jigăraie sf [At: ȘEZ. IV, 126 / V: jâgar~, jâg~, jigar~ / Pl: ~răi / E: ns cf bg жегар, mg zsigora] (Pop) 1 Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2-3 Jigodie (1-2). 4 (Rar) Haită de câini slabi și prăpădiți. 5 (Trs; irn) Păsări. 6 (Trs; irn) Păsări de curte Si: jigoare (2). 7 (Mpp) Jig¹ (3).

JIGĂRAIE, jigărăi, s. f. (Popular) 1. Boală a animalelor care constă în inflamația faringelui. V. jigodie. S-a încercat [leac]... Împotriva ciumei, a holerei, dalacului, turbei, jigărăii, gușterului. HOGAȘ, DR. II 54. 2. Cîine slab, prăpădit, respingător; jigodie. Vedea-te-aș la Babeș, jigăraie îndrăcită. CARAGIALE, O. II 268. ♦ (Rar) Haită, ceată de asemenea cîini. Ce jigăraie de cîini costelivi! CARAGIALE, O. II 310.

JIGĂRÁIE jigărăi f. pop. 1) Boală a animalelor, mai ales a câinilor, manifestată prin inflamarea faringelui și prin tuse. 2) fam. Câine jigărit, care trezește milă și repulsie; jigodie; potaie; javră; cotarlă. / a jigări + suf. ~aie

jigăraie f. 1. arsură după mâncări pipărate; 2. boală la câini (cari tușesc). [V. jig, printr’o formă intermediară jigar = ung. SZIGÁR, slăbănog].

jâgaraie sf vz jigăraie

jâgăraie sf vz jigăraie

jigaraie sf vz jigăraie

jigăráĭ n., pl. urĭ și jigăráĭe f., pl. ăĭ (d. ung. zsigora, colică cînească, infl. și de jigărit și de term. din potaĭe). Marazm la cîni, jabă. Fig. Iron. (jigăraĭe). Potaĭe, cotarlă, javră, jigodie, șarlă, cîne urît. V. jerăgaĭ.

jigăraie (pop.) s. f., art. jigăraia, g.-d. art. jigărăii; pl. jigărăi

jigăraie (pop.) s. f., art. jigăraia, g.-d. art. jigărăii; pl. jigărăi

jigăraie s. f., art. jigăraia, g.-d. art. jigărăii; pl. jigărăi

jigăraie, -răi.

JIGĂRAIE s. v. arsură, boala lui carré, cotarlă, javră, jigodie, potaie, usturime.

jigăraie s. v. ARSURĂ. BOALA LUI CARRE. COTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. USTURIME.