26 de definiții pentru jertfă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JERTFĂ, jertfe, s. f. 1. Ceea ce se aduce ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, de vin etc.). – Din sl. žrŭtyva.

jertfă sf [At: CORESI, EV. 145/9 / V: jărfă, jărtvă, jârtvă, jerfă, ~tvă, jirfă, jirtvă / Pl: ~fe / E: slv жрътва] 1 Ofrandă adusă divinității. 2 (Îs) ~ omenească Om sacrificat pe altar. 3 (Pex; îas) Om sacrificat pentru un scop înalt. 4 (Pop; spc) Dar care se dă la biserică. 5 (Lit; fig) Sacrificiu. 6 (Fig) Victimă. 7 (Pop) Prisos de bucate, de vin etc. 8 (Înv; îe) A cădea ~ A fi sacrificat. 9 (Îae) A muri.

JERTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, vin etc.) – Din sl. žrŭtyva.

JERTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În ritualurile religioase, mai ales în antichitate) Ceea ce se aducea ca dar divinității (în special vietăți sacrificate pe altar). Negurile albe se înălțau spre văzduhuri și-și topeau în aer creștetele lor, ca fumul ce s-ar ridica din o jertfă colosală. HOGAȘ, M. N. 151. Nu-i cere drept jertfă, pe-un altar înalt să moară. EMINESCU, O. I 160. ♦ Fig. Victimă. Acum optzeci de ani scriitorii erau de cele mai multe ori jertfe ale mizeriei într-o societate nedrept alcătuită. SADOVEANU, E. 75. Cu putere ea descrie Slaba nevinovăție, Jertfa acestor dușmani. ALEXANDRESCU, P. 32. 2. Sacrificiu, jertfire. Jertfa lui Horia, Cloșca și Crișan, ca și a celorlalți răsculați căzuți, a avut o urmare bună pentru iobagi. IST. R.P.R. 280. Gîndul meu zboară acuma pios spre mormintele voastre [eroi de la 1907]. Sîngele vostru vărsat ne rămîie de-a pururi ca pildă. Toți să fim gata de jertfă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 103. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat. Legea asigurării celor ce cad jertfă muncii este o simplă minciună, ca și toate legile burgheziei. SAHIA, N. 36.

JERTFĂ ~e f. 1) (în unele ritualuri religioase) Dar oferit unei divinități; ofrandă; prinos. 2) Renunțare de bună voie la ceva scump în folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop; sacrificiu. 3) fig. Persoană care suferă din cauza unor circumstanțe sau factori neprielnici; victimă. 4) Persoană omorâtă sau rănită; victimă. ◊ A cădea ~ a fi sacrificat; a muri. [G.-D. jertfei; Sil. jert-fă] /<sl. žrutva

jertfă f. 1. ofrandă făcută divinității cu oarecari ceremonii; 2. victimă oferită zeilor celor falși: jertfe omenești; 3. renunțarea la ceva însemnat, plăcut, etc., privațiune voluntară: vă fac această jertfă. [Vechiu-rom. jârtfă = slav. JRŬTVA].

jértfă f., pl. e (vechi -tvă, d. vsl. žrŭtva, rus. žértva. V. jirfă). Sacrificiŭ. – Vechĭ și jirtfă, jîrtfă.

jírfă f., pl. e (d. jertfă, adică „lucru jertfit în mare cantitate”). Ml. ș.a. Belșug, mare cantitate: ce jirfă de apă (despre un rîŭ mareși răpede. Univ. 24 ian. 1901; 2, 2). V. sodom.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jertfă (desp. jert-fă) s. f., g.-d. art. jertfei; pl. jertfe

jertfă (jert-fă) s. f., g.-d. art. jertfei; pl. jertfe

jertfă s. f. (sil. jert-), g.-d. art. jertfei; pl. jertfe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JERTFĂ s. 1. v. ofrandă. 2. v. sacrificiu. 3. sacrificiu, sânge. (Și-au dobândit libertatea prin jertfă.) 4. v. victimă. 5. sacrificiu. (A făcut mari jertfe pentru a-și atinge scopul.)

JERTFĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

jertfă s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.

JERTFĂ s. 1. (BIS.) dar, ofrandă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblațiune, plocon. (~ adusă divinității.) 2. jertfire, sacrificare, sacrificiu, (fig.) preț. (Cu ~ vieții sale.) 3. sacrificiu, sînge. (Și-au dobîndit libertatea prin ~.) 4. victimă. (~ a datoriei.) 5. sacrificiu. (A făcut mari ~ pentru a-și atinge scopul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jertfă (jertfe), s. f.1. Sacrificiu, ofrandă. – 2. Ofrandă, dar, prinos. – 3. Sacrificiu, jertfire. – 4. Victimă. – Var. (înv.) jertvă. Sl. žrŭtva (Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 157; Tiktin; DAR), cf. bg., rus., pol. žertva, sb. žrtva.Der. jertfi, vb. (a sacrifica; a aduce o jertfă), der. intern; jertfitor, adj. (care sacrifică); jertfelnic, s. n. (altar păgîn; masă lîngă altar), din sl. žrŭtvĭnikŭ, cf. bg., rus. žertvennik, sb. žrtvenik.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

jertfă, jertfe s. f. 1. Prinos (de obicei un animal înjunghiat sau bucate ori roade) pe care popoarele păgâne îl aduceau zeilor; sacrificiu, holocaust, ardere-de-tot. ◊ Jertfă euharistică = centrul cultului liturgic, care actualizează în timpul Liturghiei jertfa unică de pe cruce a lui Hristos, când darurile se sfințesc și se prefac în trupul și sângele Lui; jertfa cea fără de sânge. 2. (Pop.) Darul pe care credinciosul îl aduce la bis. pentru iertarea păcatelor, împlinirea dorințelor sau de mulțumire etc. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat. ♦ Fig. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate etc.). – Din sl. žrŭtva.

Intrare: jertfă
  • silabație: jert-fă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jertfă
  • jertfa
plural
  • jertfe
  • jertfele
genitiv-dativ singular
  • jertfe
  • jertfei
plural
  • jertfe
  • jertfelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jărfă
  • jărfa
plural
  • jărfe
  • jărfele
genitiv-dativ singular
  • jărfe
  • jărfei
plural
  • jărfe
  • jărfelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jărtvă
  • jărtva
plural
  • jărtve
  • jărtvele
genitiv-dativ singular
  • jărtve
  • jărtvei
plural
  • jărtve
  • jărtvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jârtvă
  • jârtva
plural
  • jârtve
  • jârtvele
genitiv-dativ singular
  • jârtve
  • jârtvei
plural
  • jârtve
  • jârtvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jerfă
  • jerfa
plural
  • jerfe
  • jerfele
genitiv-dativ singular
  • jerfe
  • jerfei
plural
  • jerfe
  • jerfelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jertvă
  • jertva
plural
  • jertve
  • jertvele
genitiv-dativ singular
  • jertve
  • jertvei
plural
  • jertve
  • jertvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jirfă
  • jirfa
plural
  • jirfe
  • jirfele
genitiv-dativ singular
  • jirfe
  • jirfei
plural
  • jirfe
  • jirfelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jirtvă
  • jirtva
plural
  • jirtve
  • jirtvele
genitiv-dativ singular
  • jirtve
  • jirtvei
plural
  • jirtve
  • jirtvelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jertfă, jertfesubstantiv feminin

  • 1. Ceea ce se aduce ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Negurile albe se înălțau spre văzduhuri și-și topeau în aer creștetele lor, ca fumul ce s-ar ridica din o jertfă colosală. HOGAȘ, M. N. 151. DLRLC
    • format_quote Nu-i cere drept jertfă, pe-un altar înalt să moară. EMINESCU, O. I 160. DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană care suferă din cauza unor circumstanțe sau factori neprielnici. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: victimă
      • format_quote Acum optzeci de ani scriitorii erau de cele mai multe ori jertfe ale mizeriei într-o societate nedrept alcătuită. SADOVEANU, E. 75. DLRLC
    • 1.2. figurat Persoană omorâtă sau rănită. MDA2 DLRLC NODEX
      sinonime: victimă
      • format_quote Cu putere ea descrie Slaba nevinovăție, Jertfa acestor dușmani. ALEXANDRESCU, P. 32. DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă Jertfă omenească = om sacrificat pe altar. MDA2
    • chat_bubble A cădea jertfă = a fi sacrificat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: muri
      • format_quote Legea asigurării celor ce cad jertfă muncii este o simplă minciună, ca și toate legile burgheziei. SAHIA, N. 36. DLRLC
  • 2. Renunțare de bună voie la ceva scump în folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Jertfa lui Horia, Cloșca și Crișan, ca și a celorlalți răsculați căzuți, a avut o urmare bună pentru iobagi. IST. R.P.R. 280. DLRLC
    • format_quote Gîndul meu zboară acuma pios spre mormintele voastre [eroi de la 1907]. Sîngele vostru vărsat ne rămîie de-a pururi ca pildă. Toți să fim gata de jertfă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 103. DLRLC
  • 3. popular Prisos, belșug (de bucate, vin etc.). DEX '09 MDA2 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.