lacrimatoriu sn [At: ASACHI, S. L. II, 286 / V: ~remator, ~rem~, lacrimator, (înv) ~măt~ / Pl: ? / E: fr lacrymatoire] (În Antichitatea romană) Vas de ceramică sau de sticlă, de mici dimensiuni, cu formă alungită, care se punea, cu uleiuri parfumate, în morminte și despre care se credea că păstrează lacrimile celor apropiați defunctului.

LACRIMATORIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium].

LACRIMATORIU s. n. (la romani) vas funerar din ceramică sau sticlă, alungit, conținând uleiuri parfumate, care se depunea în morminte o dată cu înhumarea celui decedat. (< fr. lacrymatoire, lat. lacrimatorium)

*lacrimatóriŭ n. (fr. lacrimatoire). Nume dat unor vase de pămînt orĭ de sticlă găsite în mormintele Romanilor și despre care s’a crezut că conservaŭ lacrimile răspîndite la funeraliĭ, cînd în realitate ele conținuse odinioară parfum. Adj. -iŭ, -ie: urnă lacrimatorie.

lacremator sn vz lacrimatoriu

lacrematoriu sn vz lacrimatoriu

lacrimator sn vz lacrimatoriu

lacrimătoriu sn vz lacrimatoriu

lacrimatoriu [riu pron. rĭu] (desp. la-cri-) s. n., art. lacrimatoriul; pl. lacrimatorii, art. lacrimatoriile (desp. -ri-i-)

lacrimatoriu [riu pron. rĭu] (la-cri-) s. n., art. lacrimatoriul; pl. lacrimatorii, art. lacrimatoriile (-ri-i-)

lacrimatoriu s. n. (sil. -cri-), [-riu pron. -riu], pl. lacrimatorii, art. lacrimatoriile (sil. -ri-i-)