lactoză sf [At: PĂCALĂ, M. R. 296 / Pl: ~ze / E: fr lactose] Substanță organică incoloră, solidă, mai puțin dulce decât zahărul de sfeclă, care, sub acțiunea anumitor bacterii asupra laptelui, se transformă în acid lactic și se folosește ca excipient pentru medicamente și în făinurile alimentare pentru copii Si: lactobioză, (pop) zahăr de lapte.

* LACTOZĂ sf. 🔬 Substanță incoloră, solidă, dulce la gust, ce se găsește în laptele mamifrelor; numită și „zahăr de lapte” [fr.].

LACTOZĂ s. f. Substanță organică incoloră, solidă și dulce la gust, care se extrage din zer.

LACTOZĂ s.f. Substanță organică dulce, extrasă din lapte. [< fr. lactose].

LACTOZĂ s. f. compus organic dulce, din lapte, folosit în industria de medicamente; lactobioză. (< fr. lactose)

LACTOZĂ f. Substanță organică incoloră, cu gust dulce, extrasă din lapte și folosită în industria de medicamente. [G.-D. lactozei] /<fr. lactose

lactoză s. f., g.-d. art. lactozei

lactoză s. f., g.-d. art. lactozei

lactoză s. f., g.-d. art. lactozei

lactoză

LACTOZĂ s. (BIOL.) lactobioză, (pop.) zahăr de lapte.

lactoză s.f. (biochim.) lactobioză, <pop.> zahăr de lapte.

LACTOZA s. (BIOL.) lactobioză, (pop.) zahăr de lapte.