LEAFĂ², lefuri, s. f. 1. Salariu. 2. Soldă pe care o primesc soldații mercenari. ◊ Expr. În leafă = ca mercenar. [Pl. și: lefi] – Din tc. ulûfe. Cf. sb. (u)lefa, bg. lefe.

leafă¹ sf [At: URECHE, L. 119 / V: (îvp) lefea / Pl: lefuri, (înv) ~afe, lefe, lefi / E: tc ulûfe] 1 (Înv) Soldă a ienicerilor turci. 2 (Înv; pex) Soldă. 3 (Îlav) În (cu, pe, la) ~ Ca mercenar. 4 (Îal) Cu soldă de mercenar. 5 (Îlaj) În (de) ~ Mercenar. 6 (Înv; îe) A striga în ~ A angaja mercenari. 7 Remunerație în bani pe care un salariat o primește periodic de la stat, de la o instituție publică sau particulară Si: retribuție, salariu. 8 (Înv) Plată în bani sau produse care se făcea unei persoane angajate pentru un timp în slujba cuiva Si: simbrie. 9 (Iuz; îs) Casa lefilor Instituție unde se calculau și se împărțeau lefurile (8).

LEAFĂ², lefuri, s. f. 1. Salariu. 2. Soldă pe care o primesc soldații mercenari. ◊ Expr. În leafă = ca mercenar. [Pl. și: lefi] – Din tc. ulûfe. Cf. scr. (u)lefa, bg. lefe.

LEAFĂ¹, lefuri, s. f. Remunerație în bani pe care o primește un salariat; salariu. Ce leafă are un poet? BENIUC, V. 101. Mai bine pierdeam leafa pe trei luni. C. PETRESCU, Î. II 130. Șese mii de lei (leafa mea pe un an). CREANGĂ, A. 76. ♦ (Învechit) Soldă pe care o primeau altădată ostașii mercenari. ◊ Expr. În leafă = ca mercenar, cu soldă de mercenar. Și fulgeră... spre oștenii... pe care-i avea în leafă. SADOVEANU, O. VII 17. Chemase în leafă o seamă de cazaci. BĂLCESCU, O. II 53. – Pl. și: (învechit) lefi (ALEXANDRESCU, M. 171, TEODORESCU, P. P. 50).

LEAFĂ¹ lefuri f. Plată în bani acordată unui angajat pentru munca prestată; remunerație; salariu; retribuție. [G.-D. lefii] /<turc. ulufe

LEAFĂ s.f. 1. (Mold., ȚR, Ban.) Soldă a ostașilor. A: Strînseră oaste cu leafă. URECHE. Acolo s-au dat leafa ghenicearilor, IM 1754, 143^r. B: Să dai lefi slujitorilor. NEAGQE. Au poruncit de le-au făcut leafă. IM 1730, 12^v; cf. IM 1730, 202^r. C: Lafĕ. Stipendium. AC, 349. Liefa. Praevenda (= Praebenda). AC, 350. ♦ (Mold.) Slujba de mercenar. Feciori de boieri se ducea la lefe, unii la moscali, unii la lesi. NECULCE; cf. M. COSTIN; IM 1754, 8^r; VP, 64^r. 2. (Mold., ȚR) Plată, salariu. A: Pre nimenea nu asupriți, nice să grăiți de rău, ce vă agiungă leafa voastră. ANT., 1726, 216^v. El mi-au zis să-i fac leafă, pre zi cîte 10 galbeni. H 1771, 94^r. B: Primindu-l cu cinste și leafă făcîndu-i, au șezut acolo pînă i-au venit rîndul la domnie. R. POPESCU. Variante: lefe (NECULCE), liefă (AC, 350). Etimologie: bg. lefe, scr. (u)lefa. Cf. tc. ulûfe. Vezi și lefegiu.

leafă f. 1. soldă: oșteni cu leafă; 2. salariu: te-am slujit fără leafă zece ani AL. [Vechiu-rom. lefeà (azi ironic) = turc. ÖLEFÈ: ca alaiu, buluc, duium, etc., leafă aparținea la început sferei militare fiind solda lunară a ienicerilor și a ostașilor pământeni].

1) leáfă f., pl. lefĭ și lefurĭ, vechĭ (Let. 2, 85 și 221) lefe (din maĭ vechĭu lefea, azĭ ironic, turc. ’ólefé, ’ülufé, ulufé, d. ar. ’ulufé, pl. d. alef, pășune, de unde „nutreț, pensiune, soldă”; ngr. lufés, alb. lĭufé, sîrb. rut. lefa, bg. lefe, rus. lafá). Vechĭ. Soldă. Oaste în leafă, oaste de mercenarĭ. Azĭ. Simbrie, salar: leafa unuĭ servitor, unuĭ mercenar, unuĭ funcționar, unuĭ ministru. – Dim. lefușoară (est), -fșoară (vest). V. apuntament.

leafă² (retribuție) s. f., g.-d. art. lefii; pl. lefuri

leafă¹ (retribuție) s. f., g.-d. art. lefii; pl. lefuri

leafă (retribuție) s. f., g.-d. art. lefii; pl. lefuri

leafă, lefii gen. a., -furi pl.

LEAFĂ s. 1. v. salariu. 2. v. soldă.

LEAFĂ s. 1. remunerație, retribuție, salariu, (pop. și fam.) simbrie, (înv.) nafaca, năiem, (înv., în Mold.) hac. (Are ~ mare.) 2. (MIL.) soldă.

leafă (lefi), s. f. – 1. Soldă, remunerație a soldaților plătiți. – 2. Salariu. – Var. (înv.) lefea, (pl.) lefuri. Tc. ülefe, ölefe (Șeineanu, II, 233; Cihac, II, 539; Berneker 683), cf. ngr. λουψές, bg. lefe, alb. ljufé, sb., rut. lefa, pol. lafa. Sec. VII. – Der. lefegiu, s. m. (înv., mercenar, soldat de origine străină; salariat), din tc. lefeci; lefar, s. m. (Bucov., funcționar, subaltern); lefaș, s. m. (salariat).

de la leafa la omega expr. (glum.) de la alfa la omega, de la A la Z.