lampă¹ sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~mbă, liam~, loa~, lom~, lomp sn / Pl: lămpi, (îrg) ~pe / E: ger Lampe, ngr λάμπα, fr lampe, rs лампа] 1 Dispozitiv destinat producerii luminii prin arderea unui lichid prin intermediul unui fitil textil sau a unui gaz combustibil. 2 (Pex) Aparat de iluminat cu ajutorul curentului electric prin aducerea la stare de incandescență a unui fir metalic sau a unui gaz Si: bec. 3 (Pgn) Aparat sau dispozitiv care produce lumină și care este destinat iluminării artificiale, semnalizării, controlului etc. 4 (Îe) A vorbi la ~ A nu fi ascultat. 5 (Min) Lampă (1) specială care se utilizează pentru iluminatul subteran, în condițiile unui mediu gazos explozibil. 6 (Arg) Ochi¹ (1). 7 (Îe) A stinge (cuiva) ~pa A lovi peste ochi pe cineva. 8 (Reg; șîs ~ de vânt) Felinar. 9 (Reg) Opaiț. 10 (Reg) Făclie. 11 (Îs) ~ de lipit Aparat care produce o flacără foarte puternică cu ajutorul căreia se realizează sudarea unor piese metalice. 12 (Îs) ~ de spirt sau ~ de alcool Aparat portativ folosit ca sursă de căldură în anumite activități. 13 (Udp „de”) Tub electric. 14 (Îe) A-i lipsi (cuiva) o ~, a avea o ~ lipsă (ori stinsă) sau a-i fila (cuiva) o ~ A fi nebun. 15 (Reg) Petrol. 16 (Iuz; îs) ~ fulger Blitz. 17 (Îs) ~ cu halogen Lampă (2) cu incandescență în balonul căreia se introduce un amestec de gaze inerte care conține halogeni, în scopul măririi duratei de funcționare și a strălucirii. 18 (Îs) ~ radio Tub electronic. 19 (Iuz) Lanternă.

LAMPĂ, lămpi, s. f. Aparat care produce lumină prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. Minerii... ies acum din clădirea minei toți deodată, cu lămpile în mîini. BOGZA, V. J. 159. Lampa... ardea ca în ceață, într-o roată mică de raze. SADOVEANU, O. II 380. Își stinge și vecinul acuma lampa lui. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 112. ◊ Lampă (de radio) = tub electronic folosit în aparatele de radiorecepție și radioemisie. Aparat de radio cu patru lămpi. ▭ Lampă de sudat (sau de lipit) = aparat de mînă care arde în special cu benzină și care produce o flacără la o temperatură foarte ridicată, necesară în operația de lipire a metalelor. Lampă cu incandescență v. incandescență. Lampă catodică v. catodic. – Pl. și: (rar) lampe (ALECSANDRI, P. A. 109).

LAMPĂ s.f. 1. Aparat fix sau portativ care produce lumină. ◊ Lampă de radio = tub electronic. 2. Aparat portativ folosit ca sursă de căldură pentru anumite operații. [Pl. lămpi, (rar) lampe. / cf. germ. Lampe, fr. lampe, it. lampa < gr., lat. lampas].

LAMPĂ s. f. 1. aparat fix sau portativ care produce lumină. ♦ ~ de radio = tub electronic; ~ fulger = blitz. 2. aparat portativ folosit ca sursă de căldură pentru anumite operații. (< fr. lampe, germ. Lampe, rus. lampa)

LAMPĂ lămpi f. Aparat fix sau portativ care produce lumină prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric, folosit la iluminat sau pentru semnalizări. ~ cu gaz. ~ electrică. ◊ ~ de radio tub electronic. ~ de sudat (sau de lipit) lampă cu benzină, folosită la sudarea pieselor metalice. [G.-D. lămpii] /<germ. Lampe, fr. lampe

lampă f. aparat în care un fitil e băgat in uleiu sau în alt lichid spre a da lumină. [Nemț. LAMPE].

lámpă f., pl. e și lămpĭ (fr. germ. lampe, d. lat. lampas, lámpadis, care vine d. vgr. lampás, -pádos; rus. turc. ung. lámpa. V. lanternă). Aparat de luminat (saŭ și de încălzit) compus dintr’un vas cu uleĭ, petrol saŭ spirt, un fitil ținut de un mecanizm oare-care și un tub care modifică forma flacăriĭ și o face să nu fumege ca opaița. V. lumînare.

lambă² sf vz lampă

loampă sf vz lampă

lampă s. f., g.-d. art. lămpii; pl. lămpi

lampă s. f., g.-d. art. lămpii; pl. lămpi

lampă s. f., g.-d. art. lămpii; pl. lămpi

lampă, lămpi.

LAMPĂ s. 1. v. felinar. 2. v. tub electronic. 3. lampă de spirt v. spirtieră.

lampă s.f. 1 (și, reg., lampă de vânt) felinar, <astăzi rar> lanternă, lămpaș, șterț, <înv.> fanar. Lămpile luminau străzile în trecut. 2 lampion, <înv.> luminaț. Ceferiștii, cu lămpile aprinse, verifică șinele. Minerii ies din mină cu lămpile fixate pe căști. 3 (fiz.) tub electronic. Lampa conține mai mulți electrozi printre care trece un curent electric. 4 lampă de alcool =lampă de spirt = mașină de spirt, spirtieră. Își face cafeaua într-un ibric, pe o lampă de alcool. 5 (tehn.) lampă de lipit = lampă de sudat. Cu flacăra lămpii de lipit se sudează unele piese metalice; lampă de sudat = lampă de lipit. 6 (electr.) lampă sofită = sofită. Lampa sofită este o lampă electrică cu incandescență, de formă tubulară, legată în circuitul electric prin ambele capete. 7 (anat.; arg.) v. Ochi¹. 8 (fotogr.; ieșit din uz) lampă-fulger v. Bliț. Flash. Fulger electronic,

LAMPĂ s. 1. felinar, (Transilv.) lămpaș, (înv.) fanar, fînar. (~ile erau aprinse pe străzi.) 2. tub electronic. (O ~ de radio.) 3. lampă de spirt = spirtieră, mașină de spirt.

lampă (lămpi), s. f. – 1. Obiect, aparat care produce lumină. – 2. Lanternă, felinar. – 3. Tub de radio. – 4. (Arg.) Ochi. – Var. (pop.) lambă. Mr. lampă, lambă, megl. lambă. It. lampa, intrat pe căi diferite: germ. Lampe, fr. lampe, mag. lámpa, rus. lampa, ngr. λάμπα, tc., bg. lamba. – Der. lampagiu, s. m.; lampist, s. m. (fanaragiu); lampadă, s. f. (torță, făclie), din lat. lampas (sec. XVIII), împrumut cult; lampadar, s. n. (candelabru), din fr. lampadaire; lămpaș, s. n. (lampă [de petrol]), din mag. lámpás; lampion, s. n. (felinar), din fr. lampion.

lampă, lămpi, (loampă, lompă), s.f. – 1. Dispozitiv care produce lumină prin arderea unui combustibil, utilizat în casele tradiționale până la introducerea curentului electric (sec. XX): „Din Josani, până-n Tinoasa, / Arde loampa-n tătă casa” (Memoria, 2001: 23). „La ce să-mi trebuiască curent, când am atâtea loampe. La loampă am crescut, la loampă mor” (Mara, 2004). „Dacă se sparge lampa de la sine, acei oameni se despart” (Memoria, 2001: 56). 2. Petrol; naft, opaiț, dohot (ALRRM, 1971: 330): „Se pune lompă-n lompă” (Petrova); „Adă un kg de lompă” (Sighet). – Intrat pe mai multe căi: germ. Lampe, fr. lampe, rus. lampa, magh. lampa (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA) < it. lampa (DER) < lat. lampas, lampadis < vgr. lampas, -pados (Scriban).

lampă, lămpi, (loampă, lompă), s.f. – 1. Dispozitiv care produce lumină prin arderea unui combustibil, utilizat în casele tradiționale până la introducerea curentului electric (sec. XX): „Din josani, până-n Tinoasa, / Arde loampa-n tătă casa” (Memoria 2001: 23). „La ce să-mi trebuiască curent, când am atâtea loampe. La loampă am crescut, la loampă mor” (Mara, 2004). „Dacă se sparge lampa de la sine, acei oameni se despart” (Memoria 2001: 56). 2. Petrol; naft, opaiț, dohot (ALR 1971: 330): „Se pune lompă-n lompă” (Petrova). „Adă un kg. de lompă” (Sighet). – Din germ. Lampe.

OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.

Lampa lui Aladin – Aladin este numele eroului unuia din faimoasele basme orientale cuprinse în culegerea O mie și una de nopți. Povestea e lungă. Aici nu putem spune decît că acest băiat de croitor s-a văzut într-o zi în posesia unei lămpi fermecate cu ajutorul căreia putea obține și face tot ce-i poftea inima și-i visa mintea. Lampa lui Aladin a devenit o expresie universală prin care se face aluzie la puterea miraculoasă a cuiva de a înfăptui repede lucruri mărețe, minunate. A folosit-o compozitorul francez Nicolo Isouard, ca titlu al unei opere scrise pentru inaugurarea iluminării cu gaz (în locul lumînărilor întrebuințate pînă atunci) a clădirii Operei din Paris, acum aproape 150 de ani. LIT.

Lampa lui Diogene – Istoria anecdotică povestește că Diogene umbla în plină zi cu lampa aprinsă pe străzile Atenei. La întrebarea: „de ce?”, a răspuns: „Caut un om!”. Vom înțelege bine acest răspuns, dacă vom ști că filozoful grec predica munca, egalitatea între cetățeni, desființarea sclaviei, simplitatea moravurilor etc. și socotea, pe vremea lui, în Atena huzurului și a decadenței, că foarte puțini ar merita, în lumina ideilor sale generoase și înaintate, să fie numiți oameni. Cuvintele lui Diogene se mai explică și prin atitudinea lui retrasă, puțin sociabilă, fapt pentru care era poreclit „mizantropul”. Lampa lui Diogene servește de atunci ca termen de comparație, pentru a ilustra o situație asemănătoare. De pildă, Dostoevski vorbind de unul care era foarte avid de noblețe, spune: „o căuta cu lanterna, ca Diogene” (Frații Karamazov, partea 3-a, cap. 9); sau Goncearov în Prăpastia scrie: „Diogene căuta cu lanterna un om, eu caut o femeie”. FIL.

a avea o lampă arsă expr. a fi nebun

a face lampa mică expr. a fugi, a se ascunde, a-și pierde urma.

a fi făcut lampă expr. (cart.) a fi învins la o diferență mare de puncte; a pierde într-o manieră penibilă.

a-i fila (cuiva) o lampă expr. a fi nebun / smintit / țicnit.

a-i stinge (cuiva) lampa expr. a-i da (cuiva) peste ochi, a lovi (pe cineva) peste ochi.

sticla de lampă numărul doi expr. (glum., înv.) țoi, cinzeacă, (păhărel cu) cinzeci de mililitri de băutură spirtoasă.