16 definiții pentru litigiu
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LITIGIU, litigii, s. n. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din fr. litige, lat. litigium.
LITIGIU, litigii, s. n. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din fr. litige, lat. litigium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
litigiu sn [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr litige, lat litigium] Conflict între persoane, instituții, state, care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LITIGIU, litigii, s. n. (Jur.) Conflict putînd forma obiectul unui proces, ivit între persoane, instituții sau state. V. controversă. – Pl. și: (învechit) litigiuri (GHICA, S. 589).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LITIGIU s.n. Conflict, ciocnire de interese care poate constitui obiectul unui proces. [Pron. -giu, pl. -ii, -uri. / cf. fr. litige, lat. litigium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LITIGIU s. n. conflict, diferend care poate constitui obiectul unui proces, al unui arbitraj etc. (< fr. litige, lat. litigium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LITIGIU ~i n. jur. Conflict care poate fi supus pentru rezolvare unui organ de jurisdicție. [Sil. -giu] /<fr. litige, lat. litigium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
litigiu n. contestare judiciară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*litígiŭ n. (lat. litigium, d. lis, litis, proces, și ágere, a duce). Proces, judecată, contestare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
litigiu s. n., art. litigiul, pl. litigii; art. litigiile (desp. -gi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
litigiu [giu pron. gĭu] s. n., art. litigiul, pl. litigii; art. litigiile (-gi-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
litigiu s. n. [-giu pron. -giu], art. litigiul; pl. litigii, art. litigiile (sil. -gi-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
litigiu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
litigiu, -gii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LITIGIU s. 1. v. controversă. 2. v. neînțelegere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LITIGIU s. 1. controversă. (~ a fost rezolvat de un arbitru.) 2. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ născut între două persoane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Nulla fere causa est, in qua non femina litem moverit (lat. „Aproape nu există proces în care femeia să nu fi pornit litigiul”) – Iuvenal, Satire (VI, 242-243) – Vezi: „Cherchez la femme!”
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- pronunție: litigĭu
substantiv neutru (N54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N50) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
litigiu, litigiisubstantiv neutru
- 1. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: conflict controversă neînțelegere
etimologie:
- litige DEX '09 DEX '98 DN
- litigium DEX '09 DEX '98 DN