lipire sf [At: GOLESCU, E. 311/16 / Pl: ~ri / E: lipi] 1 Asamblare cu ajutorul unei materii cleioase a unor obiecte sau părți ale lor Si: atașare, fixare, lipeală (1), lipit¹ (1), prindere. 2 Unire printr-un procedeu tehnic a unor obiecte sau părți ale lor Si: lipeală (2), lipit¹ (2), sudare. 3 Fixare a unui obiect de ceva Si: agățare, lipeală (3), lipit¹ (3), prindere. 4 Prindere a două sau mai multe obiecte unul de altul Si: lipeală (4), lipit¹ (4). 5 Deschidere dificilă a ochilor din cauza unor secreții patologice. 6 Închidere a ochilor din cauza somnului sau a oboselii. 7 Prindere a unor materii lichide de ceva prin atingere. 8 Acoperire a pereților cu un strat de muruială Vz tencuire. 9 Punere în contact imediat a două sau mai multe obiecte, astfel încât să se atingă. 10 (Șfg) Apropiere de cineva sau de ceva. 11 (Îvp) Asociere cu cineva pentru atingerea unui scop comun. 12 (Îvr) Dependență.

LIPIRE s. f. Faptul de a (se) lipi; unire, împreunare, îmbinare, aplicare. Lipirea afișelor.

lipire s. f., g.-d. art. lipirii; pl. lipiri

lipire s. f., g.-d. art. lipirii; pl. lipiri

lipire s. f., g.-d. art. lipirii; pl. lipiri

LIPIRE s. 1. v. încleiere. 2. prindere. (~ mai multor foi cu pap.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.) 4. muruială, muruire. (~a unei case țărănești.) 5. (pop.) ungere. (~a cuptorului.)

LIPIRE s. 1. încleiere, lipit, (rar) încleială. (~ unui obiect.) 2. prindere. (~ mai multor foi cu pap.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.) 4. (pop.) ungere. (~ cuptorului.)

Lipire ≠ dezlipire