11 definiții pentru liniștire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINIȘTIRE, liniștiri, s. f. Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. – V. liniști.

LINIȘTIRE, liniștiri, s. f. Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. – V. liniști.

liniștire sf [At: HALIMA, 38 / Pl: ~ri / G-D: ~rii / E: liniști] 1-2 Destindere (fizică sau) psihică Si: alinare, calmare, domolire, liniște, odihnă, relaxare. 3 Stare de echilibru psihic Si: calm, liniște, (înv) odihnă, pace. 4 Stăpânire de sine. 5 (Rar) Satisfacție. 6 (Rar) Ușurare. 7 Scădere în intensitate a fenomenelor naturale, a sunetelor etc. 8 Intrare în stare de acalmie a fenomenelor naturale sau a elementelor naturii Si: calmare, potolire. 9 Încetare a unor controverse, a unor conflicte etc. Si: pacificare, împăcare, ordine, potolire. 10 (Rar) Catharsis. 11 Stare de echilibru social. 12-13 (Spc; bis) Stare a celui care se roagă intens (și efect al acestei rugăciuni) constând din abstragerea din lumea sensibilă și contemplare pură Cf: apatie, isihie, nepătimire. 14 (Îlav) În (cu sau, înv întru) ~ În mod organizat. 15 Stare de armonie între popoare Si: pace. 16 (înv; îls) ~ veșnică Moarte. 17 (Îoc acțiune; îvr) Stare. 18 (Îvr; fon) Înmuiere a unui sunet.

LINIȘTIRE s. f. (Astăzi rar) Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniștire. ALECSANDRI, P. I 132. Dormea în liniștire Bosforul fără valuri, Între-a Europii mîndre ș-a Asiei verzi maluri. id. O. 75. În vreme ce stăpînea o mare liniștire, au început a se ivi niște nourași. DRĂGHICI, R. 9. ♦ Liniște sufletească, tihnă, pace. Liniștirea sufletului său... i-au mijlocit îndreptarea sănătății. DRĂGHICI, R. 139. Starea lui cerea liniștire. GORJAN, H. I 4.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

liniștire s. f., g.-d. art. liniștirii; pl. liniștiri

liniștire s. f., g.-d. art. liniștirii; pl. liniștiri

liniștire s. f., g.-d. art. liniștirii; pl. liniștiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LINIȘTIRE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. v. calmare. 4. v. strunire.

LINIȘTIRE s. v. acalmie, calm, liniște, pace, tăcere.

LINIȘTIRE s. 1. astîmpărare, calmare, domolire, potolire. (~ setei.) 2. alinare, calmare, domolire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 3. calmare, domolire, îmblînzire, îmbunare, împăcare, potolire. (~ unei persoane enervate.) 4. domolire, înfrînare, strunire. (~ unui animal.)

liniștire s. v. ACALMIE. CALM. LINIȘTE. PACE. TĂCERE.

Liniștire ≠ agitare, alarmare, ațâțare

Intrare: liniștire
liniștire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liniștire
  • liniștirea
plural
  • liniștiri
  • liniștirile
genitiv-dativ singular
  • liniștiri
  • liniștirii
plural
  • liniștiri
  • liniștirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

liniștire, liniștirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniștire. ALECSANDRI, P. I 132. DLRLC
    • format_quote Dormea în liniștire Bosforul fără valuri, Între-a Europii mîndre ș-a Asiei verzi maluri. ALECSANDRI, O. 75. DLRLC
    • format_quote În vreme ce stăpînea o mare liniștire, au început a se ivi niște nourași. DRĂGHICI, R. 9. DLRLC
    • 1.1. Liniște sufletească. DLRLC
      • format_quote Liniștirea sufletului său... i-au mijlocit îndreptarea sănătății. DRĂGHICI, R. 139. DLRLC
      • format_quote Starea lui cerea liniștire. GORJAN, H. I 4. DLRLC
etimologie:
  • vezi liniști DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.