2 definiții pentru loca
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
loca vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: lochez / E: lat locare] (Ltî) 1 A așeza ceva într-un anumit loc. 2-3 (C. i. terenuri, case etc.) (A da sau) a lua în folosință temporară în schimbul unei plăți1 Si: a arenda, a închiria.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
a loca vb., ind. prez. 1 sg. lochez
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: loca
| verb (V204) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)