latifundiu sn [At: LM / V: (înv) ~ie sf / Pl: ~ri / E: lat latifundium] Mare proprietate funciară particulară Si: domeniu, moșie.

LATIFUNDIU, latifundii, s. n. (În orînduirile bazate pe exploatare) Mare proprietate funciară, moșie foarte întinsă, domeniu. O, îi recunoștea pe toți:... dregători puternici, proprietari de latifundii, politiciani și diplomați. GALACTION, O. I 312. – Variantă: latifundie (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 6/2) s. f.

LATIFUNDIU s.n. Domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin acapararea pămînturilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari de pămînt. ♦ Mare proprietate funciară privată. [Pron. -diu, var. latifundie s.f. / < lat. latifundium].

LATIFUNDIU s. n. domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin acapararea pământurilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari. ◊ mare proprietate funciară privată. (< lat., fr. latifundium)

LATIFUNDIU ~i n. Mare proprietate funciară privată; moșie de proporții; domeniu. /<lat. latifundium

latifundiu n. (la Romani) vastă posesiune de terenuri.

*latifúndiŭ n. (lat. latifundium, d. latus, lat, și fundus, moșie. V. fonciar). Moșie imensă.

latifundie sf vz latifundiu

LATIFUNDIE s.f. v. latifundiu.

latifundiu [diu pron. dĭu] s. n., art. latifundiul; pl. latifundii, art. latifundiile (desp. -di-i-)

latifundiu [diu pron. dĭu] s. n., art. latifundiul; pl. latifundii, art. latifundiile (-di-i-)

latifundiu s. n. [-diu pron. -diu], art. latifundiul; pl. latifundii, art. latifundiile (sil. -di-i-)

latifundiu

latifundiu, -dii.

LATIFUNDIU s. v. moșie.

latifundiu s.n. domeniu, moșie, pământuri (v. pământ), proprietate, <înv. și reg.> loc, <reg.> iosag, telechi, <înv.> delniță, dvor, dvorbă, ocolnică, olat, posesiune, prediu, vatră. Latifundiul său se întinde pe sute de hectare.

LATIFUNDIU s. domeniu, moșie, (Transilv.) iosag, (înv.) posesiune, prediu. (~ feudal.)