18 definiții pentru jertfi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JERTFI, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

JERTFI, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

jertfi [At: PSALTIRE DE BELGRAD, ap. GCR. I, 156/18 / V: jărfi, jăr~, jărtvi, ~tvi, jervi, jirtvi / Pzi: ~fesc / E: jertfă] 1 vt A aduce o jertfă (1) Si: (înv) a jertfui (1). 2-3 vtr A (se) sacrifica. 4-5 vtr (Fig) A (se) consacra. 6 vt (Îvr) A omorî.

JERTFI, jertfesc, vb. IV. Tranz. 1. A aduce (o) jertfă (1). Nu e mort ca să-l jelești Și bucate să-i jertfești. PĂSCULESCU, L. P. 201. 2. A sacrifica. (Ironic) Risipitor cu timpul său, jertfește mult mai multă vreme jocului de cărți decît patriei sale. BOLINTINEANU, O. 251. El a jertfit amorul său. NEGRUZZI, S. I 56. ◊ Refl. Făgăduim chiar a ne jertfi, dacă aceasta va putea să-ți aline oarecum mîhnirile. ISPIRESCU, L. 12. ♦ A omorî. Purice mustră întîi pe boierul vînător pentru că jertfește ființe nevinovate din cîmpii și păduri. SADOVEANU, E. 260.

A JERTFI ~esc tranz. 1) înv. (ființe) A ucide după un anumit ritual ca dar pentru zei; a sacrifica. 2) A ceda benevol având conștiința unei privațiuni. 3) rar A lipsi de viață premeditat; a omorî; a ucide. /Din jertfă

A SE JERTFI mă ~esc intranz. A manifesta abnegație; a se devota fără rezerve; a se sacrifica. /Din jertfă

jertfì v. 1. a oferi o jertfă: a jertfi o oaie; 2. fig. a renunța de bunăvoie la ceva; 3. a se devota cu totul: trebue să ne jertfim pentru patrie.

jertfésc v. tr. (d. jertfă). Sacrific. V. refl. Mă sacrific. – Vechĭ și jertfuĭesc (vsl. žrŭtvovati, rus. žervovatĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jertfi (a ~) (desp. jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfesc, 3 sg. jertfește, imperf. 1 jertfeam; conj. prez. 1 sg. să jertfesc, 3 să jertfească

jertfi (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfesc, imperf. 3 sg. jertfea; conj. prez. 3 să jertfească

jertfi vb. (sil. jert-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfesc, imperf. 3 sg. jertfea; conj. prez. 3 sg. și pl. jertfească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JERTFI vb. 1. v. sacrifica. 2. a-și da, a-și sacrifica. (Și-a ~ viața pe câmpul de luptă.) 3. a (se) sacrifica. (S-a ~ pentru binele omenirii.)

JERTFI vb. 1. (BIS.) a sacrifica, (înv.) a comînda, a înjunghia, a pocloni. (A ~ ceva divinității.) 2. a-și da, a-și sacrifica. (Și-a ~ viața pe cîmpul de luptă.) 3. a (se) sacrifica. (S-a ~ pentru binele omenirii.)

Intrare: jertfi
  • silabație: jert-fi info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jertfi
  • jertfire
  • jertfit
  • jertfitu‑
  • jertfind
  • jertfindu‑
singular plural
  • jertfește
  • jertfiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jertfesc
(să)
  • jertfesc
  • jertfeam
  • jertfii
  • jertfisem
a II-a (tu)
  • jertfești
(să)
  • jertfești
  • jertfeai
  • jertfiși
  • jertfiseși
a III-a (el, ea)
  • jertfește
(să)
  • jertfească
  • jertfea
  • jertfi
  • jertfise
plural I (noi)
  • jertfim
(să)
  • jertfim
  • jertfeam
  • jertfirăm
  • jertfiserăm
  • jertfisem
a II-a (voi)
  • jertfiți
(să)
  • jertfiți
  • jertfeați
  • jertfirăți
  • jertfiserăți
  • jertfiseți
a III-a (ei, ele)
  • jertfesc
(să)
  • jertfească
  • jertfeau
  • jertfi
  • jertfiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jărfi
  • jărfire
  • jărfit
  • jărfitu‑
  • jărfind
  • jărfindu‑
singular plural
  • jărfește
  • jărfiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jărfesc
(să)
  • jărfesc
  • jărfeam
  • jărfii
  • jărfisem
a II-a (tu)
  • jărfești
(să)
  • jărfești
  • jărfeai
  • jărfiși
  • jărfiseși
a III-a (el, ea)
  • jărfește
(să)
  • jărfească
  • jărfea
  • jărfi
  • jărfise
plural I (noi)
  • jărfim
(să)
  • jărfim
  • jărfeam
  • jărfirăm
  • jărfiserăm
  • jărfisem
a II-a (voi)
  • jărfiți
(să)
  • jărfiți
  • jărfeați
  • jărfirăți
  • jărfiserăți
  • jărfiseți
a III-a (ei, ele)
  • jărfesc
(să)
  • jărfească
  • jărfeau
  • jărfi
  • jărfiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jărtfi
  • jărtfire
  • jărtfit
  • jărtfitu‑
  • jărtfind
  • jărtfindu‑
singular plural
  • jărtfește
  • jărtfiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jărtfesc
(să)
  • jărtfesc
  • jărtfeam
  • jărtfii
  • jărtfisem
a II-a (tu)
  • jărtfești
(să)
  • jărtfești
  • jărtfeai
  • jărtfiși
  • jărtfiseși
a III-a (el, ea)
  • jărtfește
(să)
  • jărtfească
  • jărtfea
  • jărtfi
  • jărtfise
plural I (noi)
  • jărtfim
(să)
  • jărtfim
  • jărtfeam
  • jărtfirăm
  • jărtfiserăm
  • jărtfisem
a II-a (voi)
  • jărtfiți
(să)
  • jărtfiți
  • jărtfeați
  • jărtfirăți
  • jărtfiserăți
  • jărtfiseți
a III-a (ei, ele)
  • jărtfesc
(să)
  • jărtfească
  • jărtfeau
  • jărtfi
  • jărtfiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jărtvi
  • jărtvire
  • jărtvit
  • jărtvitu‑
  • jărtvind
  • jărtvindu‑
singular plural
  • jărtvește
  • jărtviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jărtvesc
(să)
  • jărtvesc
  • jărtveam
  • jărtvii
  • jărtvisem
a II-a (tu)
  • jărtvești
(să)
  • jărtvești
  • jărtveai
  • jărtviși
  • jărtviseși
a III-a (el, ea)
  • jărtvește
(să)
  • jărtvească
  • jărtvea
  • jărtvi
  • jărtvise
plural I (noi)
  • jărtvim
(să)
  • jărtvim
  • jărtveam
  • jărtvirăm
  • jărtviserăm
  • jărtvisem
a II-a (voi)
  • jărtviți
(să)
  • jărtviți
  • jărtveați
  • jărtvirăți
  • jărtviserăți
  • jărtviseți
a III-a (ei, ele)
  • jărtvesc
(să)
  • jărtvească
  • jărtveau
  • jărtvi
  • jărtviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jertvi
  • jertvire
  • jertvit
  • jertvitu‑
  • jertvind
  • jertvindu‑
singular plural
  • jertvește
  • jertviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jertvesc
(să)
  • jertvesc
  • jertveam
  • jertvii
  • jertvisem
a II-a (tu)
  • jertvești
(să)
  • jertvești
  • jertveai
  • jertviși
  • jertviseși
a III-a (el, ea)
  • jertvește
(să)
  • jertvească
  • jertvea
  • jertvi
  • jertvise
plural I (noi)
  • jertvim
(să)
  • jertvim
  • jertveam
  • jertvirăm
  • jertviserăm
  • jertvisem
a II-a (voi)
  • jertviți
(să)
  • jertviți
  • jertveați
  • jertvirăți
  • jertviserăți
  • jertviseți
a III-a (ei, ele)
  • jertvesc
(să)
  • jertvească
  • jertveau
  • jertvi
  • jertviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jervi
  • jervire
  • jervit
  • jervitu‑
  • jervind
  • jervindu‑
singular plural
  • jervește
  • jerviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jervesc
(să)
  • jervesc
  • jerveam
  • jervii
  • jervisem
a II-a (tu)
  • jervești
(să)
  • jervești
  • jerveai
  • jerviși
  • jerviseși
a III-a (el, ea)
  • jervește
(să)
  • jervească
  • jervea
  • jervi
  • jervise
plural I (noi)
  • jervim
(să)
  • jervim
  • jerveam
  • jervirăm
  • jerviserăm
  • jervisem
a II-a (voi)
  • jerviți
(să)
  • jerviți
  • jerveați
  • jervirăți
  • jerviserăți
  • jerviseți
a III-a (ei, ele)
  • jervesc
(să)
  • jervească
  • jerveau
  • jervi
  • jerviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jirtvi
  • jirtvire
  • jirtvit
  • jirtvitu‑
  • jirtvind
  • jirtvindu‑
singular plural
  • jirtvește
  • jirtviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jirtvesc
(să)
  • jirtvesc
  • jirtveam
  • jirtvii
  • jirtvisem
a II-a (tu)
  • jirtvești
(să)
  • jirtvești
  • jirtveai
  • jirtviși
  • jirtviseși
a III-a (el, ea)
  • jirtvește
(să)
  • jirtvească
  • jirtvea
  • jirtvi
  • jirtvise
plural I (noi)
  • jirtvim
(să)
  • jirtvim
  • jirtveam
  • jirtvirăm
  • jirtviserăm
  • jirtvisem
a II-a (voi)
  • jirtviți
(să)
  • jirtviți
  • jirtveați
  • jirtvirăți
  • jirtviserăți
  • jirtviseți
a III-a (ei, ele)
  • jirtvesc
(să)
  • jirtvească
  • jirtveau
  • jirtvi
  • jirtviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jertfi, jertfescverb

  • 1. tranzitiv A aduce (o) jertfă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: jertfui
    • format_quote Nu e mort ca să-l jelești Și bucate să-i jertfești. PĂSCULESCU, L. P. 201. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) sacrifica. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: sacrifica
    • format_quote ironic Risipitor cu timpul său, jertfește mult mai multă vreme jocului de cărți decît patriei sale. BOLINTINEANU, O. 251. DLRLC
    • format_quote El a jertfit amorul său. NEGRUZZI, S. I 56. DLRLC
    • format_quote Făgăduim chiar a ne jertfi, dacă aceasta va putea să-ți aline oarecum mîhnirile. ISPIRESCU, L. 12. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv rar A lipsi de viață premeditat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Purice mustră întîi pe boierul vînător pentru că jertfește ființe nevinovate din câmpii și păduri. SADOVEANU, E. 260. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) consacra. MDA2
    sinonime: consacra
etimologie:
  • jertfă DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.