8 definiții pentru ispitire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPITIRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. (Înv.) Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. (Înv.) Experiență. II. (Înv.) Demers, intervenție; încercare, sforțare. – V. ispiti.

ISPITIRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. (Înv.) Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. (Înv.) Experiență. II. (Înv.) Demers, intervenție; încercare, sforțare. – V. ispiti.

ispitire sf [At: COD. VOR. 139/12 / Pl: ~ri / E: ispiti] 1 (Înv) Examinare atentă Si: cercetare, ispitit1 (1). 2 (Înv) Urmărire pe furiș Si: ispitit1 (2). 3 (Înv) Obținere de informații prin întrebări multe și insistente Si: ispitit1 (3). 4 (Înv) Efectuare a unei introspecții Si: ispitit1 (4). 5 Apreciere a valorii Si: ispitit1 (5). 6 Încercare prin toate mijloacele posibile de a realiza ceva Si: ispitit1 (6). 7 Intenție de a provoca un rău cuiva Si: ispitit1 (7). 8 Încercare de a afla un secret Si: ispitit1 (8). 9 Punere la încercare prin participarea la o întrecere Si: ispitit1 (9). 10 (Nob) Încercare a gustului Si: gustare, ispitit1 (10). 11-12 Ademenire (spre ceva rău) Si: ispitit1 (11-12), ispititură (1-2). 13 (Înv) Experiență acumulată trecând prin încercări dificile Si: ispitit1 (13). 14 (Bis) Tentație spre săvârșirea unui păcat Si: ispititură (3).

ISPITIRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere, momire. 2. (Învechit) Încercare (prin care trece cineva în viață). Numai încetul cu încetul... prin multe ispitiri, numai după ce s-a lovit cu capul de toate zidurile și a dat destule dovezi că e destoinic de a se povățui însuși pe sine, are s-ajungă omul stăpîn de capul său și povățuitor pentru alții. SLAVICI, O. II 109. 3. (Învechit) Experiență. Ispitirea fost-au totdeauna Prea bună la om sfătuitoare; Ispitirea dară să ne spună Monarhia ce feliu de urmări are. BUDAI-DELEANU, Ț. 353. II. (Învechit) Demers, intervenție. Femeia... făcu oarecare rugăciuni și ispitiri zadarnice pentru a mîntui pe soțul ei. BĂLCESCU, O. II 199.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ispitire s. f., g.-d. art. ispitirii; pl. ispitiri

ispitire s. f., g.-d. art. ispitirii; pl. ispitiri

ispitire s. f., g.-d. art. ispitirii; pl. ispitiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISPITIRE s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experiență, intervenție, observare, observație, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu.

ispitire s. v. ANALIZĂ. CERCETARE. DEMERS. EXAMINARE. EXPERIENȚĂ. INTERVENȚIE. OBSERVARE. OBSERVAȚIE. PRACTICĂ. RUTINĂ. SCRUTARE. STUDIERE. STUDIU.

Intrare: ispitire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispitire
  • ispitirea
plural
  • ispitiri
  • ispitirile
genitiv-dativ singular
  • ispitiri
  • ispitirii
plural
  • ispitiri
  • ispitirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ispitire, ispitirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Ademenire, momire, seducere, tentație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. învechit Punere la încercare, la probă. DEX '09 DEX '98
      • 1.2.1. Încercarea prin care trece cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: încercare
        • format_quote Numai încetul cu încetul... prin multe ispitiri, numai după ce s-a lovit cu capul de toate zidurile și a dat destule dovezi că e destoinic de a se povățui însuși pe sine, are s-ajungă omul stăpîn de capul său și povățuitor pentru alții. SLAVICI, O. II 109. DLRLC
    • 1.3. învechit Experiență. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: experiență
      • format_quote Ispitirea fost-au totdeauna Prea bună la om sfătuitoare; Ispitirea dară să ne spună Monarhia ce feliu de urmări are. BUDAI-DELEANU, Ț. 353. DLRLC
  • 2. învechit Demers, intervenție, sforțare, încercare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Femeia... făcu oarecare rugăciuni și ispitiri zadarnice pentru a mîntui pe soțul ei. BĂLCESCU, O. II 199. DLRLC
etimologie:
  • vezi ispiti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.