laș², ~ă smf, a [At: C. A. ROSETTI, N. I. 68 / V: (îvr) lace / Pl: ~i, ~e / E: fr lâche] 1-2 (Persoană) lipsit(ă) de curaj și de sentimentul onoarei Si: fricos, josnic, mârșav, mișel. 3-4 (Persoană) necinstit(ă).

LAȘ, -Ă, lași, -e, adj. (Despre oameni și despre caracterul lor) Lipsit de bărbăție și de sentimentul onoarei, fricos, mișel; (despre acțiuni) care dovedește un astfel de caracter. Îți închipui că ai o armă împotriva mea și-o întrebuințezi într-un mod laș. BARANGA, I. 189. Dar lucrul cel mai laș în lume E un bărbat tînguitor. COȘBUC, P. I 194. Cei răi sînt totdeauna lași. BĂLCESCU, O. I 103. ◊ (Substantivat) Trec peste lașii ce vor să rămînă în lanțuri de cîine. NECULUȚĂ, Ț. D. 30. Viața-i datorie grea Și lașii se-ngrozesc de ea. Să aibă tot, cei lași ar vrea, Pe neluptat. COȘBUC, P. I 151.

LAȘ, -Ă adj. Fricos, slab de înger; mișel. [< fr. lâche, cf. lat. laxus – slab].

LAȘ, -Ă I. adj., s. m. f. (om) fricos, slab de înger; mișel. II. adj. care denotă lipsă de curaj. (< fr. lâche)

LAȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care vădește lipsă de curaj și demnitate; fricos. /<fr. lâche

laș a. fricos, mișel (= fr. lâche).

*laș, -ă adj., pl. f. e (fr. lâche, neîntins, și (fig.) laș, [d. lat. laxus, lax]; lâcher, a da drumu, a lăsa. V. las). Fricos, mișel.

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. lașă, art. lașa, pl. lașe

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. lașă, art. lașa, pl. lașe

laș adj. m., s. m., pl. lași; f. sg. lașă, pl. lașe

laș, pl. lași, f. lașă, pl. lașe

LAȘ adj., s. fricos, (livr., fam. și depr.) poltron, (pop.) mișel, (înv.) codaci. (Om ~.)

LAȘ adj., s. fricos, (livr. și fam.) poltron, (pop.) mișel, (înv.) codaci. (Om ~.)

Laș ≠ brav, curajos, viteaz, neînfricat, temerar

laș (lașe), adj. – Fricos, poltron. Fr. lâche. – Der. lașitate, s. f., format după fr. lâcheté.