opțiuni
  • info

19 definiții pentru iureș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [Var.: (reg.) iurăș, (înv.) iuruș s. n.] – Din tc. yürügüș.

IUREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [Var.: (reg.) iurăș, (înv.) iuruș s. n.] – Din tc. yürügüș.

iureș [At: URECHE, ap. LET. I, 95/38 / V: ~răș, ~riș, ~ruș / Pl: -uri / E: tc yürügüş] 1 sn Atac. 2 sn Năvală. 3 sn Mers impetuos. 4 sn (Îlv) A da (sau a face) ~ A năvăli. 5 av Repede. 6 av Impetuos. 7 av (În exclamații) Înainte!

IUREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană mare. Într-un iureș neașteptat năvăli, printre oameni, pe ușă afară. DUMITRIU, N. 179. Se ferea numaidecît în lături, căci altminteri, în iureșul vostru, l-ați fi strivit. PAS, Z. I 188. ◊ Loc. adv. În iureș = repede, în goană, impetuos. Prin pădurosul Maramureș, Pe drumul desfundat de ploi, Un camion sălta în iureș Spre Baia Borșa. DEȘLIU, M. 8. ◊ Expr. A da iureș (sau iureșul) = a da năvală, a năvăli. În ceea ce privește atacul pe puntea inamică, asta depinde de modul în care se dă iureșul. CAMIL PETRESCU, T. II 183. Zburam, loveam, dam iureș și-n crunta bătălie Mă zvîrcoleam întocmai ca trăznetu-n mînie. MACEDONSKI, O. I 252. – Variante: iurăș (SADOVEANU, O. VI 56), iuruș (GHICA, S. 16) s. n.

IUREȘ ~uri n. 1) Act violent și furtunos; năvală; atac; asalt. 2) Mers iute; goană. /<turc. yürügüș

IURĂȘ s. n. v. iureș.

IURUȘ s. n. v. iureș.

iurăș sn vz iureș

iuriș sn vz iureș

iuruș vz iureș

iuruș n. asalt: iurușul cel dintâiu rareori izbutește AL. [Vechiu-rom. iureș, năvala soldaților asupra dușmanului = turc. YÜRIȘ; termen militar generalizat în limba modernă]. ║ adv. repede (ca la un atac): venia tot iuruș cu iataganul în dinți GHICA. ║ int. năvală! iuruș!.. pe dânșii, flăcăi! AL.

ĭúruș n., pl. urĭ și e (turc. ĭürüĭüš, ĭüriš, mers, asalt). Năvală: a da, a face ĭuruș. – Și ĭúreș (Munt.), ca contuș, -eș orĭ ratuș, -eș. V. ĭama.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iureș s. n., pl. iureșuri

iureș s. n., pl. iureșuri

iureș s. n., pl. iureșuri

iureș.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IUREȘ s. v. asalt.

IUREȘ s. (MIL.) asalt, atac, năvală, năvălire, (înv. și reg.) șturm. (~ dat împotriva cetății.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iureș (iureșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

iureș, iureșuri s. n. (intl.) 1. aglomerație, înghesuială (propice furtului din buzunare). 2. gălăgie (făcută de hoți).

Intrare: iureș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iureș
  • iureșul
  • iureșu‑
plural
  • iureșuri
  • iureșurile
genitiv-dativ singular
  • iureș
  • iureșului
plural
  • iureșuri
  • iureșurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iurăș
  • iurășul
  • iurășu‑
plural
  • iurășuri
  • iurășurile
genitiv-dativ singular
  • iurăș
  • iurășului
plural
  • iurășuri
  • iurășurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuruș
  • iurușul
  • iurușu‑
plural
  • iurușuri
  • iurușurile
genitiv-dativ singular
  • iuruș
  • iurușului
plural
  • iurușuri
  • iurușurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuriș
  • iurișul
  • iurișu‑
plural
  • iurișuri
  • iurișurile
genitiv-dativ singular
  • iuriș
  • iurișului
plural
  • iurișuri
  • iurișurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iureș, iureșurisubstantiv neutru

  • 1. Mers impetuos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asalt atac fugă goană năvală năvălire șturm
    • format_quote Într-un iureș neașteptat năvăli, printre oameni, pe ușă afară. DUMITRIU, N. 179. DLRLC
    • format_quote Se ferea numaidecît în lături, căci altminteri, în iureșul vostru, l-ați fi strivit. PAS, Z. I 188. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În iureș = în goană. DLRLC
      sinonime: impetuos repede
      • format_quote Prin pădurosul Maramureș, Pe drumul desfundat de ploi, Un camion sălta în iureș Spre Baia Borșa. DEȘLIU, M. 8. DLRLC
    • chat_bubble A da iureș (sau iureșul) = a da năvală. DLRLC
      sinonime: năvăli
      • format_quote În ceea ce privește atacul pe puntea inamică, asta depinde de modul în care se dă iureșul. CAMIL PETRESCU, T. II 183. DLRLC
      • format_quote Zburam, loveam, dam iureș și-n crunta bătălie Mă zvîrcoleam întocmai ca trăznetu-n mînie. MACEDONSKI, O. I 252. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.