12 definiții pentru izbitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZBITOR, -OARE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; surprinzător, frapant, uimitor. – Izbi + suf. -tor.

izbitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. P. 142 / Pl: ~i, ~oare / E: izbi + -tor] 1 Care lovește puternic ceva sau pe cineva. 2 Care izbește repede violent ceva sau pe cineva. 3 (Fig; d. lumină) Care cade puternic drept în fața sau în ochii cuiva. 4 (Înv) Care atacă. 5 (Fig) Care impresionează puternic pe cineva Si: frapant, surprinzător. corectat(ă)

IZBITOR, -OARE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; impresionant, frapant, uimitor. – Izbi + suf. -tor.

IZBITOR, -OARE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic, care uimește; impresionant, uimitor, surprinzător, uluitor. Amănunt izbitor.Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decît oricine... era ilustrația izbitoare a teoriei; cazul de reversie el îl cunoștea. CARAGIALE, S. 142.

IZBITOR ~oare (~ori, ~oare) Care izbește; care bate la ochi; frapant; epatant. /a izbi + suf. ~tor

izbitor a. 1. care izbește; 2. fig. care produce o impresiune vie (= fr. frappant): asemănări izbitoare.

izbitór, -oáre adj. Care izbește. Fig. Care impresionează viŭ: între aceștĭ oamenĭ e o asemănare izbitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izbitor adj. m., pl. izbitori; f. sg. și pl. izbitoare

izbitor adj. m., pl. izbitori; f. sg. și pl. izbitoare

izbitor adj. m., pl. izbitori; f. sg. și pl. izbitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZBITOR adj. 1. v. țipător. 2. v. clar. 3. v. frapant. 4. v. indiscutabil.

IZBITOR adj. 1. intens, strident, tare, țipător, violent, (rar) strigător. (Culori, nuanțe ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. frapant, surprinzător, șocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~.) 4. categoric, evident, flagrant, indiscutabil, vădit. (Un adevăr ~.)

Intrare: izbitor
izbitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbitor
  • izbitorul
  • izbitoru‑
  • izbitoare
  • izbitoarea
plural
  • izbitori
  • izbitorii
  • izbitoare
  • izbitoarele
genitiv-dativ singular
  • izbitor
  • izbitorului
  • izbitoare
  • izbitoarei
plural
  • izbitori
  • izbitorilor
  • izbitoare
  • izbitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izbitor, izbitoareadjectiv

etimologie:
  • Izbi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.