opțiuni
  • info

16 definiții pentru lotru (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOTRU, LOATRĂ, lotri, loatre, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Înv. și pop.) Hoț, tâlhar. ♦ (Pop.) Ștrengar, șmecher. 2. Adj. (Reg.) Iute în mișcări, sprinten. ♦ Ager la minte, isteț. – Cf. pol. lotr.

LOTRU, LOATRĂ, lotri, loatre, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Înv. și pop.) Hoț, tâlhar. ♦ (Pop.) Ștrengar, șmecher. 2. Adj. (Reg.) Iute în mișcări, sprinten. ♦ Ager la minte, isteț. – Cf. pol. lotr.

lotru, loatră [At: (a. 1521) DOC. Î. (XVI), 95 / V: (înv) loit~ sm / Pl: ~ri, loatre / E: ns cf pn lotr] 1 smf (Îvp) Persoană care fură Si: hoț, tâlhar, (pop) lotrean1, (pop) lotreț. 2 smf (Pfm; gmț) Ștrengar. 3 smf (Pop) Haiduc. 4 smf (Înv) Răufăcător. 5 a (Reg) Iute în mișcări Si: energic, sprinten, vioi. 6 a (Reg; mai ales d. copii) Neastâmpărat. 7 a (Reg) Care nu poate păstra un secret. 8 a (Reg) Flecar. 9 a (Reg) Isteț. 10 a (Reg) Șmecher. 11 a (Reg) Gospodar. 12 a (Reg) Vesel. 13 a (Reg) Frumos îmbrăcat. 14 a (Reg) Chipeș. 15 a (Reg; d. oameni) Mândru de cineva, de ceva sau de sine însuși Si: arogant, încrezut. 16 a (Reg; d. oameni) Orgolios. 17 a (Trs; d. câini) Sprinten. 18 a (Trs; d. câini) Rău. 19 a (Reg; d. câini) Bucuros. 20 a (Reg; d. vipere) Vicleană.

LOTRU, lotri, s. m. (Învechit și popular) Hoț (de codru, de drumul mare), bandit, tîlhar. Mari lotri cu nume temut Cercat-au pe zînă s-o fure. BENIUC, V. 85. Uite așa, domnule prefect... pot veni asupra lor niște lotri. SADOVEANU, P. M. 94. ♦ (Popular) Persoană isteață și șireată; ștrengar, șmecher. Un cîne fuge spăriet, Șuieră-un lotru de băiet. EMINESCU, O. IV 195.

LOTRU s.m. (ȚR, Ban., Criș., Trans. S) Hoț, tîlhar. B: Atuncea iar să sculase niște lotri cu un domn despre Olt. LET. ȚR, 72v; cf. LET. ȚR, 33r, 33v. C: Te faci gazdă de furi și de lotri. C 1692, 506r. Lotru. Latro. AC, 351; cf. MCCR, 84. ◊ (Adjectival) Au fost un om foarte lotru si rău. S, 96v. Etimologie: sl. lotrŭ, ceh., pol. lotr, scr. lotar, (gen.) lotra. Vezi și lotrame, lotri, lotrie. Cf. h î n s a r (1), j ă c a ș.

lotru m. și a. 1. tălhar: lotrii stau la poartă OD.; 2. Mold. arțăgos (epitet dat mai ales haiducilor): lotrii, puișori de smei POP.; 3. Tr. ager, iute, viu. [Vechiu-rom. (document 1602) lotru, om fără căpătâiu = pol. LOTR, ștrengar, hoț (din nemț. Lotter)].

lótru m. (sîrb. lotar, gen. lotra, haĭmana, bețivan; slovac loter, lotra, ceh. pol. lotr, d. germ. lotter, om leneș, de unde și ung. lator. V. lotroman). Vechĭ. Azĭ. Trans. Hoț, șarlatan. Mîndru, fudul. Suc. Vesel, vioĭ. – Fem. loatră.

loatră sf vz lotru

loitru sm vz lotru

loátră, V. lotru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lotru (înv., pop.) (desp. lo-tru) adj. m., s. m., pl. lotri; adj. f., s. f. loatră, pl. loatre

lotru (înv., pop.) (lo-tru) adj. m., s. m., pl. lotri; adj. f., s. f. loatră, pl. loatre

lotru s. m., adj. m. (sil. -tru), art. lotrul, pl. lotri, art. lotrii; f. sg. loatră, pl. loatre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LOTRU s. v. bandit, hoț, pungaș, tâlhar.

lotru s. v. BANDIT. HOȚ. PUNGAȘ. TÎLHAR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lotru (lotri), s. m. – Hoț, bandit. Sl. lotrŭ (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176; Tiktin), cf. sb. lotar, slov. loter, ceh., pol. lotr. – Der. lotroman, s. m. (Trans. de V., bandit), cu suf. -man. Mag. lator poate să provină din rom. (Candrea, Elemente, 408).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lotru, -i, s.m. – 1. Hoț, bandit, tâlhar. 2. (adj.) Glumeț, bun de gură, meșter la vorbă: „Cel mai lotru dintre ei devine pețitorul” (Calendar 1980: 121). – Din sl. lotrǔ.

Intrare: lotru (s.m.)
  • silabație: lo-tru info
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lotru
  • lotrul
  • lotru‑
plural
  • lotri
  • lotrii
genitiv-dativ singular
  • lotru
  • lotrului
plural
  • lotri
  • lotrilor
vocativ singular
  • lotrule
plural
  • lotrilor
loitru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lotru, lotrisubstantiv masculin
loatră, loatresubstantiv feminin

învechit popular
  • 1. Bandit, hoț, pungaș, pungășoaică, tâlhar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bandit hoț pungaș pungășoaică tâlhar
    • format_quote Mari lotri cu nume temut Cercat-au pe zînă s-o fure. BENIUC, V. 85. DLRLC
    • format_quote Uite așa, domnule prefect... pot veni asupra lor niște lotri. SADOVEANU, P. M. 94. DLRLC
    • format_quote glumeț Te cunoști, mîndro, cunoști, Te cunoști pe ochișori Că ești loatră de feciori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 249. DLRLC
    • 1.1. Șmecher, ștrengar, ștrengăriță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: șmecher ștrengar ștrengăriță
      • format_quote Un cîne fuge spăriet, Șuieră-un lotru de băiet. EMINESCU, O. IV 195. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.