lovit¹, ~ă [At: HERODOT (1645), 348 / Pl: (1-7) ~e, (8-21) ~uri / E: lovi] 1-6 sf (Ban; înv) Lovitură (1-6). 7 sf (Reg) Trântă. 8 sn (Înv) Atac cu o armată. 9-16 sn (Înv) Lovire (4,13-18, 21). 17 (Fig) Jignire. 18 Bătaie. 19 (Ccr) Contuzie. 20 (Fig) Prejudiciu. 21 (Fig) Lezare.

lovit², ~ă a [At: HERODOT (1645), 348 / Pl: ~iți, ~e / E: lovi] 1 Atins puternic. 2 Care a suferit o lovitură (1). 3 (Îe) ~ în inimă Mâhnit. 4 (Pfm; d. oameni; îla) ~ cu leuca (în cap) Prost. 5 (Pfm; d. oameni; îal; șîla ~ de dambla) Nebun. 6 (Pop; d. oameni; îla) ~ cu mâneca țundrei Prostănac. 7 (Pfm; îe) Parc-ar fi ~ de praștie Se spune despre un om care este cam nebun. 8 (Fig) Prejudiciat. 9 (Fig) Jignit. 10 Izbit unul de altul. 11 (Tip; d. litere) Cu defect. 12 Care s-a izbit de un obstacol. 13 (Îla) ~ cu capul de pragul de sus și de cel de jos Care a acumulat experiență în urma unor întâmplări trăite. 14 Atins ușor. 15 Care a fost atacat. 16 Rănit de o armă, de un proiectil. 17 Cuprins de o boală, de o stare fiziologică etc. 18 Asupra căruia s-a abătut ceva. 19 (Spc) Contaminat. 20 (Pop; îe) ~ de dambla Bolnav de apoplexie Si: apoplectic, paralizat. 21 (Îe) A fi ~ (din zile mari) A fi nebun. 22 (Îae) A fi epileptic. 23 (Înv; d. pământ; îe) ~ de stârpiciune Steril. 24 (Îrg) Care este potrivit cu situația. 25 (Îrg) Care se aseamănă cu cineva. 26 (Îrg) Care se potrivește cu cineva. 27 (Reg; d. cuvinte) Care rimează. 28 (Îs) ~ de soartă Nefericit.

a fi lovit de cutremur expr. (iron.) a fi fricos.

lovit cu leuca expr. (pop.) nebun.

LOVIT adj. 1. v. bătut. 2. rănit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. și Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om ușor ~ la mână.) 3. v. ciocnit. 4. bătut, strivit, zdrobit, (reg.) mecit. (Fructe ~.)

lovit, -ă adj., s.f. I adj. 1 (despre vehicule) ciocnit, izbit, tamponat, <pop. și fam.> pocnit². Vehiculele lovite au fost luate de pe șosea. 2 (med., med. vet.; despre ființe, despre părți ale corpului lor, despre organe etc.) rănit², <livr.> lezat, <înv. și pop.> vătămat, <pop. și fam.> pocnit², <reg.> marod, prizărit, rănuit, săgnit, <înv.> plăguit, smintit. Abia merge din cauza piciorului lovit. II adj. 1 (despre ființe) bătut², <pop. și fam.> pocnit², <pop.> pălit², <fam.> aranjat², caftit, <reg.> cosorât, dicăsit, <fig.; pop. și fam.> căsăpit, <fig.; fam.> căptușit², jumulit, scărmănat², <fig.; fam.; glum. sau iron.> târnuit², <arg.> apretat², lăcuit. Femeia lovită a făcut plângere la poliție. 2 (med., med. vet.; pop.; despre ființe) v. Contaminat. Infectat. Infestat. Molipsit. 3 fig. (înv.; despre oameni) v. Atins. Insultat. Invectivat. Jignit. Lezat. Ofensat. Rănit². Ultragiat. Vexat. III adj. (despre fructe, legume foarte coapte sau așezate unele peste altele) bătucit, bătut², spart², strivit, terciuit, zdrobit, <pop.> cofleșit, <reg.> chifligit, flecit, fleciuit, mecit, pistosit, storcit, storcoșit. Roșiile lovite în timpul transportului au fost aruncate. IV s.f. (înv.) v. Lovitură. Izbitură.

LOVIT adj. 1. bătut, (fig.) tîrnuit. (Copil rău ~.) 2. rănit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. și Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om ușor ~ la mînă.) 3. ciocnit, izbit, tamponat. (Vehicule ~.) 4. bătut, strivit, zdrobit, (reg.) mecit. (Fructe ~.)