jignitor, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: jigni + -itor] Care jignește (5) Si: ofensator, supărător.

JIGNITOR, -OARE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; insultător. Lui Mirel Fascu, glasul aspru, dușmănos, al femeii îi păru jignitor. GALAN, Z. R. 9.

JIGNITOR ~oare (~ori, ~oare) Care jignește; în stare să rănească demnitatea cuiva; ofensator; insultător. Ton ~. /a jigni + suf. ~tor

jignitor adj. m., pl. jignitori; f. sg. și pl. jignitoare

jignitor adj. m., pl. jignitori; f. sg. și pl. jignitoare

jignitor adj. m., pl. jignitori; f. sg. și pl. jignitoare

JIGNITOR adj. injurios, insultător, ofensator, (livr.) vexant, vexatoriu, (fig.) tare. (De ce îi spui vorbe ~oare?)

jignitor, -oare adj. 1 (despre cuvinte, gesturi etc. ale oamenilor) batjocoritor, injurios, insultător, ofensant, ofensator, vexant, vexatoriu, < înv. și pop.> ocărâtor, rău, <înv. și reg.> imător, sângeros, tare, <fig.; rar> împungător, <fig.; înv.> atingător. În timpul altercației i-a adresat cuvinte jignitoare. 2 (despre situații, stări, fapte etc.) degradant, dezonorant, înjositor, ofensant, ofensator, rușinos, umilitor, <înv.> ovelitoriu, negru,<fig.; fran.> mortifiant. Invidia este un sentiment jignitor.

JIGNITOR adj. injurios, insultător, ofensator, (livr.) vexant, vexatoriu, (fig.) tare. (De ce îi spui vorbe ~ ?)

Jignitor ≠ măgulitor