LIBERTATE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință. ◊ Loc. adv. În libertate = după bunul-plac, nestingherit. ◊ Expr. A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să... 2. Starea unei persoane care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân. ♦ Situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată. ◊ Expr. A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc. 3. Independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină). 4. (La pl.) Drepturi fundamentale recunoscute prin Constituție cetățenilor, de dezvoltare și liberă manifestare a personalității (libertatea cuvântului, a presei etc.). ◊ Libertate individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei. Libertate de conștiință = principiu formal în societatea modernă pluralistă, care face posibilă acțiunea în conformitate cu propria conștiință, în principal în ce privește religia.. Libertate de gândire = drept al cetățeanului prevăzut de constituțiile democratice, de a-și exprima modul propriu de gândire. – Din fr. liberté, lat. libertas, -atis.

libertate sf [At: CALENDARIU (1794) / V: (pop) ~băr~, ~ație, (îvr) liberta / Pl: ~tăți / E: lat libertas, -atis, fr liberté] 1 Posibilitate de a acționa după propria voință Si: (îvr) liberaliciune. 2 Lipsă a oricărei constrângeri în realizarea dorințelor proprii, în desfășurarea unei acțiuni, a unei activități etc. 3 (Îlav) În (sau cu) (deplină sau, rar, mare) ~ ori în (sau cu) toată ~a După bunul plac Si: necontrolat, nestingherit. 4 (Îe) A-și lua ~a să... (sau de a) A-și permite să... 5-6 (Pex) Posibilitate (de a se manifesta sau) de a acționa nestingherit. 7 (Fiz) Posibilitate de acțiune conștientă a omului bazată pe cunoaștere. 8 (Fiz) Expresie a raportului în care se află activitatea omului față de legile obiective și necesare ale naturii și societății. 9 Situație caracterizată prin armonie, relații firești. 10 Caracter natural și firesc Si: ușurință. 11 (Rar) Timp liber³ (96). 12 (Îoc sclavie, robie, șerbie) Situație, stare etc. de a nu depinde juridic, economic etc. de altcineva și de a avea drepturi cetățenești depline. 13-14 (Îoc robie, sclavie, șerbie) Stare de a nu fi exploatat sau supus unui stăpân Si: (îvp) slobozenie. 15 (Îe) A pune în ~ A acorda drepturi cetățenești. 16 (Îae) A elibera din detenție, captivitate etc. 17 Autonomie față de orice putere străină a unui popor, stat, oraș etc. Si: independență, neatârnare, suveranitate. 18 (Îoc detenție, captivitate etc.) Situație de a nu fi închis sau captiv Si: (îvp) slobozenie, (înv) slobozie. 19 (Îs) Punere în ~ Eliberare. 20 (Îoc captivitate) Situație a unui animal care nu a fost prins și închis de om. 21 (Îlav) În ~ Liber³ (78). 22 (Mpl) Drept sau avantaj social, politic, economic etc. acordat prin lege cetățenilor sau unor instituții, organizații etc. 23 (Îs) ~ individuală Drept care garantează libertatea (1) persoanei. 24 (Îs) ~ de conștiință (sau ~a conștiinței) Drept cetățenesc de a avea o opinie proprie în orice domeniu al vieții sociale. 25 (Îs) ~ de gândire (sau de a gândi, de cugetare, de a cugeta, cugetării) sau ~a cuvântului Drept de a exprima oral sau în scris propriile opinii. 26 Drept consfințit printr-o legislație sau printr-o convenție. 27 Permisiune. 28 Aprobare. 29 Învoire. 30 Abatere de la normă Si: libertinism, nonconformism. 31 (Pop) Revoluție. 32 (Spc) Revoluție de la 1848. 33-34 (Îe) A (se) pune în ~ A (se) elibera dintr-o combinație cu alte elemente Si: a (se) degaja. corectat(ă)

LIBERTATE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății. ◊ Loc. adv. În libertate = după bunul plac, nestingherit. ◊ Expr. A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să... 2. Starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân. ♦ Situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată. ◊ Expr. A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc. 3. Independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină). 4. (De obicei la pl.) Drepturi cetățenești. ◊ Libertate individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei. Libertate de conștiință = dreptul oricărui cetățean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate. Libertate de gândire sau libertatea cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii. – Din fr. liberté, lat. libertas, -atis.

LIBERTATE, (3) libertăți, s. f. 1. (Fil.) Posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii din ce în ce mai profunde a legilor de dezvoltare a naturii și societății. Libertatea nu constă în visata independență față de legile naturii, ci în cunoașterea acestor legi și în posibilitatea deschisă prin acest fapt de a le pune sistematic în acțiune pentru atingerea anumitor scopuri. ENGELS, A. 134. 2. Starea unei persoane libere care se bucură de deplina egalitate de drepturi civile și politice în stat; lipsa de exploatare și de asuprire. Adevărata libertate există numai acolo unde a fost desființată exploatarea, unde nu mai există asuprirea unor oameni de către alții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2839. Omul are drept la viață și la fericire, deci are drept la libertate, căci nu este fericire fără libertate. BOLINTINEANU, O. 255. ♦ (În opoziție cu robie, șerbie, iobăgie) Starea celui care nu e supus unui stăpîn și care se bucură de independență individuală și cetățenească. Ei hotărîră atunci libertatea tuturor țăranilor. BĂLCESCU, O. I 140. ♦ (În opoziție cu captivitate) Starea unei ființe libere care nu se află închisă sau întemnițată. ◊ Expr. A pune în libertate = a da drumul (din temniță, din colivie etc.). ♦ Independență, neatîrnare (a unui stat față de o putere străină). V. suzeranitate, autonomie. Cîntînd libertatea și numele sfînt Al țării străvechi... Cîntîndu-i supremul ei cîntec... COȘBUC, P. II 103. Cea mai mare dobitocie ar fi ca romînii, după ce își vor cîștiga cu sîngele libertatea lor, căci altfel nu se poate cîștiga libertatea, să meargă de bunăvoia lor să se dea pe vecinicie sau pe viață unui domn. BĂLCESCU O. I 351. Munții noștri-au fost adesea scump azil de libertate. ALEXANDRESCU, P. 137. 3. (Adesea la pl.; uneori determinat prin «democratice») Drepturi cetățenești. ◊ Libertatea individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei. Libertatea de conștiință = dreptul oricărui cetățean de a avea o opinie proprie în materie filozofică, ideologică, religioasă etc. Libertatea de conștiință este garantată tuturor cetățenilor Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 39. Libertatea de gîndire sau libertatea cuvîntului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii. 4. Posibilitatea de a acționa în anumite împrejurări după propria sa voință sau dorință. Am și eu luna mea de libertate. SEBASTIAN, T. 64. Îmi aminteam viața de școlar, cînd libertatea nu-mi era măsurată. DEMETRESCU, O. 95. ◊ Loc. adv. În libertate = în voie, nestingherit, nestînjenit. El își închise ochii ca să viseze în libertate. EMINESCU, N. 46. ◊ Expr. A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și permite să..., a-și îngădui. Îmi iau libertatea a vă trimite un mic tratat asupra literaturii romîne. KOGĂLNICEANU, S. 236.

LIBERTATE s.f. 1. Posibilitatea de acțiune după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii din ce în ce mai profunde a legilor de dezvoltare a naturii și societății. 2. Situația unei persoane libere. 3. Independență, neatîrnare. [Cf. lat. libertas, fr. liberté].

LIBERTATE s. f. 1. (fil.) înțelegerea necesității, cunoașterea legilor obiective și stăpânirea conștientă a forțelor naturii și a vieții sociale, întemeiată pe această cunoaștere. 2. situație a unei persoane libere. 3. (pl.) drepturi cetățenești. 4. posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință, de a face sau de a nu face o acțiune. (< fr. liberté, lat. libertas)

LIBERTATE ~ăți f. 1) Posibilitate de a acționa, în anumite împrejurări, după propria sa voință sau dorință. 2) Stare a unei persoane cu drepturi depline, care nu este în servitute; stare de independență. 3) Drept consfințit printr-o legislație, printr-o convenție; lipsă a restricțiilor. ~atea presei. 4) mai ales la pl. Mod prea familiar de a se purta; nonconformism. [G.-D. libertății] /<fr. liberté, lat. libertas, ~atis

libertate f. 1. starea unei persoane libere, care nu e în servitute: libertatea e starea naturală a omului; 2. condițiunea celui liber, în opozițiune cu captivul: a da libertate unui prizonier, unei păsări; 3. puterea de a face tot ce nu jignește libertatea altora: libertatea civilă; 4. facultatea de a-și exercita voința făcând ceva sau nu: libertateq face responsabilitatea; 5. mod prea familiar de a se purta: își iea prea multe libertăți; 6. pl. privilegii, imunități: a acorda libert[ți comunelor; libertatea de conștiință, dreptul de a profesa liber opiniunile sale religioase; libertatea presei, dreptul de a-și manifesta cugetarea pe calea ziarelor, prin tipar: Constituțiunea garantează libertatea conștiinței, a învățământului, a presei și a întrunirilor.

*libertáte f. (lat. libértas, -átis). Puterea de a lucra saŭ nu, de a alege: libertatea e unită cu reponsabilitatea. Independență: a-țĭ angaja libertatea. Stare opusă captivitățiĭ saŭ constrîngeriĭ: a pune un deținut saŭ un sclav în libertate, a vorbi saŭ a lucra în libertate. Voĭe, permisiune. Îndrăzneală: mĭ-am luat libertatea de a vă scrie. Mod prea familiar saŭ necuviincĭos de a te purta: a-țĭ lua prea multă libertate saŭ prea multe libertățĭ. Libertatea civilă, dreptu orĭ-cuĭ de a face tot ce nu oprește legea. Libertatea politică, dreptu de a vota, a fi deputat ș. a. Libertatea preseĭ, dreptu de a tipări orĭ-ce (dar fără a minți orĭ a vătăma morala). Libertatea conștiințeĭ, dreptu de a avea orĭ-ce religiune saŭ credință. Libertatea individuală, dreptu de a fi liber, afară numaĭ de cazu cînd aĭ călcat legea. Pl. Imunitățĭ, drepturĭ: libertățile uneĭ instituțiunĭ.

Câmpul Libertății n. loc în Blaj, centru de întâlnire al Românilor din văi și din câmpii în ajunul revoluțiunii din 15 Maiu 1848.

libertate s. f., g.-d. art. libertății; (drepturi) pl. libertăți

libertate s. f., g.-d. art. libertății; (drepturi) pl. libertăți

libertate s. f., g.-d. art. libertății; (drepturi) pl. libertăți

LIBERTATE s. 1. (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) volnicie. (~ persoanei.) 2. v. independență. 3. autonomie, (rar) autonomism, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) volnicie. (~ administrativă a unui teritoriu în cadrul statului.)

LIBERTATE s. 1. (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) volnicie. (~ persoanei.) 2. independență, neatîrnare, suveranitate, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) nedependență, volnicie. (~ unui stat.) 3. autonomie, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) volnicie. (~ administrativă a unui teritoriu în cadrul statului.)

Libertate ≠ captivitate, detențiune, oprimare, robie

LIBERTATE. Subst. Libertate, slobozenie (pop.), volnicie (înv.); independență, suveranitate, autonomie, neatîrnare (înv.). Drepturi, privilegii; libertate de conștiință, libertate de gîndire, libertatea cuvîntului; libertatea presei; libertate individuală. Eliberare, liberare (pop.), slobozire (pop.), dezrobire, descătușare, emancipare, emancipație (înv.). Eliberator, liberator (înv.), dezrobitor. Adj. Liber, slobod (pop.), volnic (înv.); independent, suveran, autonom, neatîrnat (înv.).; de-sine-stătător; eliberat, slobozit (pop.), volnicit (înv.), dezrobit, descătușat, emancipat. Eliberator, dezrobitor. Vb. A fi liber, a se simți liber, a trăi în libertate, a avea cîmp liber. A se elibera, a deveni (om) liber, a se dezrobi, a se descătușa, a-și căpăta (a-și cîștiga, a-și cuceri) libertatea, a-și cîștiga independența, a se elibera din iobăgie (din robie, din sclavie), a rupe lanțurile, a scutura jugul, a se emancipa. A elibera, a slobozi (pop.), a volnici (înv.), a da libertate, a da cuiva frîu slobod, a pune în libertate, a lăsa liber, a lăsa în voia lui, a dezrobi, a descătușa, a emancipa. Adv. În libertate, în mod liber, slobod, în voie, voinicește (înv.), de-sine-stătător, de bună voie, nesilit de nimeni. V. dreptate, independență, salvare.

LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, deviza Republicii Franceze, adoptată în iunie 1793.

AGE, LIBERTATE DECEMBRI... UTERE (lat.) hai, folosește-te de libertatea din decembrie – Horațiu, „Satirae”, II, 7, 4-5. Îndemn la folosirea unei libertăți temporare de acțiune. În timpul Saturnaliilor, sărbătoare ce cădea la mijlocul lunii decembrie, la Roma, sclavii aveau, prin tradiție, dreptul de a-și critica stăpânii și chiar de a fi serviți de aceștia.

CÎMPIA LIBERTĂȚII 1. Nume dat cîmpiei de lîngă Blaj, unde au avut loc în 1848 trei adunări populare ale românilor transilvăneni, care prin programele adoptate au contribuit la întărirea conștiinței naționale românești, a ideii unității naționale. 2. Nume dat Cîmpiei Filaretului de lîngă București, unde a avut loc o mare adunare populară (15/27 iun. 1848) în prezența a peste 30.000 de oameni, care au aclamat guvernul, au recunoscut Constituția și au depus jurămînt pe programul revoluționar, exprimîndu-și astfel adeziunea la cauza Revoluției.

LIBERTATEA 1. Cotidian, organ de presă al Partidului Social Democrat din România. A apărut la București (aug. 1944-apr. 1945). Fondator: Constantin Titel Petrescu. Colaboratori: I. Pas, I. Iordan, I. Felea, T. Vianu. 2. Cotidian, „primul ziar liber al Revoluției Române”, apoi cotidian independent de informație și atitudine. Apare la București (din 22 dec. 1989). Primul redactor-șef: Octavian Andronic.

STATUIA LIBERTĂȚII, monument situat la întrarea în G. New York, pe ins. Liberty (Bedloe), reprezentând o femeie care ține în mână o torță, simbol al S.U.A. și orașului New York, realizată în 1886 de sculptorul francez Frédéric-Auguste Bartholdi (1834-1904) și dăruită de Franța guvernului american. Înălțime 40 m. Declarată monument național (23,5 ha) și inclusă (în 1984) în Patrimoniul cultural universal.

Age, libertate Decembri utere (lat. „Haide, folosește-te de libertatea lui decembrie”) – Horațiu, Satire (II, 7, 5). La Roma, în fiecare an, în zilele de 16,17 și 18 decembrie, se desfășurau în antichitate marile serbări denumite Saturnalii. În acele zile, sclavii se bucurau de o libertate sui-generis: erau tratați ca cetățeni liberi, egali cu stăpînii lor. Aveau voie să îmbrace toga, dădeau comenzi și chiar stăpînii lor îi serveau la masă. Bineințeles era vorba de o extravaganță, căci, imediat după serbări, sclavii își reluau poziția lor de obidiți, plătind cu un an întreg de robie cele trei zile de iluzorie libertate. Cuvintele de mai sus ale lui Horațiu au fost adresate sclavului său Davus, ca un îndemn de a benelicia măcar de îngăduința saturnaliilor. Prin extensiune și analogie, ele constituie un îndemn spre a folosi o vremelnică libertate. LIT.

Mehr als das Leben liebich meine Freiheit (germ. „Mai mult decît viața îmi iubesc libertatea”) – celebrul vers al lui Schiller din piesa Fecioara din Orléans (act. II, sc, 2). Regina Isabeau a Franței, soția lui Carol VI, recunoaște față de ducele Filip că are dorinți și sînge fierbinte ca și alte femei; că nu vrea să-și îngroape tinerețea și bucuriile lîngă un soț nebun; că „îmi place mai mult libertatea, decît viața”. Aceste cuvinte, deși rostite de o femeie frivolă în apărarea pornirilor ei pătimașe, au devenit un înflăcărat elogiu adus libertății. LIT.

O, Liberté, que de crimes on commet en ton nom! (fr. „O, Libertate, cîte crime se comit în numele tău!”) – cuvinte rostite de M-me Roland de la Platière, în cele din urmă clipe de viață, cînd urca pe eșafod, la 8 noiembrie 1793, condamnată la moarte, fiindcă aprobase răscoalele din Franța. Se citează spre a dezvălui abuzurile comise sub masca libertății. IST.

Sub lege libertas (lat. „Libertate, sub lege”) – aforism latin, care afirmă că libertatea trebuie să se manifeste în cadrul îngăduit de lege, adică: libertate, dar în legalitate. Se adresează celor ce confundă libertatea cu dezmățul, celor ce invocă primatul necesității pentru a-și permite orice fel de libertate. ȘT.