opțiuni
  • info

7 definiții pentru istovit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTOVIT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt, sleit2, sfârșit2. – V. istovi.

ISTOVIT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt, sleit2, sfârșit2. – V. istovi.

istovit, ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 353/25 / Pl: ~iți, ~e / E: istovi] 1 (Înv) Ivit. 2 Născut. 3 Sfârșit. 4 (D. ființe) Obosit. 5 (D. ființe) Slăbit. 6 (D. ființe) Epuizat. 7 Distrus prin epuizarea resurselor. 8 (D. bani) Pierdut. 9 (D. bani) Cheltuit în totalitate. 10 (D. datorii) Achitat. 11 (D. afaceri) Lichidat.

ISTOVIT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Obosit peste măsură, secat de puteri; slăbit, sleit, zdrobit, epuizat, extenuat. Două zile umblă ca un nebun, istovit, prostit, moale ca o cîrpă. SADOVEANU, O. VI 160. Ajunse acasă istovită, tremurînd, cu trupul ud pînă la piele. BART, E. 238. Ați pus cu toții jurămînt Să n-avem drepturi și cuvînt... cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209. ◊ Fig. O toamnă care întîrzie Pe-un istovit și trist izvor. EMINESCU, O. I 212.

istovit a. 1. secat: pe un istovit și trist izvor EM.; 2. stors de muncă: la față cât e de istovit! AL.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISTOVIT adj. 1. v. extenuat. 2. deșelat, spetit, (reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

istovit adj. 1. epuizat, extenuat, frînt, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (Un om ~.) 2. deșelat, spetit, (reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

Istovit ≠ neistovit

Intrare: istovit
istovit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istovit
  • istovitul
  • istovitu‑
  • istovită
  • istovita
plural
  • istoviți
  • istoviții
  • istovite
  • istovitele
genitiv-dativ singular
  • istovit
  • istovitului
  • istovite
  • istovitei
plural
  • istoviți
  • istoviților
  • istovite
  • istovitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

istovit, istovităadjectiv

  • 1. (Despre ființe) Extrem de obosit, sleit de puteri sleit (3.1.), sfârșit (3.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: epuizat extenuat frânt obosit sfârșit sleit zdrobit antonime: neistovit
    • format_quote Două zile umblă ca un nebun, istovit, prostit, moale ca o cîrpă. SADOVEANU, O. VI 160. DLRLC
    • format_quote Ajunse acasă istovită, tremurînd, cu trupul ud pînă la piele. BART, E. 238. DLRLC
    • format_quote Ați pus cu toții jurămînt Să n-avem drepturi și cuvînt... cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209. DLRLC
    • format_quote figurat O toamnă care întîrzie Pe-un istovit și trist izvor. EMINESCU, O. I 212. DLRLC
etimologie:
  • vezi istovi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.