8 definiții pentru jumătăți

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUMĂTĂȚI, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate.

JUMĂTĂȚI, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate.

jumătăți vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (cscj) ~ța / Pzi: esc / E: jumătate css] A înjumătăți.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jumătăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățesc, 3 sg. jumătățește, imperf. 1 jumătățeam; conj. prez. 1 sg. să jumătățesc, 3 să jumătățească

jumătăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățesc, imperf. 3 sg. jumătățea; conj. prez. 3 să jumătățească

jumătăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățesc, imperf. 3 sg. jumătățea; conj. prez. 3 sg. și pl. jumătățească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUMĂTĂȚI vb. v. înjumătăți.

Intrare: jumătăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumătăți
  • jumătățire
  • jumătățit
  • jumătățitu‑
  • jumătățind
  • jumătățindu‑
singular plural
  • jumătățește
  • jumătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumătățesc
(să)
  • jumătățesc
  • jumătățeam
  • jumătății
  • jumătățisem
a II-a (tu)
  • jumătățești
(să)
  • jumătățești
  • jumătățeai
  • jumătățiși
  • jumătățiseși
a III-a (el, ea)
  • jumătățește
(să)
  • jumătățească
  • jumătățea
  • jumătăți
  • jumătățise
plural I (noi)
  • jumătățim
(să)
  • jumătățim
  • jumătățeam
  • jumătățirăm
  • jumătățiserăm
  • jumătățisem
a II-a (voi)
  • jumătățiți
(să)
  • jumătățiți
  • jumătățeați
  • jumătățirăți
  • jumătățiserăți
  • jumătățiseți
a III-a (ei, ele)
  • jumătățesc
(să)
  • jumătățească
  • jumătățeau
  • jumătăți
  • jumătățiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumătăța
  • jumătățare
  • jumătățat
  • jumătățatu‑
  • jumătățând
  • jumătățându‑
singular plural
  • jumătățea
  • jumătățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumătățez
(să)
  • jumătățez
  • jumătățam
  • jumătățai
  • jumătățasem
a II-a (tu)
  • jumătățezi
(să)
  • jumătățezi
  • jumătățai
  • jumătățași
  • jumătățaseși
a III-a (el, ea)
  • jumătățea
(să)
  • jumătățeze
  • jumătăța
  • jumătăță
  • jumătățase
plural I (noi)
  • jumătățăm
(să)
  • jumătățăm
  • jumătățam
  • jumătățarăm
  • jumătățaserăm
  • jumătățasem
a II-a (voi)
  • jumătățați
(să)
  • jumătățați
  • jumătățați
  • jumătățarăți
  • jumătățaserăți
  • jumătățaseți
a III-a (ei, ele)
  • jumătățea
(să)
  • jumătățeze
  • jumătățau
  • jumătăța
  • jumătățaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jumătăți, jumătățescverb

etimologie:
  • jumătate DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.