LEPĂDARE, lepădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) lepăda și rezultatul ei; părăsire; renegare. ◊ Lepădare de sine = renunțare la interesele sau la ideile personale (pentru binele obștesc). ♦ (Bis.) Dezicere de diavol și de faptele sale în ritualul creștin al botezului – V. lepăda.

lepădare sf [At: COD. VOR.² 44^v/1 / V: lăp~ / Pl: ~dări / E: lepăda] 1 Aruncare (12) 2 (Îlav) De ~ Inutil. 3 Rupere. 4 Scoatere de pe sine a unor obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte Si: descălțare, dezbrăcare, lepădat¹ (4). 5 Părăsire a unei funcții, a unor demnități Si: lepădat¹ (5). 6 (Îs) ~ de sine (de mine de tine etc.) (însuși, însumi, însuți) Renunțare la nevoile, interesele sau părerile proprii, pentru o anume cauză, ideal etc. 7 (Îas) Altruism (1). 8 (Îas) Obiectivitate. 9 (În religia creștină) Cuvânt ritualic purificator prin care, în cadrul botezului, catehumenul alungă de la sine orice ispită, orice gând sau fapt rău. 10 (Rel; înv; spc; îs) ~a sufletului (sau sufletelor) Moarte. 11 (Înv) Renunțare la un drept, la un privilegiu, la o proprietate etc. Si: lepădat¹ (6). 12 (Înv) Pierdere a unei credințe, a unui ideal etc. Si: lepădat¹ (7). 13 (Înv; șîs ~ de lege) Părăsire a credinței creștine Si: renegare. 14 (Înv) Eliminare a unui element lingvistic. 15 (Îvr) Încetare a unei acțiuni Si: lepădat¹ (8). 16 Renunțare la cineva sau la ceva Si: lepădat¹ (9). 17 Părăsire într-un moment dificil a unei persoane apropiate Si: lepădat¹ (10). 18 (Înv) Izgonire a cuiva dintr-un anume loc Si: lepădat¹ (11). 19 (Înv) Împingere a cuiva sau a ceva cu forța dintr-un anume loc Si: lepădat¹ (12). 20 (Cu determinări ca „de lume”, „cele lumești”) Călugărire. 21 Refuz. 22 Negare. 23 Nemenționare. 24 (Pop) Avort (1). 25 (Pop) Vomă. 26 (Pop) Scuipat.

LEPĂDARE, lepădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) lepăda și rezultatul ei; părăsire; renegare. ◊ Lepădare de sine = renunțare la interesele sau la ideile personale (pentru binele obștesc). – V. lepăda.

LEPĂDARE, lepădări, s. f. Acțiunea de a (se) lepăda și rezultatul ei. 1. (Învechit) Înlăturare. Află multă poezie în forma șlicului și a hainelor lungi numind vandalism lepădarea lor. NEGRUZZI, S. I 69. 2. (Învechit) Părăsire. Funebra hecatombă lăsată-n lepădare, Alăture cu Plevna, pe cîmpul de bătaie. ALECSANDRI, P. III 477. 3. Renegare. Lepădarea lui Petru de Iisus. C. PETRESCU, R. DR. 45. ◊ Expr. Lepădare de sine = renunțare la interesele personale. Cu cîtă lepădare de sine și-a scos mantia domnească și-a pus-o pe umerii lui Bogdan. DELAVRANCEA, A. 125.

lăpădare sf vz lepădare

lepădare (pop.) s. f., g.-d. art. lepădării; pl. lepădări

lepădare (pop.) s. f., g.-d. art. lepădării; pl. lepădări

lepădare s. f., g.-d. art. lepădării; pl. lepădări

LEPĂDARE s. 1. v. aruncare. 2. v. abjurare.

LEPĂDARE s. v. avort.

LEPĂDARE s. 1. aruncare, azvîrlire, zvîrlire. (~ unei sticle sparte.) 2. abjurare, renegare. (~a unei credințe.)

lepădare s. v. AVORT.