lozie sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ii / E: loză + -ie] (Îrg) 1 (Bot) Salcie-albă (Salix alba). 2 (Bot) Salcie jalnică (Salix babylonica). 3 (Bot) Salcie-plesnitoare (Salix fragilis). 4 (Bot) Mlajă (Salix viminalis). 5 (Lpl) Ramuri de lozie (1) folosite la împletituri.

LOZIE, lozii, s. f. Salcie sau răchită, din ale cărei ramuri se fac împletituri. Din lunca de lozii veni strigătul singuratic al cucului. SADOVEANU, O. VII 370. Pe șesul din față, o coamă lungă de lozii și de papură. VLAHUȚĂ, O. A. III 147.

LOZIE ~i f. 1) Arbust asemănător cu salcia, cu ramuri lungi, subțiri și flexibile. 2) Ramură a acestui arbust din care se împletesc diferite obiecte (coșuri, scaune etc.); mlajă; răchită. /<sl. lozije, ucr. loza

lozie f. 1. Mold. răchită roșie (Salix viminalis): căsuță umbrită de niște lozii pletoase CR.; 2. nuia subțire. [Slav. LOZIĬE viță de vie (v. loază)].

lózie f. (vsl. loziĭe, vlăstare, vițe; bg. lóziĭe și lozĭe, vie. V. loază 1, lozniță). Est. Salcie, mlajă, răchită din ale căreĭ crăngĭ se fac coșurĭ (sálix [purpúrea și viminális]). Pădurice supțire de lozie. – În nord lóză, pl. e (sîrb. loza, vie).

lóză, V. lozie.

lozie (desp. -zi-e) s. f., art. lozia (desp. -zi-a), g.-d. art. loziei; pl. lozii, art. loziile (desp. -zi-i-)

lozie (-zi-e) s. f., art. lozia (-zi-a), g.-d. art. loziei; pl. lozii, art. loziile (-zi-i-)

lozie s. f. (sil. -zi-e), art. lozia (sil. -zi-a), g.-d. art. loziei; pl. lozii, art. loziile (sil. -zi-i-)

LOZIE s. v. salcie, salcie pletoasă, salcie plângătoare.

LOZIE s. 1. v. răchită. 2. v. salcie. 3. v. răchită roșie.

LOZIE s. (BOT.) 1. (Salix fragilis) mlajă, răchită, (reg.) plesnitoare, salcă, salcie, sălcică, sălcioară. 2. (Salix viminalis) mlajă, răchită, răchițică, salcie, (reg.) străvăț. 3. (Salix purpurea) mlajă, răchită roșie, (reg.) răchițică, salcie.

lozie s. v. SALCIE. SALCIE PLETOASĂ.

lozie (lozii), s. f. – Mlajă, răchită (Salix cinerea, Salix purpurea). – Var. loză. Sl. lozije (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Tiktin); var., prin confuzie cu sl. loza „viță de vie”, cf. bg., sb., slov., rus. loza „lăstar”. De aici dubletul loază, s. f. (lăstar; pungaș, ticălos). – Der. lozi, vb. (Olt., a face șmecherii); loznicior (var. loznișor, lăsnicior, lasnicor), s. m. (umbra-nopții, Solanum dulcamara), cf. bg. lozna „de vie”, sb. lozica „lăstar”, loznica „viță sălbatică”.