LINIAR, -Ă, liniari, -e, adj. 1. Care este în formă de linie dreaptă; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.). ◊ Desen liniar = desen în linii geometrice. Mișcare liniară = mișcare rectilinie. ♦ (Adverbial) în linie dreaptă; rectiliniu. ♦ Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor. 2. (Despre ecuații) De gradul întâi; (despre funcții) care conține o anumită variabilă numai la puterea întâi. [Pr.: -ni-ar. – Var. linear, -ă adj.] – Din fr. linéaire, lat. linearis.

liniar, ~ă [At: IORGA, CH. I. II,22 / V: linear / P: ~ni-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr linéaire, lat linearis, -e] 1 a În formă de linie (1). 2 a (D. desene) Alcătuit din linii¹ (1). 3 a (Îs) Măsuri ~ Măsuri care privesc lungimea. 4 a (Mat; îs) Ecuație ~ Ecuație de gradul întâi. 5 a (Bot; îs) Foi ~ Foi lungi și înguste. 6 a (Fig) Drept. 7 av Formând o linie¹ (1) dreaptă. 8 (Mat; îs) Funcție ~ Care conține o variabilă exclusiv la puterea întâi și al cărei grafic este o linie dreaptă. 9 a (Îs) Mișcare ~ Mișcare rectilinie. 10 av (Fig) Simplu. 11 av Uniform. 12 av Plictisitor.

LINIAR, -Ă, liniari, -e, adj. 1. Care este în formă de linie dreaptă; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.). ◊ Desen liniar = desen în linii geometrice. Mișcare liniară = mișcare rectilinie. ♦ (Adverbial) în linie dreaptă; rectiliniu. ♦ Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor. 2. (Despre ecuații) De gradul întâi; (despre funcții) care conține o anumită variabilă exclusiv la puterea întâi. [Pr.: -ni-ar. – Var. linear, -ă adj.] – Din fr. linéaire, lat. linearis.

LINIAR, -Ă, liniari, -e, adj. 1. În formă de linie dreaptă, format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas, teu etc.). Aceste chenare au și ele o arhitectură bogată de motive liniare în relief, lucrate în ciubucărie. CAMIL PETRESCU, O. II 408. ◊ Metru liniar v. metru. Desen liniar = desen care se folosește doar de liniile contururilor (fără umbră), pentru a reprezenta geometric obiecte măsurabile. ♦ Fig. Drept. Părul inelat... se afla despărțit la mijloc de o cărare liniară. C. PETRESCU, R. DR. 70. ♦ (Adverbial) În linie dreaptă. Are părul negru... retezat liniar pe ochi. C. PETRESCU, Î. II 190. 2. (Despre ecuații) Care este de gradul întîi. – Pronunțat: -ni-ar.

LINIAR, -Ă adj. 1. În linie dreaptă; format din linii trasate cu diferite instrumente speciale. ◊ Desen liniar = desen în care se folosesc numai linii și contururi (fără umbre). ♦ (Fig.) Drept. ♦ adv. Rectiliniu. 2. (Mat.) A cărui variație poate fi reprezentată printr-o dreaptă. ♦ (Despre ecuații) De gradul întîi. [Var. linear, -ă adj. / cf. fr. linéaire].

LINIAR, -Ă adj. 1. dispus în linie dreaptă; din linii trasate cu diferite instrumente speciale. 2. (mat.; despre relații, operatori) a cărui variație poate fi reprezentată geometric printr-o dreaptă. ♦ formă ~ă = polinom omogen și de gradul întâi în raport cu totalitatea variabilelor; desen ~ = desen în care se folosesc numai linii și contururi. ◊ (fig.) drept. 3. (despre organizarea cunoștințelor în programe școlare) care constă în însușirea noțiunilor în formă definitivă și în întreaga lor sferă de cuprindere, fără reluări succesive. (< fr. linéaire, lat. linearis)

LINIAR ~ă (~i, ~e) 1) Care are forma unei linii drepte; constituit din linii geometrice, trasate cu ajutorul riglei și al compasului. ◊ Desen ~ desen executat numai din linii și contururi (fără umbre). 2) fig. Care nu pătrunde în esența lucrurilor; lipsit de subtilitate intelectuală; simplist. 3) mat.: Ecuație ~ă ecuație de gradul întâi. [Sil. -ni-ar] /<fr. linéaire, lat. linearis

liniar a. privitor la linii: desen liniar, în care se marchează numai trăsurile.

linear, ~ă a, av vz liniar

LINEAR, -Ă adj. v. liniar.

LINEAR, -Ă adj. 1. rectiliniu. 2. (mat.) a cărui variație poate fi reprezentată printr-o dreaptă. ◊ (despre ecuații) de gradul întâi. (< fr. linéaire)

LINEAR ~ă (~i, ~e) 1) (despre mișcare) Care se desfășoară în linie dreaptă; rectiliniu. 2) (despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. /<fr. linéaire^[1]

*lineár și liniár, -ă adj. (lat. linearis și liniaris). Relativ la liniĭ, compus din liniĭ. Desemn linear, desemn geometric, acel întrebuințat de inginerĭ și arhitecțĭ.

liniamént, liniár, V. lineament, linear.

liniar (rectiliniu, de gradul întâi) (desp. -ni-ar) adj. m., pl. liniari; f. liniară, pl. liniare

!liniar (rectiliniu, referitor la ecuații) (-ni-ar) adj. m., pl. liniari; f. liniară, pl. liniare

liniar (din linii) adj. m. (sil. -ni-ar), pl. liniari; f. sg. liniară, pl. liniare.

liniar (i-a)

liniar.

linear („rectiliniu”, mat.) adj. m. (sil. -ne-ar), pl. lineari; f. sg. lineară, pl. lineare^[1]