leancă¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 83^r /22 / Pl: lenci, ~nce / E: ucr лянка] 1 (Pop) Haină lungă până la călcâi, croită după model nemțesc, care se poartă la sărbători. 2 (Mol) Bluză. 3 (Mun; irn) Femeie îmbrăcată prost și neglijent.

leancă² sfs [At: TDRG / E: mg leányka cf srb lijenka] (Trs) 1 Unealtă folosită la purtatul mosoarelor dintr-o parte în alta a pânzei țesute pe pari. 2 (Îe) A umbla sau a o lua (la) ~ A fugi. 3 (Îe) A-și mânca ~ A înșela pe cineva. 4 (Îae) A-și pierde onoarea. 5 (Îlav) Întors ~ Perpendicular.

LEANCĂ, lenci, s. f. (Regional) Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită. O femeie ca de treizeci de ani, îmbrăcată într-o leancă sărăcăcioasă. CAMILAR, TEM. 15.

LEANCĂ, lenci, s. f. (Reg.) Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită. – Ucr. ljanka „cămașă din pînză de in”.

LEANCĂ s.f. (Mold.) Haină lungă pînă la călcîie. Deschizîndu-mi leanca, și-au băgat mîna și mi-au pipăit tot trupul. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. ljanka.

leancă f. Mold. bluză. [Rut. LNIANKA].

1) leáncă f., pl. lencĭ (rut. lĕanka, cămașă de in, d. vsl. lĭnu, lat. linum, in). Mold. Vechĭ. Cămașă, bluză. Azĭ. Iron. Haĭnă prea supțire și proastă (halipă, felegă). – Dim. lencuță. V. vinghercă.

2) leáncă f., pl. lencĭ și lence (d. Leanca, Ilinca, Ileana, Elena. Cp. cu chivuță). Munt. Iron. Femeĭe îmbrăcată prost și neglijent.

leancă, lenci.

LEANCĂ s. v. alergătoare.

leancă s. v. ALERGĂTOARE.

leancă (lenci), s. f. – 1. Manta. – 2. Haină uzată. – 3. Femeie neglijentă. Rut. ljanka „haină de pînză de in”, din sl. lininŭ „de in” (Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 78; DAR), cf. pol. lnjanka. Scriban derivă ultimul sens din numele de femeie (I)leana; cf. totuși, pentru evoluția semantică, buleandră, treanță, hanță, etc. Leancă, s. f. (urzitoare) pare să fie același cuvînt (sensul ar fi de „alergătoare” și expresia a umbla leanca „a hoinări”). Skok 71 și DAR pleacă de la sb. lijenka „prăjină de întins rufele spălate”; dar semantismul nu este convingător.

leancă, lenci, s.f. (înv.) 1. cămașă, bluză; haină subțire, proastă. 2. (fig.) femeie îmbrăcată prost, neglijent.

leancă, lenci, s.f. – (reg.) Gubă zdrențoasă (Papahagi, 1925; Șieu); haină ponosită, ruptă, uzată. – Din ucr. ljanka „haină de pânză de in” (< sl. lininǔ „de in”) (Șăineanu, Scriban; Cihac, Iordan, DA, cf. DER; DLRM, MDA).

leancă, lenci, s.f. – Gubă zdrențoasă (Papahagi 1925; Șieu); haină ponosită, ruptă, uzată. – Rut. ljanka „haină de pânză de in”, din sl. lininǔ „de in”, cf. pol. lnjanka (DER).