7 definiții pentru iscălire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ISCĂLIRE, iscăliri, s. f. Acțiunea de a (se) iscăli și rezultatul ei. – V. iscăli.
ISCĂLIRE, iscăliri, s. f. Acțiunea de a (se) iscăli și rezultatul ei. – V. iscăli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
iscălire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: iscăli] Scriere a numelui pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc. pentru a întări, a autentifica etc. Si: iscălit1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iscălire s. f., g.-d. art. iscălirii; pl. iscăliri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iscălire s. f., g.-d. art. iscălirii; pl. iscăliri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iscălire s. f., g.-d. art. iscălirii; pl. iscăliri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ISCĂLIRE s. iscălit, semnare, subscriere, (rar) subsemnare. (~ unui act.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ISCĂLIRE s. iscălit, semnare, subscriere, (rar) subsemnare. (~ unui act.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
iscălire, iscălirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) iscăli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98sinonime: iscălit semnare subscriere subsemnare
etimologie:
- iscăli DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.