opțiuni
  • info

11 definiții pentru izbânditor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZBÂNDITOR, -OARE, izbânditori, -oare, adj. (Rar) Care izbândește; biruitor, învingător. – Izbândi + suf. -tor.

IZBÂNDITOR, -OARE, izbânditori, -oare, adj. (Rar) Care izbândește; biruitor, învingător. – Izbândi + suf. -tor.

izbânditor, ~oare smf, a [At: VĂCĂRESCUL, IST. 261 / Pl: ~i, ~oare / E: izbândi + -tor] 1-2 (Persoană) care învinge. 3-4 (Nob) (Persoană) care se răzbună.

IZBÂNDITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care a obținut o izbândă; care izbândește. /a izbândi + suf. ~tor

izbânditor a. și m. care își izbândește, răsbunător: Izabela intrase izbânditoare în Cluș OD.

IZBÎNDITOR, -OARE, izbînditori, -oare, adj. (Rar) Care izbîndește; învingător, biruitor. Vesela întoarcere a vînătorilor izbînditori. ODOBESCU, S. III 135. ◊ (Substantivat, m.) Cine nu știe că acest falnic izbînditor [Alexandru Machedon] purta necontenit cu sine, într-o cutie de aur, poema lui Homer. KOGĂLNICEANU, S. A. 49.

izbînditór, -oáre adj. Care a izbîndit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izbânditor (rar) adj. m., pl. izbânditori; f. sg. și pl. izbânditoare

izbânditor (rar) adj. m., pl. izbânditori; f. sg. și pl. izbânditoare

izbânditor adj. m., pl. izbânditori; f. sg. și pl. izbânditoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZBÂNDITOR adj., s. v. victorios.

IZBÎNDITOR adj., s. biruitor, cîștigător, învingător, triumfător, victorios. (~ într-o competiție.)

Intrare: izbânditor
izbânditor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbânditor
  • izbânditorul
  • izbânditoru‑
  • izbânditoare
  • izbânditoarea
plural
  • izbânditori
  • izbânditorii
  • izbânditoare
  • izbânditoarele
genitiv-dativ singular
  • izbânditor
  • izbânditorului
  • izbânditoare
  • izbânditoarei
plural
  • izbânditori
  • izbânditorilor
  • izbânditoare
  • izbânditoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izbânditor, izbânditoareadjectiv

etimologie:
  • Izbândi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.