22 de definiții pentru jigni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIGNI, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicni vb. IV] – Din sb. žignuti.

jigni [At: LB / V: jeg~, jicni, (reg) jăg~ / Pzi: ~nesc / E: slv жєгнати] 1 vt (Înv) A lovi. 2 vt (Înv) A atinge. 3 vt (Înv) A răni ușor. 4 vt (Înv; fig) A aduce un prejudiciu cuiva. 5 vt A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa Si: a insulta, a ofensa. 6-7 vr (Reg; d. alimente) A căpăta un gust sau un miros rău atunci când stau într-un loc închis Si: a se încinge. 8 vr (Reg; pgn; d. alimente) A se strica. 9 vr (Îrg; despre ulei, untură) A se râncezi. 10 vr (Reg; d. oameni) A se înghionti.

JIGNI, !!JICNI (-nesc) vb. tr. A aduce o vătămare, o pagubă, o atingere, a vătăma, a atinge: nu poți să mulțumești pe toți, fără să jignești pe nimeni (br.-vn.); nu vroim să jignim drepturile nimănui (vlah.); aceasta mă jigni oare-cum în mândria mea copilărească (gn.); această presupunere jicnește caracterul meu (emin.); îl jicnești adînc cerindu-i fapte vinovate (car.) [srb. žignuti „a împunge”].

JIGNI, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicni vb. IV] – Din scr. žignuti.

JIGNI, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în demnitatea sau onoarea sa, a-i aduce o ofensă; a ofensa, a insulta. De ce să mă jignești, domnule Petrescu? Eu vin la dumneata cu inima deschisă. GALAN, Z. R. 357. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. Îi spusese... să nu mai vorbească de asta că-l jignește. CONTEMPORANUL, VII 493. 2. (Învechit) A aduce un prejudiciu. (Atestat în forma jicni) [Acel drept] jicnea așezămintele cele vechi. ODOBESCU, S. II 24. – Variantă: jicni vb. IV.

A JIGNI ~esc tranz. (persoane) 1) A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a ofensa; a insulta. 2) înv. A face să suporte un prejudiciu. /<sb. žignuti

jigni v. 1. a strâmtora, a jena; 2, a cauza pagubă; 3. fig. a ofensa. [Cf. serb. JIGNUTI, a înțepa].

JICNI vb. IV v. jigni.

JICNI vb. IV v. jigni.

JICNI vb. IV v. jigni.

jăgni v vz jigni

jegni v vz jigni

jicni v vz jigni

JICNI 👉 JIGNI.

jignésc v. tr. (sîrb. žignuti, rus. -útĭ, a arde, a trage un bicĭ. V. jig). Vest. Stric, alterez: căldura jignește alunele. Fig. Ofensez: a jigni interesu cuĭva. V. refl. Mă stric, mă rîncezesc: untura s’a jignit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignesc, 3 sg. jignește, imperf. 1 jigneam; conj. prez. 1 sg. să jignesc, 3 să jignească

jigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignesc, imperf. 3 sg. jignea; conj. prez. 3 să jignească

jigni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignesc, imperf. 3 sg. jignea; conj. prez. 3 sg. și pl.jignească

jignesc, -neam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JIGNI vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a injuria, a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)

jigni vb. IV. 1 tr. (compl. indică oameni) a injuria, a insulta, a invectiva, a ofensa, a ultragia, a vexa, a sudui, <înv. și reg.> a prâsni2, a hicăi, a mărdăgi, a osârli, <înv.> a obijdui, a aspersa, a atinge, a împroșca, a leza, a lovi, a răni, a stropi, a ulcera, <fig.; înv. și reg.> a îmbălora. A luat atitudine deoarece a fost jignit public, într-o emisiune televizată. 2 refl. (reg.; despre materii organice, alimente, preparate etc.) v. Acri. Altera. Cloci. Descompune. Fermenta. Înăcri. Strica. 3 tr. (înv.; compl. indică ființe; cu determ. introduse prin prep. „în”, „de”) v. Izbi. Lovi. Pocni.

JIGNI vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)

A jigni ≠ a flata, a măguli

Intrare: jigni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jigni
  • jignire
  • jignit
  • jignitu‑
  • jignind
  • jignindu‑
singular plural
  • jignește
  • jigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jignesc
(să)
  • jignesc
  • jigneam
  • jignii
  • jignisem
a II-a (tu)
  • jignești
(să)
  • jignești
  • jigneai
  • jigniși
  • jigniseși
a III-a (el, ea)
  • jignește
(să)
  • jignească
  • jignea
  • jigni
  • jignise
plural I (noi)
  • jignim
(să)
  • jignim
  • jigneam
  • jignirăm
  • jigniserăm
  • jignisem
a II-a (voi)
  • jigniți
(să)
  • jigniți
  • jigneați
  • jignirăți
  • jigniserăți
  • jigniseți
a III-a (ei, ele)
  • jignesc
(să)
  • jignească
  • jigneau
  • jigni
  • jigniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jicni
  • jicnire
  • jicnit
  • jicnitu‑
  • jicnind
  • jicnindu‑
singular plural
  • jicnește
  • jicniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jicnesc
(să)
  • jicnesc
  • jicneam
  • jicnii
  • jicnisem
a II-a (tu)
  • jicnești
(să)
  • jicnești
  • jicneai
  • jicniși
  • jicniseși
a III-a (el, ea)
  • jicnește
(să)
  • jicnească
  • jicnea
  • jicni
  • jicnise
plural I (noi)
  • jicnim
(să)
  • jicnim
  • jicneam
  • jicnirăm
  • jicniserăm
  • jicnisem
a II-a (voi)
  • jicniți
(să)
  • jicniți
  • jicneați
  • jicnirăți
  • jicniserăți
  • jicniseți
a III-a (ei, ele)
  • jicnesc
(să)
  • jicnească
  • jicneau
  • jicni
  • jicniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăgni
  • jăgnire
  • jăgnit
  • jăgnitu‑
  • jăgnind
  • jăgnindu‑
singular plural
  • jăgnește
  • jăgniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăgnesc
(să)
  • jăgnesc
  • jăgneam
  • jăgnii
  • jăgnisem
a II-a (tu)
  • jăgnești
(să)
  • jăgnești
  • jăgneai
  • jăgniși
  • jăgniseși
a III-a (el, ea)
  • jăgnește
(să)
  • jăgnească
  • jăgnea
  • jăgni
  • jăgnise
plural I (noi)
  • jăgnim
(să)
  • jăgnim
  • jăgneam
  • jăgnirăm
  • jăgniserăm
  • jăgnisem
a II-a (voi)
  • jăgniți
(să)
  • jăgniți
  • jăgneați
  • jăgnirăți
  • jăgniserăți
  • jăgniseți
a III-a (ei, ele)
  • jăgnesc
(să)
  • jăgnească
  • jăgneau
  • jăgni
  • jăgniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jegni
  • jegnire
  • jegnit
  • jegnitu‑
  • jegnind
  • jegnindu‑
singular plural
  • jegnește
  • jegniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jegnesc
(să)
  • jegnesc
  • jegneam
  • jegnii
  • jegnisem
a II-a (tu)
  • jegnești
(să)
  • jegnești
  • jegneai
  • jegniși
  • jegniseși
a III-a (el, ea)
  • jegnește
(să)
  • jegnească
  • jegnea
  • jegni
  • jegnise
plural I (noi)
  • jegnim
(să)
  • jegnim
  • jegneam
  • jegnirăm
  • jegniserăm
  • jegnisem
a II-a (voi)
  • jegniți
(să)
  • jegniți
  • jegneați
  • jegnirăți
  • jegniserăți
  • jegniseți
a III-a (ei, ele)
  • jegnesc
(să)
  • jegnească
  • jegneau
  • jegni
  • jegniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jigni, jignescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.