11 definiții pentru jucăuș (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUCĂUȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș.

JUCĂUȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș.

jucăuș, ~ă [At: GOGA, P. 107 / Pl: ~i, ~e / E: juca + -uș] 1-2 smf, a (Persoană) căreia îi place să se joace (15) Si: (reg; prt) jucăreț (1-2). 3-4 smf, a (Pex; reg) (Persoană) pe care nu te poți bizui Si: (îrg) jucaș (1-2). 5-6 smf, a (Persoană) căreia îi place să danseze. 7 a (Fig) Care se mișcă repede și capricios Si: zglobiu. 8 a (D. copii) Vioi. 9 a Neastâmpărat. 10 a (Spc; d. frunze, lumină, flacără etc.) Care oscilează.

JUCĂUȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. Brăduțul cu vîrful fraged primi povara ușoară, clălinînd din cap... ca un copil jucăuș. C. PETRESCU, Î. I 21. Căruia îi place să joace, să danseze. La mîndruța jucăușă E gunoiul după ușă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. ◊ (Substantivat) Toma nu intră [în joc] simțindu-și picioarele grele... Mare jucăuș nu fusese el niciodată. V. ROM. februarie 1952, 134. Și cînd o să fie nunta, mamă Catrino? întrebă Maruța lui Rățoiu, vestita jucăușă. BUJOR, S. 33. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios. Nu se despărțea de lumina voioșiei, care... licărea în ochii mici, jucăuși. PAS, Z. I 265. În jucăușe flăcări de cuptor Se-agită trupuri roșii de ciclopi. TOMA, C. V. 197. Soarele rămase afară. Înalt, sclipitor și fierbinte, scălda întinderile în vîltori jucăușe de ape. C. PETRESCU, R. DR. 205. Raze de soare jucăușe, căzînd pe luciul baionetelor înfipte pe arme, se resfrîngeau cu sclipiri speriate în văzduh. REBREANU, R. II 249.

JUCĂUȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre copii) Care se joacă mereu; predispus a se juca în permanență. 2) Care este mare amator de dans. 3) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește ușurință în mișcări; fără astâmpăr; zglobiu. Privire ~ă. /a juca + suf. ~uș

jucăúș, -ă adj. și f. Est. Jucător, dansator. Jucăuș pe cărțĭ, cartofor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jucăuș adj. m., pl. jucăuși; f. jucăușă, art. jucăușa, pl. jucăușe

jucăuș adj. m., pl. jucăuși; f. jucăușă, art. jucăușa, pl. jucăușe

jucăuș adj. m., pl. jucăuși; f. sg. jucăușă, pl. jucăușe

jucăuș, pl. jucăuși, f. jucăușă, pl. jucăușe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUCĂUȘ adj. neastâmpărat, vioi. (Ochi ~; privire ~.)

JUCĂUȘ adj. neastîmpărat, vioi. (Ochi ~; privire ~.)

Intrare: jucăuș (adj.)
jucăuș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jucăuș
  • jucăușul
  • jucăușu‑
  • jucăușă
  • jucăușa
plural
  • jucăuși
  • jucăușii
  • jucăușe
  • jucăușele
genitiv-dativ singular
  • jucăuș
  • jucăușului
  • jucăușe
  • jucăușei
plural
  • jucăuși
  • jucăușilor
  • jucăușe
  • jucăușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jucăuș, jucăușăadjectiv

  • 1. Căruia îi place să se joace. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: jucăreț
    • format_quote Brăduțul cu vîrful fraged primi povara ușoară, clătinînd din cap... ca un copil jucăuș. C. PETRESCU, Î. I 21. DLRLC
    • 1.1. Căruia îi place să danseze. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote La mîndruța jucăușă E gunoiul după ușă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. DLRLC
    • 1.2. prin extensiune regional Pe care nu te poți bizui. MDA2
      sinonime: jucaș
  • 2. figurat Care se mișcă repede și capricios. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Nu se despărțea de lumina voioșiei, care... licărea în ochii mici, jucăuși. PAS, Z. I 265. DLRLC
    • format_quote În jucăușe flăcări de cuptor Se-agită trupuri roșii de ciclopi. TOMA, C. V. 197. DLRLC
    • format_quote Soarele rămase afară. Înalt, sclipitor și fierbinte, scălda întinderile în vîltori jucăușe de ape. C. PETRESCU, R. DR. 205. DLRLC
    • format_quote Raze de soare jucăușe, căzînd pe luciul baionetelor înfipte pe arme, se resfrîngeau cu sclipiri speriate în văzduh. REBREANU, R. II 249. DLRLC
    • 2.1. prin specializare (Despre frunze, lumină, flacără etc.) Care oscilează. MDA2
etimologie:
  • Juca + sufix -uș. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.