16 definiții pentru isteț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTEȚ, -EAȚĂ, isteți, -e, adj. Ager (la minte), deștept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĭcĭ.

isteț, ~eață [At: DOSOFTEI, V. S. 122/2 / V: (nob) ~treț / Pl: ~i, ~e / E: vsl истичъ] 1-2 smf, a (Om) care se manifestă printr-o agerime a minții remarcabilă. 3 a (D. mintea și firea oamenilor) Care manifestă agerime, ingeniozitate. 4 a Iscusit. 5-6 a, av (Înv) (În mod) sprinten. 7-8 a, av (În mod) curajos. 9 a (Îrg) Voios.

ISTEȚ, -EAȚĂ, isteți, -e, adj. Ager (la minte), deștept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĩcĩ.

ISTEȚ, -EAȚĂ, isteți, -e, adj. 1. Ager (la minte), deștept, priceput, iscusit. Mă, fire-ai să fii! Ești isteț, nu știu de unde le mai scoți! SADOVEANU, P. M. 27. De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț. ISPIRESCU, L. 2. Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. 2. (Rar) Sprinten, vioi. Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț, Cu trupul nalt, cu părul creț, Cu pas ușor. COȘBUC, P. I 56.

ISTEȚ ~eață (~eți, ~ețe) Care manifestă agerime a minții și deșteptăciune. /<sl. istici

isteț a. 1. ingenios: isteț ca un proverb EM.; 2. fin, șiret. [Bulg. ISTEȚŬ].

istéț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. istĭcŭ, „făptaș, vinovat”; bg. istec, „reclamant”, cu înț. vsl. lĭstĭcŭ, bg. lŭstec, „viclean”). Deștept, priceput, sagace. Adv. În mod isteț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

isteț adj. m., pl. isteți; f. isteață, pl. istețe

isteț adj. m., pl. isteți; f. isteață, pl. istețe

isteț adj. m., pl. isteți; f. sg. isteață, pl. istețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISTEȚ adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inteligent. 3. v. sprinten.

ISTEȚ adj. 1. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, îndemînatic, meșter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugareț, practic, (fam. fig.) breaz. (Om ~.) 2. ager, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, îndemînatic. priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov) hîtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 3. ager, agil, iute, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări; mișcări ~.)

Isteț ≠ bleg, greoi, neghiob, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, molâu, molatic, mărginit, nătâng, năuc

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

isteț (isteață), adj. – Ager la minte, deștept, iscusit, priceput. Sl. istĭcĭ „inculpat”, cf. bg. istec „reclamant”, rus. istec „creditor” (Tiktin; DAR; Pușcariu, Lr., 358); pentru evoluția semantică, cf. hoț. Der. din sl. istŭ „sigur” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 271; Cihac, II, 151), pare mai puțin probabilă. – Der. isteție (var. istețime, înv., istețeală, isteciume), s. f. (iscusință, agerime); isteți, vb. (a deveni isteț).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Better a witty fool, than a foolish wit (engl. „Mai bine un isteț nebun, decît un nebun isteț”) – E o reflecție a Bufonului din comedia A douăsprezecea noapte de Shakespeare (act. I, sc. 5). Traducerea lui Mihnea Gheorghiu subliniază limpede înțelesul: „decît un nebun care face pe deșteptul, mai bine un deștept care face pe nebunul”. (Shakespeare, Opere, vol. 7, pag. 227). Se folosește uneori în sensul zicalei noastre: „Mai bine cu un deștept la pagubă, decît cu un nătîng la cîștig”. LIT.

Intrare: isteț
isteț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isteț
  • istețul
  • istețu‑
  • isteață
  • isteața
plural
  • isteți
  • isteții
  • istețe
  • istețele
genitiv-dativ singular
  • isteț
  • istețului
  • istețe
  • isteței
plural
  • isteți
  • isteților
  • istețe
  • istețelor
vocativ singular
plural
istreț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

isteț, isteațăadjectiv

  • 1. Ager (la minte). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă, fire-ai să fii! Ești isteț, nu știu de unde le mai scoți! SADOVEANU, P. M. 27. DLRLC
    • format_quote De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • format_quote Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • 1.1. Sprinten, vioi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț, Cu trupul nalt, cu părul creț, Cu pas ușor. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.