JEFUIRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuire s. f.] – V. jefui.

jefuire sf [At: MARDARIE, L. 4067 / V: jăcu~, jăf~, jăhu~, jecu~, jehu~ / Pl: ~ri / E: jefui] 1 Prădare. 2 Jaf (1). 3 Stoarcere a cuiva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune Si: jăpcănire, jecmăneală, jecmănie, jecmănire, jefuială (3), jefuit¹ (3). 4 Exploatare. 5 (Imp) Plagiere. 6 (Imp) Răpire și siluire a unei femei Si: jefuială (6), jefuit¹ (6). 7 Devastare.

JEFUIRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei. [Var.: (înv.) jecuire s. f.] – V. jefui.

JEFUIRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf. (Cu pronunțare regională) Era necontenite jalobele obștiei pentru jăfuirile lui Moțoc. NEGRUZZI, S. I 150. – Variante: (învechit) jecuire, jăcuire (SADOVEANU, N. F. 43), jacuire s. f.

jăcuire sf vz jefuire

jăfuire sf vz jefuire

jăhuire sf vz jefuire

jecuire sf vz jefuire

jehuire sf vz jefuire

JACUIRE s. f. v. jefuire.

JĂCUIRE s. f. v. jefuire.

JĂCUIRE s.f. (Mold.) Prădare, jaf. Jăcuirea și averea cea rea pre carea ... nu să cade a o face. II 1764, 19^r. Etimologie: jăcui. Vezi și jac, jăcaș, jăcui. Cf. j a c, l o t r i e, t î l h ă r i t, t î l h u ș a g.

jefuire s. f., g.-d. art. jefuirii; pl. jefuiri

jefuire s. f., g.-d. art. jefuirii; pl. jefuiri

jefuire s. f., g.-d. art. jefuirii; pl. jefuiri

JEFUIRE s. 1. v. jaf. 2. devastare, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. v. deposedare. 4. v. jecmăneală.

jefuire s.f. 1 jaf, jefuit¹, pradă, prădare, prădat¹, rapt, <înv. și pop.> apucătură, prădăciune, răpire, <pop.> plean, <înv. și reg.> jerpelire, <reg.> haram, răbălaș, răblușag, <înv.> apucare, apucat¹, dobândă, prădășug, prădătură, privască, răpiciune, răpit¹, răpitură, răpștire, <arg.> globire. Motivul crimei a fost jefuirea. 2 deposedare, despuiere, prădare, spoliație, spoliere, <fig.; pop. și fam.> dezbrăcare. Jefuirea bătrânilor de bunurile lor s-a făcut prin înșelăciune. 3 extorcare, jecmăneală, jecmănire, <rar> extorsiune, <reg.> jăpcănire, <fig.> jumulire, jupuială, jupuire. 4 devalizare, devastare, prădare, spargere, <arg.> călcare, giolărie, gioleală, intervenție, paradeală, trăsnaie, trosneală. Au fost arestați pentru jefuirea casei. Jefuirea seifului băncii s-a făcut în câteva minute.

JEFUIRE s. 1. jaf, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. devastare, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. deposedare, prădare, (livr.) spoliație, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)