limitare sf [At: DDRF / Pl: ~tări / E: limita] 1 Fixare a granițelor unei țări, ale unei proprietăți, ale unui teren etc Si: demarcație, hotărnicire, marcare, mărginire. 2 (Fig) Ceea ce separă net două lucruri Si: demarcație. 3 (Înv; îs) Linie de ~ Linie prin care se separă net două lucruri. 4 Fixare, menținere, restrângere etc. a ceva într-un spațiu bine determinat sau controlat. 5 Reducere a posibilităților de înțelegere, de creație, de aplicare etc.

LIMITARE, limitări, s. f. Acțiunea de a limita și rezultatul ei; restrîngere, îngrădire. Politica de limitare a elementelor capitaliste... înseamnă introducerea unei politici de diferențiere între țărănimea muncitoare și elementele capitaliste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 13/4.

LIMITARE s.f. Acțiunea de a (se) limita și rezultatul ei; mărginire, învecinare. [< limita].

limitare f. acțiunea de a limita: fixare, restricțiune.

*limitațiúne f. (lat. limitátio, -ónis). Acțiunea de a limita. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

limitare s. f., g.-d. art. limitării; pl. limitări

limitare s. f., g.-d. art. limitării; pl. limitări

limitare s. f., g.-d. art. limitării; pl. limitări

LIMITARE s. 1. v. delimitare. 2. mărginire, reducere, restrângere, rezumare. (~ la strictul necesar.) 3. v. restrângere.

LIMITARE s. 1. circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, marcare, mărginire. (~ unui teren.) 2. mărginire, reducere, restrîngere, rezumare. (~ la strictul necesar.) 3. circumscriere, delimitare, restrîngere. (~ unei teme la...)