8 definiții pentru linți

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINTE, (1, 2) s. f., (3) linți, s. m. pl. 1. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albăstrui și fructul o păstaie cu semințe plate, comestibile (Lens culinaris); p. restr. fructul și sămânța acestei plante. ◊ Expr. Până la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de trădare), chiar și pentru un profit material neînsemnat. 2. S. f. (Med. vet.; pop.) Cisticercoză. 3. S. m. pl. (Zool.; pop.) Cisticerci. – Lat. lens, -ntis.

LINTE, (1, 2) s. f., (3) linți, s. m. pl. 1. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albăstrui și fructul o păstaie cu semințe plate, comestibile (Lens culinaris); p. restr. fructul și sămânța acestei plante. ◊ Expr. Până la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de trădare), chiar și pentru un profit material neînsemnat. 2. S. f. (Med. vet.; pop.) Cisticercoză. 3. S. m. pl. (Zool.; pop.) Cisticerci. – Lat. lens, -ntis.

LINTE (II 2) linți, s. f. I. (Adesea cu sens colectiv) Plantă din familia leguminoaselor, avînd flori albe cu vinișoare liliachii și fructul o păstaie cu două semințe plate, comestibile (Lens esculenta); fructul și sămînța acestei plante. Am pierdut un fir de linte Ș-o mîndră tare cuminte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 152. Foicică bob de linte. TEODORESCU, P. P. 270. Două fete culeg linte. ALECSANDRI, P. P. 156. Să ia, cu o peniță curată, cît o linte dintr-această alifie. PISCUPESCU, O. 315. ◊ Expr. Pînă la un bob de linte = pînă la ultima posibilitate, pînă la ultimul ban. Poruncă dau să se plece toți vistieriei, plătind rînduielile pînă la o para și pînă la un bob de linte. SADOVEANU, Z. C. 241. ♦ Mîncare gătită din boabe de linte. ◊ Expr. Blid de linte v. blid. II. 1. Numele popular al cisticercozei. 2. (La pl.) Cisticerci.

LINTE2 ~ți m. pop. 1) la pl. Larvă a teniei, care se dezvoltă în țesuturile organismelor infectate (în special la mamifere) provocând cisticeroza; cisticerc. 2) Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare și tulburări digestive; cisticeroză; măzăriche. /<lat. lens, ~tis

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

linți (cisticerci) (pop.) s. m. pl.

linți (cisticerci) (pop.) s. m. pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: linți
substantiv masculin (M97)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • linți
  • linții
genitiv-dativ singular
plural
  • linți
  • linților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

linți, lințisubstantiv masculin plural

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.