opțiuni
  • info

9 definiții pentru jurare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JURARE, jurări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei; jurământ. ♦ Blestem. – V. jura.

JURARE, jurări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei; jurământ. ♦ Blestem. – V. jura.

jurare sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 202/6 / Pl: ~rări / E: jura] 1 Afirmare sau declarare a unui lucru sub jurământ (1) Si: jurat2 (1). 2 (Ccr) Jurământ (1). 3 Confirmare a unui lucru la judecată prin jurământ (1) Si: jurat2 (3). 4 Depunere a unei mărturii pentru cineva Si: jurat2 (4). 5 Blestemare pentru a susține cele afirmate Si: jurat2 (5). 6 Credință cu tărie într-un lucru Si: jurat2 (6). 7 Încredere oarbă în cineva Si: jurat2 (7). 8 Făgăduire în mod solemn Si: jurat2 (8). 9 Legare prin jurământ (4) Si: jurat2 (9). 10 Implorare. 11 (Nob) Înjurare.

JURARE, jurări, s. f. (Învechit) Acțiunea de a (se) jura; jurămînt. Jurări, nădejdi, dulci sărutări, uimeală, Mărturisiri că inimi n-avem reci! Toate au fost spre cruda porunceală D-uitare-n veci! VĂCĂRESCU, P. 202. Începu a zice niște jurări. GORJAN, H. II 207.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jurare (înv.) s. f., g.-d. art. jurării; pl. jurări

jurare (înv.) s. f., g.-d. art. jurării; pl. jurări

jurare s. f., g.-d. art. jurării; pl. jurări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JURARE s. v. jurământ, legământ.

jurare s.f. 1 (pop.) v. Afurisenie. Afurisire. Blasfem. Blestem. Imprecație. Maledicție. 2 (înv.; de obicei constr. cu vb. „a ține”, „a respecta”, „a călca”) v. Jurământ. Legământ.

jurare s. v. JURĂMÎNT. LEGĂMÎNT.

Intrare: jurare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurare
  • jurarea
plural
  • jurări
  • jurările
genitiv-dativ singular
  • jurări
  • jurării
plural
  • jurări
  • jurărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jurare, jurărisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jurământ legământ
    • format_quote Jurări, nădejdi, dulci sărutări, uimeală, Mărturisiri că inimi n-avem reci! Toate au fost spre cruda porunceală D-uitare-n veci! VĂCĂRESCU, P. 202. DLRLC
    • format_quote Începu a zice niște jurări. GORJAN, H. II 207. DLRLC
    • 1.1. Afirmare sau declarare a unui lucru sub jurământ. MDA2
      sinonime: jurat
    • 1.2. Confirmare a unui lucru la judecată prin jurământ. MDA2
    • 1.3. Depunere a unei mărturii pentru cineva. MDA2
    • 1.4. Blestemare pentru a susține cele afirmate. DEX '09 MDA2 DEX '98
      sinonime: blestem
    • 1.5. Credință cu tărie într-un lucru. MDA2
    • 1.6. Încredere oarbă în cineva. MDA2
    • 1.7. Făgăduire în mod solemn. MDA2
    • 1.8. Legare prin jurământ. MDA2
    • 1.9. Implorare. MDA2
      sinonime: implorare
    • 1.10. neobișnuit Înjurare. MDA2
      sinonime: înjurare
etimologie:
  • vezi jura DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.