15 definiții pentru jigăraie
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JIGĂRAIE, jigărăi, s. f. (Pop.) 1. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2. Câine slab, prăpădit; jigodie. [Pr.: -ra-ie] – Cf. magh. zsigora „boală de câine” și (2) bg. žegarĭ.
JIGĂRAIE, jigărăi, s. f. (Pop.) 1. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2. Câine slab, prăpădit; jigodie. [Pr.: -ra-ie] – Cf. magh. zsigora „boală de câine” și (2) bg. žegarĭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jigăraie sf [At: ȘEZ. IV, 126 / V: jâgar~, jâg~, jigar~ / Pl: ~răi / E: ns cf bg жегар, mg zsigora] (Pop) 1 Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2-3 Jigodie (1-2). 4 (Rar) Haită de câini slabi și prăpădiți. 5 (Trs; irn) Păsări. 6 (Trs; irn) Păsări de curte Si: jigoare (2). 7 (Mpp) Jig1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JIGĂRAIE, jigărăi, s. f. (Popular) 1. Boală a animalelor care constă în inflamația faringelui. V. jigodie. S-a încercat [leac]... Împotriva ciumei, a holerei, dalacului, turbei, jigărăii, gușterului. HOGAȘ, DR. II 54. 2. Cîine slab, prăpădit, respingător; jigodie. Vedea-te-aș la Babeș, jigăraie îndrăcită. CARAGIALE, O. II 268. ♦ (Rar) Haită, ceată de asemenea cîini. Ce jigăraie de cîini costelivi! CARAGIALE, O. II 310.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JIGĂRÁIE jigărăi f. pop. 1) Boală a animalelor, mai ales a câinilor, manifestată prin inflamarea faringelui și prin tuse. 2) fam. Câine jigărit, care trezește milă și repulsie; jigodie; potaie; javră; cotarlă. / a jigări + suf. ~aie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jigăraie f. 1. arsură după mâncări pipărate; 2. boală la câini (cari tușesc). [V. jig, printr’o formă intermediară jigar = ung. SZIGÁR, slăbănog].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jâgaraie sf vz jigăraie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jâgăraie sf vz jigăraie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jigaraie sf vz jigăraie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jigăráĭ n., pl. urĭ și jigăráĭe f., pl. ăĭ (d. ung. zsigora, colică cînească, infl. și de jigărit și de term. din potaĭe). Marazm la cîni, jabă. Fig. Iron. (jigăraĭe). Potaĭe, cotarlă, javră, jigodie, șarlă, cîne urît. V. jerăgaĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jigăraie (pop.) s. f., art. jigăraia, g.-d. art. jigărăii; pl. jigărăi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
jigăraie (pop.) s. f., art. jigăraia, g.-d. art. jigărăii; pl. jigărăi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jigăraie s. f., art. jigăraia, g.-d. art. jigărăii; pl. jigărăi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jigăraie, -răi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JIGĂRAIE s. v. arsură, boala lui carré, cotarlă, javră, jigodie, potaie, usturime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jigăraie s. v. ARSURĂ. BOALA LUI CARRE. COTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. USTURIME.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jigăraie, jigărăisubstantiv feminin
- 1. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui; boala lui Carré. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
- S-a încercat [leac]... împotriva ciumei, a holerei, dalacului, turbei, jigărăii, gușterului. HOGAȘ, DR. II 54. DLRLC
-
-
- Vedea-te-aș la Babeș, jigăraie îndrăcită. CARAGIALE, O. II 268. DLRLC
- 2.1. Haită, ceată de asemenea câini. MDA2 DLRLC
- Ce jigăraie de cîini costelivi! CARAGIALE, O. II 310. DLRLC
-
-
- 3. Păsări. MDA2
etimologie:
- žegarĭ, жегар DEX '09 MDA2 DEX '98
- zsigora „boală de câine” DEX '09 MDA2
- jigări + sufix -aie NODEX