opțiuni
  • info

13 definiții pentru jeluitor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JELUITOR, -OARE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

JELUITOR, -OARE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

jeluitor, ~oare [At: HODOȘ, P. P. 222 / V: jăl~ / Pl: ~i, ~oare / E: jelui + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se jelește (3) Si: jalnic (15-16). 3-4 smf, a (Persoană) care prezintă o reclamație. 5 sf Bocitoare. 6 av Cu tristețe.

JELUITOR1, -OARE, jeluitori, -oare, adj. Care se jeluiește, jalnic, tînguitor. (Cu pronunțare regională) Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor care le răsfrîngeau spre larg. BART, S. M. 57. ◊ (Adverbial) Ea se uita oarecum jeluitor în ochii lui. SLAVICI, O. I 357. – Pronunțat: -lu-i-.

JELUITOR2, -OARE, jeluitori, -oare, s. m. și f. 1. (Rar, numai la f.) Bocitoare. Femeile curioase să vadă chipurile jeluitoarelor pe sub zăbranicul rar al doliului. ARDELEANU, D. 276. 2. (Învechit) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. Jeluitorii au îmblat fugari. ȘEZ. IV 18. – Pronunțat: -lu-i-.

jăluitor, ~oare smf, a vz jeluitor

JELUITOARE ~f. înv. Femeie care îndeplinește ritualul bocitului la înmormântări; bocitoare. /a jelui + suf. ~toare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jeluitor (desp. -lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoare

jeluitor (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoare

jeluitor adj. m., s. m., pl. jeluitori; f. sg. și pl. jeluitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JELUITOR adj. v. jalnic, sfâșietor, tânguios, tânguitor.

jeluitor adj. v. JALNIC. SFÎȘIETOR. TÎNGUIOS. TÎNGUITOR.

JELUITOARE s. bocitoare, (reg.) plângătoare. (~ la un mort.)

JELUITOARE s. bocitoare, (reg.) plîngătoare. (~ la un mort.)

Intrare: jeluitor (adj.)
jeluitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeluitor
  • jeluitorul
  • jeluitoru‑
  • jeluitoare
  • jeluitoarea
plural
  • jeluitori
  • jeluitorii
  • jeluitoare
  • jeluitoarele
genitiv-dativ singular
  • jeluitor
  • jeluitorului
  • jeluitoare
  • jeluitoarei
plural
  • jeluitori
  • jeluitorilor
  • jeluitoare
  • jeluitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
jăluitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăluitor
  • jăluitorul
  • jăluitoare
  • jăluitoarea
plural
  • jăluitori
  • jăluitorii
  • jăluitoare
  • jăluitoarele
genitiv-dativ singular
  • jăluitor
  • jăluitorului
  • jăluitoare
  • jăluitoarei
plural
  • jăluitori
  • jăluitorilor
  • jăluitoare
  • jăluitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jeluitor, jeluitoareadjectiv

etimologie:
  • Jelui + sufix -tor. MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.