • irosise
plural I (noi)
  • irosim
(să)
  • irosim
  • iroseam
  • irosirăm
  • irosiserăm
  • irosisem
a II-a (voi)
  • irosiți
(să)
  • irosiți
  • iroseați
  • irosirăți
  • irosiserăți
  • irosiseți
a III-a (ei, ele)
  • irosesc
(să)
  • irosească
  • iroseau
  • irosi
  • irosiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ierosi
  • ierosire
  • ierosit
  • ierositu‑
  • ierosind
  • ierosindu‑
singular plural
  • ierosește
  • ierosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ierosesc
(să)
  • ierosesc
  • ieroseam
  • ierosii
  • ierosisem
a II-a (tu)
  • ierosești
(să)
  • ierosești
  • ieroseai
  • ierosiși
  • ierosiseși
a III-a (el, ea)
  • ierosește
(să)
  • ierosească
  • ierosea
  • ierosi
  • ierosise
plural I (noi)
  • ierosim
(să)
  • ierosim
  • ieroseam
  • ierosirăm
  • ierosiserăm
  • ierosisem
a II-a (voi)
  • ierosiți
(să)
  • ierosiți
  • ieroseați
  • ierosirăți
  • ierosiserăți
  • ierosiseți
a III-a (ei, ele)
  • ierosesc
(să)
  • ierosească
  • ieroseau
  • ierosi
  • ierosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

irosi, irosescverb

  • 1. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115. DLRLC
    • format_quote figurat Sînt acuma de șaizeci de ani fără unul și din ei vreo patruzeci tot la țară i-am irosit. REBREANU, R. I 14. DLRLC
    • format_quote Stelele cerului se irosiră din albastrele adîncuri. GALACTION, O. I 286. DLRLC
    • format_quote Gîndurile pline de cruzime s-au irosit, iar durerea din trecut a rămas surdă în el. POPA, V. 341. DLRLC
    • format_quote Noaptea se irosi ca bruma toamnei în răsăritul soarelui. ARDELEANU, D. 126. DLRLC
    • format_quote Se irosește în aer, cucernic, busuiocul. IOSIF, PATR. 12. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • cf. a fierosi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.