12 definiții pentru izbitor
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IZBITOR, -OARE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; surprinzător, frapant, uimitor. – Izbi + suf. -tor.
izbitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. P. 142 / Pl: ~i, ~oare / E: izbi + -tor] 1 Care lovește puternic ceva sau pe cineva. 2 Care izbește repede violent ceva sau pe cineva. 3 (Fig; d. lumină) Care cade puternic drept în fața sau în ochii cuiva. 4 (Înv) Care atacă. 5 (Fig) Care impresionează puternic pe cineva Si: frapant, surprinzător. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZBITOR, -OARE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; impresionant, frapant, uimitor. – Izbi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IZBITOR, -OARE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic, care uimește; impresionant, uimitor, surprinzător, uluitor. Amănunt izbitor. ▭ Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decît oricine... era ilustrația izbitoare a teoriei; cazul de reversie el îl cunoștea. CARAGIALE, S. 142.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZBITOR ~oare (~ori, ~oare) Care izbește; care bate la ochi; frapant; epatant. /a izbi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
izbitor a. 1. care izbește; 2. fig. care produce o impresiune vie (= fr. frappant): asemănări izbitoare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
izbitór, -oáre adj. Care izbește. Fig. Care impresionează viŭ: între aceștĭ oamenĭ e o asemănare izbitoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
izbitor adj. m., pl. izbitori; f. sg. și pl. izbitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izbitor adj. m., pl. izbitori; f. sg. și pl. izbitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izbitor adj. m., pl. izbitori; f. sg. și pl. izbitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IZBITOR adj. 1. v. țipător. 2. v. clar. 3. v. frapant. 4. v. indiscutabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IZBITOR adj. 1. intens, strident, tare, țipător, violent, (rar) strigător. (Culori, nuanțe ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. frapant, surprinzător, șocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~.) 4. categoric, evident, flagrant, indiscutabil, vădit. (Un adevăr ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
izbitor, izbitoareadjectiv
- 1. Care impresionează puternic. DEX '09 DLRLCsinonime: epatant frapant impresionant surprinzător uimitor uluitor
- Amănunt izbitor. DLRLC
- Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decît oricine... era ilustrația izbitoare a teoriei; cazul de reversie el îl cunoștea. CARAGIALE, S. 142. DLRLC
-
etimologie:
- Izbi + -tor. DEX '98 DEX '09