ladă sf [At: HALIMA (1783), 172^r/32 / V: (îvr) ~die, (rar) lea~ / Pl: lăzi, (îvr) ~de / E: ger Lade, mg láda, pn lad] 1 Cutie de diferite dimensiuni, confecționată din carton, lemn, metal etc., cu sau fără capac, folosită la ambalarea, depozitarea, transportarea unor obiecte, mărfuri etc. 2 (Îs) ~ de gunoi (sau de gunoaie) Ladă (1) în care se depozitează și se transportă gunoiul menajer. 3 (Îs) ~ frigorifică Ladă (1) cu pereți dubli, de obicei metalici, izolați termic, cu un sistem interior de răcire, folosită pentru păstrarea sau pentru transportarea alimentelor. 4 (Îs) ~ de hingheri Ladă (1) în care sunt închiși și transportați câinii prinși de hingheri. 5 (Arg; îe) A da lovitura la ~da cu maimuțe A eșua. 6 (Spc) Vas în formă de ladă (1) în care se cultivă diferite plante. 7 (Îs) ~da păpușarilor (sau ~da păpușilor) Ladă (1) folosită ca scenă, în spatele căreia păpușarul mânuiește păpușile Si: (îrg) hârzob. 8 Piesă de mobilier din lemn, lungă, cu capac, în care se păstrează haine, așternut de pat, bani, cărți etc. 9 (Reg; îe) A trăi cu (sau ca) banu-n ~ A trăi în liniște și în belșug. 10 (Pop; îe) A nu avea ~ cu cineva A nu se împăca cu cineva. 11 (Pop; îe) A prinde la ~ A prinde cu minciuna. 12 (Îs) ~ brașovenească (sau de Brașov) Ladă (8) pictată cu motive florale, confecționată în zona Brașovului. 13 (Îs) ~ de zestre sau (reg) ~da miresei, ~ de mireasă, ~ de măritiș, ~da de cununie, ~da tinerei Ladă (8) ornamentată în care se păstrează zestrea. 14 (Înv; șîs ~da adevărăturiei, ~da păcii, ~da legii) Chivotul (5) legii. 15 (Îs) ~ de bani sau ~ de fier Casă de bani Si: seif 16 (Îrg; îs) ~da bisericii (orașului, comunei etc.) Casă de bani a unei biserici, a unei primării sau altei instituții. 17 (Pex; îas) Fond bănesc de care dispune o biserică, o primărie sau o altă instituție. 18 (Udp „cu”, „de”) Conținut al unei lăzi (1). 19 (Rar; îlav) Cu ~da Într-o cantitate mare. 20 Cufăr. 21 (Îs) ~ de campanie Ladă (1) de lemn de dimensiunile unui geamantan, în care își țin militarii bagajul, în timpul exercițiilor făcute în afara garnizoanei și în timp de război. 22 (Ban; Trs; îs) ~da mesei Sertar la masă. 23 (Ban; Trs; îs) ~ de mort Sicriu. 24-25 (Pan) Părți de obiecte asemănătoare, ca formă, cu o ladă (1, 8). 26 (Pop) Postavă la moară. 27 (Ban; Mun; îs) ~da teascului Cutie fără fund și fără capac, mai largă în partea de sus, construită din șipci de lemn, în care se pun strugurii zdrobiți pentru a fi storși. 28 (Trs; Ban; îs) ~da sucalei (sau ~da de la sucală, ~da de țevi) Pat al sucalei. 29 (Reg) Covată la piuă. 30 (Buc) Parte a mașinii de treierat pe unde se scurg boabele de grâu. 31 (Reg; îs) ~da apei Canal pentru scurgerea apei Si: jgheab, (reg) scoc. 32 (Reg) Vas de lemn în care se dă mâncare porcilor. 33 (Trs; Olt) Vas în care se păstrează sarea la bucătărie Si: solniță. 34 (Trs; Mol; îs) ~da căruței Piesă de lemn care se pune peste perinocul carului, înlocuind loitrele, pentru a se transporta pietriș, nisip etc. 35 (Mun) Cutie la luntre. 36 (Pex) Cutie din spatele trăsurii în care se transportă bagajele. 37 (Ban; îf ~die) Navă fără propulsie proprie Si: șlep. 38 (Reg) Ramă în care intră fereastra. 39 (Reg; prt) Scândură de jos a ferestrei. 40 (Ban; șîs ~da fântânii) Parte a fântânii de deasupra pământului, făcută din lemn, piatră etc., de obicei acoperită Si: ghizd. 41 (Mar) Laviță. 42 (Olt; Mar) Hambar pentru păstrat grâul. 43 (Trs) Stup făcut din scânduri. 44 (Reg) Dulap cu trei sertare. 45 (Reg) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape. 46 (Rar) Vatră a sobei. 47 (Reg; pan; îs) ~da pieptului Cavitate toracică. 48 (Reg; fig) Cochilie a melcului. 49 (Reg; fig) Carapace a broaștei țestoase. 50 (Mol) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 51 Melodie după care se execută dansul lada (50).

LADĂ, lăzi, s. f. Cutie mare de scînduri sau de metal, uneori cu capac, în care se țin sau se transportă diferite lucruri. Un zid vertical... cu ferestrele înguste... Jos lada cu gunoi. C. PETRESCU, C. V. 215. A tot băgat mîinile Kir Ianulea în lada cu bani. CARAGIALE, P. 84. Începură a scoate din lada babei valuri de pînză. CREANGĂ, P. 14. Am alergat la biblioteca tatălui meu care era într-o ladă mare, purure deschisă, în coridor. NEGRUZZI, S. I 10. ◊ Ladă brașovenească (sau de Brașov) = ladă împodobită cu înflorituri pe din afară, uneori și pe dinăuntru. În capătul laiței, subt perne și poclăzi, sta o ladă mare brașovenească înflorită cu roș. SADOVEANU, B. 48. O ladă de Brașov, cu zugrăveli albastre, roșii sau verzi. HOGAȘ, M. N. 138. Ladă de campanie = ladă în care își țin militarii bagajul, în timpul exercițiilor făcute în afara garnizoanei și în timpul războiului. ◊ Expr. Atîta tot și lada-n pod v. atîta².

LADĂ lăzi f. 1) Cutie mare de lemn sau de metal, de obicei cu capac, în care se păstrează sau se transportă diferite obiecte. ◊ ~ de zestre obiect de mobilier în care se păstra zestrea. Atâta-i tot și ~a în pod iată tot, nu mai este nimic de spus, de adăugat. /<germ. Lade

LADĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Sicriu. Ladĕ. Cisia. Arca. AC, 349. Îngerul care mi-au dat Dumnezeu în sfîntui botez și îngerul carele mi-au luat sufletul stau amîndoi deasupra lăzii și ascultă cum popii îmi cer bulciugul. IERT., 15^r. Etimologie: magh. lada, germ. Lade. Cf. scr., pol. Iad, ucr. lado. Cf. copîrșeu, coșciug (2).

ladă f. 1. mobilă de lemn în care se pune și se păstrează bine haine, bani, etc.; 2. conținutul ei: o ladă de cărți. [Nemț. LADE, printr’un intermediar săsesc].

ládă f., pl. lăzĭ (rut. pol. ceh. lada, ung. láda, d. germ. lade, ladă, care vine d. laden, a încărca; flamand laeye, fr. laie, cutia supapelor la orgă. V. lăduncă). Lacră, tron, mobilă de lemn în patru colțurĭ de ținut haĭne și alte lucrurĭ. Conținutu eĭ: o ladă de cărțĭ. Lada la mine, și cheĭa la tine (Iron.), lada lăsată la altu în păstrare nu e în siguranță, chear încuĭată. V. cutie.

cotigă sf [At: PSALT. 310/31 / V: căt~, ~tiugă / Pl: ~igi, (înv) ~ige / E: ucr котига] 1 Căruță scurtă pentru transporturi ușoare. 2 Cantitate care se poate transporta cu cotiga (1, 3, 6). 3 Car mic. 4 Car sărăcăcios, cu coșul stricat. 5 Căruță cu două roți Si: teleagă. 6 Car mai lung cu care se aduc lemne de la pădure. 7 (Înv) Car mare, cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 8 (Prc) Fiecare dintre cele două roți, de mărime inegală, legate printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului Si: (reg) căroaie, rotilă, teleagă, teleguță. 9 (Reg; fig) Preot bătrân și bărbos.

ladie sf vz ladă

ladă s. f., g.-d. art. lăzii; pl. lăzi

ladă s. f., g.-d. art. lăzii; pl. lăzi

ladă s. f., g.-d. art. lăzii, pl. lăzi

LADĂ s. v. coșciug, sertar, sicriu.

LADĂ s. 1. v. cufăr. 2. (TEHN.) postavă, (Transilv.) troacă. (În ~ curge făina măcinată, la moară.) 3. v. coș.

LADĂ s. 1. cufăr, (pop.) tron, (înv. și reg.) sandîc, sicriu, (Mold.) sipet, (arg.) purcea. (~ de zestre a miresei.) 2. (TEHN.) postavă, (Transilv.) troacă. (În ~ curge făina măcinată, la moară.) 3. coș, (reg.) casă, cutie, drob, durbană, țarc. (~ la teascul de struguri.)

ladă s. v. COȘCIUG. SERTAR. SICRIU.

LADA PĂCII s. v. chivot.

lada păcii s. v. CHIVOT.

ladă (lăzi), s. f. 1. Cufăr de lemn. – 2. Sipet, casă de bani. – 3. (Trans. de S.) Sicriu, coșciug. – 4. (Trans., Banat) Sertar. Germ. Lade, prin intermediul mag. láda (DAR) sau al sl. (cr., slov., pol., rut.) lada, cf. sb. lad (Miklosich, Fremdw., 104; Cihac, II, 163; Conev 82). – Der. lădiță, s. f.

ladă, lăzi, s.f. – Covată (Felecan 1983). – Din germ. Lade.

LÁDĂ (< germ.) s. f. Cutie de dimensiuni mari, din lemn, carton, tablă etc., uneori cu capac, în care se păstrează sau se transportă diferite obiecte, materiale etc. ◊ L. de zestre = piesă importantă din mobilierul rustic românesc, cu capac plan sau bombat, lucrată de obicei din lemn de fag și împodobită cu crestături sau cu picturi, destinată păstrării unor bunuri ale miresei (așternuturi, îmbrăcăminte, covoare etc.). ◊ L. de Brașov (sau brașoveancă) este pictată mai ales cu elemente florale.

a ghilabandi din ladă expr. (intl., înv.) a cânta la pian.

a se face ladă de cuie expr. a-i fi foarte frig.