185 de definiții pentru lua

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUA, iau, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a-l ține (și a se servi de el) sau spre a-l pune în altă parte. ◊ Expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuții. A(-și) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua pușca la ochi (sau la cătare) = a pune arma în poziție de tragere, a se pregăti să tragă cu arma; a ochi. A-și lua pălăria (din sau de pe cap) = a saluta. A lua pasărea din zbor, se spune despre un vânător foarte iscusit, bun ochitor. A-și lua nădejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunța la ceva, a nu mai spera. A-și lua seama sau (intranz.) a-și lua de seamă = a se răzgândi. A nu-și lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent. A-și lua o grijă de pe cap = a scăpa de o grijă, a se elibera. A-i lua cuiva (o suferință) cu mâna = a face să-i treacă cuiva (o suferință) imediat. (Refl.) A i se lua (cuiva) o piatră de pe inimă, se spune când cineva a scăpat de o grijă chinuitoare. ♦ A apuca pe cineva sau ceva cu mâna; a cuprinde cu brațul (de după...); p. ext. a înhăța, a înșfăca. ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coadă = a se îmbăta. (Refl. recipr.) Poți să te iei de mână cu el = ai aceleași apucături ca el. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se încleșta la bătaie cu cineva; a se certa în mod violent cu cineva. A se lua (cu cineva) la trântă = a se lupta (cu cineva) corp la corp. 2. A mânca (pe apucate), a înghiți din ceva; spec. a înghiți o doctorie. ◊ Expr. A (o) lua la măsea = a bea peste măsură. 3. A îmbrăca, a pune pe sine o haină etc. ◊ Expr. A lua hainele la purtare = a îmbrăca în toate zilele hainele de sărbătoare. (Fam.) A-și lua nasul la purtare = a se obrăznici. II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla; a smulge, a desprinde. ♦ Refl. (Rar) A înceta să mai existe; a dispărea. 2. A scoate ceva în cantitate limitată. ◊ Expr. A lua (cuiva) sânge = a face să curgă printr-o incizie o cantitate de sânge (pentru a obține o descongestionare, pentru analize etc.). 3. A deposeda pe cineva de un lucru (fără intenția de a și-l însuși). ◊ Expr. A-i lua (cuiva) comanda = a înlătura (pe cineva) de la un post de răspundere, în special de la comanda unei unități militare. A-i lua (cuiva) ochii (sau văzul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin strălucire, a impresiona foarte puternic, a zăpăci, a ului pe cineva. A-i lua (cuiva) viața (sau sufletul, zilele) = a omorî. A-și lua viața (sau zilele) = a se sinucide. ♦ (Pop.) A face să paralizeze, a paraliza o parte a corpului. III. 1. A-și însuși ceea ce i se cuvine, a pune stăpânire pe ceva; p. ext. a primi, a căpăta. 2. A(-și) face rost de ceva; a găsi pe cineva sau ceva. ◊ Expr. Ia-l dacă ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai găsește acolo unde era mai înainte. (Fam.) A nu ști de unde să iei pe cineva = a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. 3. A cumpăra. 4. A încasa o sumă de bani. 5. A-și însuși un lucru străin. 6. A cuceri; a ocupa. ♦ A ataca într-un anumit fel sau cu o anumită armă. 7. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plată. ◊ Expr. A lua (pe cineva) părtaș = a-și asocia (pe cineva) într-o întreprindere. A lua (pe cineva) pe procopseală = a angaja (pe cineva) fără salariu, cu promisiunea de a-l căpătui. ♦ A invita pe cineva la joc, la dans. ♦ A primi pe cineva la sine; a contracta o legătură de rudenie cu cineva. ♦ Refl. recipr. A se căsători. 8. A se angaja, a se însărcina (cu ceva). ◊ Expr. A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unități sau acțiuni (militare). A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumându-și răspunderea pentru buna lui păstrare. A-și lua răspunderea = a se declara și a se socoti răspunzător de ceva. (Refl. recipr.) A se lua la sfadă (sau la ceartă etc.) = a se certa. 9. A contracta o boală molipsitoare. 10. (Despre vase) A avea o anumită capacitate, a cuprinde. 11. (În expr. și loc. vb.) A lua măsura (sau măsuri) = a fixa prin măsurători exacte dimensiunile necesare pentru a confecționa un obiect. A lua (ceva) cu chirie = a închiria. A lua (ceva) în arendă = a arenda. A lua parte = a participa. A lua pildă = a imita exemplul altuia. A lua obiceiul (sau năravul etc.) = a se obișnui să... A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însușindu-și pasajul în mod fraudulos). A lua ființă = a se înființa. A lua sfârșit = a se termina. A lua înfățișarea (sau aspectul etc.) = a părea, a da impresia de... A lua un nou aspect, o nouă formă etc. = a se schimba, a se transforma. A-și lua numele de la... = a purta un nume care se leagă de..., care amintește de... A lua o notă bună (sau rea) = a obține o notă bună (sau rea). A lua apă = (despre ambarcațiuni) a avea o spărtură prin care intră apa, a se umple de apă. A lua foc = a se aprinde. (Înv.) A lua veste (sau scrisoare, răspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare, răspuns etc.). IV. 1. A duce cu sine. ◊ Expr. A-și lua ziua bună = a se despărți de cineva, rostind cuvinte de rămas bun. A-și lua traista și ciubucul, se zice despre un om foarte sărac care pleacă fără să aibă ce să ducă cu el. A-și lua tălpășița (sau catrafusele etc.) = a pleca repede dintr-un loc; a o șterge. A lua (pe cineva) la (sau în) armată = a înrola un recrut. A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forța. A lua (pe cineva) pe nepusă masă = a lua (pe cineva) fără veste, cu forța. A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. dracul, naiba) = a muri. L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba), se spune când cineva este într-o situație critică sau la capătul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (În imprecații) Lua-l-ar naiba! ♦ A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însoțitor. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binișorul, cu încetișorul etc.) = a proceda cu tact, cu blândețe, a trata (pe cineva) cu menajamente. A lua (pe cineva) cu răul = a se purta rău (cu cineva). A lua pe cineva cu măgulele sau (refl.) a se lua pe lângă cineva cu binele = a măguli pe cineva (pentru a-i câștiga bunăvoința). A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură (sau în bătaie de joc, în râs, în zeflemea, peste picior etc.) = a-și bate joc de cineva. A lua (pe cineva) cu amenințări = a amenința (pe cineva). A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei păzește, la socoteală etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. A lua (pe cineva) pe departe = a începe (cu cineva) o discuție pe ocolite cu scopul de a obține ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplăcut. Nu mă lua așa! = nu mă trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit. A o lua de bună = a considera că este așa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare. A lua (ceva) de nimic = a nu lua în serios. A lua (ceva) în nume de bine (sau de rău) = a judeca un lucru drept bun (sau rău). A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda. A lua lucrurile (așa) cum sunt = a se împăca cu situația. ♦ Refl. (Despre vopsele) A se desprinde, a se șterge (și a se lipi pe altceva). 2. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. V. A începe, a porni să... ♦ (Despre manifestări fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). ◊ Expr. A-l lua ceva înainte = a-l cuprinde, a-l copleși. A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). (Refl.) A se lua de gânduri = a începe să fie îngrijorat, a se îngrijora; a se neliniști. VI. 1. (Construit cu pronumele „o”, cu valoare neutră) A pleca, a porni. ◊ Expr. A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o lua la fugă = a porni în fugă, în goană. A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). (Reg.) A o lua în porneală = a porni la păscut. A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). A i-o lua (cuiva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva). A-și lua zborul = a porni în zbor; fig. a pleca repede; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte. (Refl.) A se lua după cineva (sau ceva) = a) a porni în urma cuiva (sau a ceva); b) a se alătura cuiva; c) a urmări, a alunga, a fugări; d) a porni undeva orientându-se după cineva sau după ceva; fig. a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. (Refl. recipr.) A se lua cu cineva = a) a pleca la drum cu cineva; b) a se întovărăși, a se asocia cu cineva. (Refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-și petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) și a uita de o grijă, de o preocupare etc., a se distra. A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversație, uitând de treburi. ♦ A se îndrepta într-o direcție oarecare; a coti spre... A luat-o la deal. ♦ (Despre căi de comunicație și ape curgătoare) A-și schimba direcția. Drumul o ia la dreapta. 2. A merge, a parcurge. ◊ Expr. A(-și) lua câmpii = a pleca la întâmplare, fără niciun țel (de disperare, de durere etc.); a ajunge la disperare. [Pr.: lu-a.Prez. ind.: iau, iei, ia, luăm, luați, iau; prez. conj. pers. 3: să ia] – Lat. levare.

lua [At: COD. VOR. 86/12 / P: lu-a / Pzi: 1 iau, 4 luăm / E: ml levo, -are] 1-2 vtr (Înv; asr; mai ales în locuțiuni) A (se) mișca de jos în sus. 3-4 vtr (Îvr) (A așeza ceva sau) a se așeza la un nivel mai înalt Si: a înălța. 5 vt (Reg; îe) A ~ (pe cineva sau ceva) la că(u)tare sau la ochi A ține pe cineva sub observație, suspectându-l de ceva rău. 6 vt (Reg; îe) A-și ~ poalele-n brâu A depăși orice limită. 7-8 vt (Pfm; îe) A-și ~ picioarele la spinare (sau călcâiele de-a umere) sau a-și ~ ușa-n cap sau în spate A pleca repede de undeva. 9 vt A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ciocul, în coarne etc. pentru a-l ridica sau a-l da la o parte. 10 vt (Fam; îe) A(-și) ~ lumea în cap A pleca în lume. 11 vt (Pop; îe) A o ~ în gât A face un lucru împotriva rațiunii sau sfatului cuiva. 12 vt (Pfm; îe) A ~ ca din strachină (sau ca din oală) A face ceva fară nici o dificultate. 13 vt (Îe) A ~ prin surprindere (pe cineva) A surprinde pe cineva. 14 vr (Pfm; îe) A se ~ în coarne cu cineva A se certa cu cineva. 15 vt A pune mâna pe ceva sau pe cineva pentm un anumit scop Si: a apuca. 16 vt A cuprinde cu brațul de după... 17 vt (Pop; îe) A ~ focul (sau cărbunele) cu mâna altuia A se folosi de cineva într-o situație dificilă. 18 vt (Pop; îe) A ~ biciul A amenința pe cineva cu pedeapsa. 19 vr (Pfm; îe) A se ~ de mână cu cineva A avea aceleași obiceiuri. 20 vr (Pfm; îe) A se ~ de gât cu cineva A fi prieten la cataramă cu cineva. 21 vt (Îrg; îe) A ~ (pe cineva) de grumaz A face pe cineva prizonier. 22 vt (Pfm; îe) A o ~ de coadă A se pune pe treabă. 23 vt A (se) ~ cu luleaua (neamțului, a lui Dumnezeu etc. sau (reg) a ~ purceaua (sau bitia) de coadă (pop) a ~ apă la cap (sau a o ~ în cap) A se îmbăta. 24 vr (Pfm; îe) A se ~ cu mâinile de cap, (sau de păr) A fi îngrozit de ceva. 25 vt (Reg; îlv) A ~ armele A se înarma. 26 vt (Reg; îe) A ~ grânele la mână A vântura grânele. 27 vt (Pfm; îe) A ~ o afacere în mână A începe o treabă pentru a o duce la bun sfârșit. 28 vt (Pfm; îe) A ~ la măsea A bea peste măsură. 29 vt (Pop; îlv) A ~ la cap A învăța. 30 vt (Pop; îe) A ~ (o lucrare) cu ruptu A face o lucrare cu bucata. 31 vt (Pop; îe) A ~ pasărea din zbor A doborî o pasăre cu săgeata sau glonțul. 32 vt (Pop; îae) Se spune despre un vânător foarte bun. 33 vt (Pop; îe) A ~ foc cu gura A face tot posibilul. 34-35 vr (Fam; îe) A se ~ de cineva A ataca verbal pe cineva. 36 vr (Fam; îae) A pune stăpânire pe cineva. 37 vrr (Pop) A se acuza unul pe altul. 38 vt (C. i. un aliment, o băutură) A consuma puțin și pe apucate. 39 vt (Fam; îlv) A ~ masa A mânca. 40 vt (Spc) A înghiți o doctorie, un medicament. 41 vtlv) A ~ jurământul A face un jurământ. 42 vt (Înv; fig; îe) A ~ credință A gusta din mâncărurile și băuturile domnitorului, pentru a se asigura că nu sunt otrăvite. 43 vt (Pfm; îe) A ~ aer A ieși din casă pentru a respira aer proaspăt. 44 vt (C. i. un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.) A purta. 45 vt (Pop; îe) A ~ doliu (sau haine de jale) A se îmbrăca în negru. 46 vt (Înv; îe) A ~ caftanul A deveni domn. 47 vt (Înv; îae) A deveni boier. 48 vt A apuca cu forța Si: a înhăța, a înșfăca, a umfla. 49 vr (Pop; îe) A se ~ de piept (sau de cap) cu cineva A sări la bătaie. 50 vr (Pop; îae) A se certa în mod violent cu cineva. 51 vr (Pop; îlv) A se ~ în colți (cu cineva) A se certa. 52 vr (Nob; îlv) A se ~ la arme A se lupta. 53 vt (Înv) A ataca pe dușman. 54 vt (Pop; îe) A ~ pe cineva cu bâta (ciomagul, topoarele, mătura etc.) A ataca pe cineva cu bâta, ciomagul, topoarele, mătura etc. 55 vt (Pop; îe) A ~ pe cineva cu furca (cea) lungă A certa. 56 vt (Reg; îe) A ~ pe (cineva) în (pe) gurgui A alunga. 57 vt (Reg; îe) A ~ (sau a apuca) (pe cineva) în unghii (în unghie sau în colți și-n unghii) A pune stăpânire pe cineva. 58 vt (Reg; îae) A certa foarte tare pe cineva. 59 vt (Reg; îae; șîe a ~ în spăngi sau la briptă) A bate. 60-61 vtr (Pop; îe) A (se) ~ pe (lângă) cineva cu binele (rar bine), cu binișorul (cu buna), cu frumosul sau încet (încetișor ori cu încetișorul) A proceda cu blândețe, înțelegere sau bunăvoință față de cineva supărat sau irascibil. 62 vt (Pop; îe) A ~ pe cineva rău (sau cu răul) A se purta urât cu cineva. 63 vt (Îlv) A ~ sub ocrotire (sau sub aripa sa) A ocroti. 64 vt (Pop; îe) A ~ pe cineva cu cuvântul A duce cu vorba. 65 vt (Fig; îe) A ~ pe cineva în gură (sau, nob, în cap) A vorbi de rău pe cineva Si: a bârfi. 66 vt (Fig; îae) A critica pe cineva. 67 vt (Fig; îlv) A ~ pe cineva în batjocură (în bătaie de joc, în râs, în șfichiu, în zeflemea, în târlie, în deșert, reg, în har, în hulă sau în defăimare, peste picior, la vale sau, înv, în batgioc) ori, pfm, a ~ pe cineva încolo, a ~ pe cineva în balon, a ~ apă la galoși A batjocori. 68 vt (Îe) A ~ altă vorbă (sau a ~ pe cineva înainte) A nu lăsa pe cineva să vorbească, schimbând cu dibăcie subiectul unei discuții. 69 vt (Reg; îe) A ~ la (sau a-i ~ cuiva) dopros A interoga pe cineva. 70 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) la rost (la trei parale, la refec, la trei păzește, la socoteală, împrejur, reg, la ghermete) A-i cere cuiva socotelă pentru ceea ce a făcut. 71 vt (Pfm; îe) A mustra pe cineva. 72 vt (Reg; îlv) A ~ cu măgulele sau (a se ~ pe lângă cineva cu binele) A măguli pe cineva pentru a-i câștiga bunăvoința. 73 vt (Pop; îe) A ~ cu asprime (reg, în răspăr) A trata aspru. 74 vt (Pop; îlv) A ~ cu amenințări A amenința. 75 vt (Reg; îlv) A ~ cu huideo A huidui. 76 vt (Reg; îe) A ~ (pe cineva) de departe (sau în sus, în jos) A începe cu cineva o discuție pe ocolite cu scopul de a obține ceva de la el, de a-i comunica ceva neplăcut etc. 77 vt (Reg; îe) A o ~ moldovenește A acționa fățiș și ferm. 78 vt (Fam; îe) A ~ pe cineva de sus A trata pe cineva cu superioritate. 79 vt (Pop; îe) A ~ pe cineva așa A vorbi urât cuiva Si: a repezi. 80 (Pop; îe) Nu mă ~ așa Nu-mi vorbi în felul ăsta nepotrivit. 81 vrr (Îe) A se ~ dragi A se îndrăgosti. 82 vt (Înv) A ține cont de ceva Si: a aprecia, a prețui. 83 vt (Înv) A judeca. 84 vt (Îlv) A ~ în considerare A ține seama de ceva Si: a considera. 85 vt (Fam; îe) A o ~ de bună A crede ceea ce se spune. 86-87 vt (Fig; îe) A ~ în (sau a) nume de bine (sau de rău) A judeca (ne)favorabil. 88 vt (Fig; îe) A o ~ în glumă A socoti drept o glumă. 89 vt (Pop; îe) A o ~ așa A considera un lucru așa cum este. 90 vt (Pop; îe) A ~ la sigur A ataca pe cineva cu dovezi evidente, fară a-i lăsa posibilitatea de a se eschiva. 91 vt (Pop; îe) A ~ pe credință A lua pe datorie. 92 vt (Pop; îlv) A ~ pe cineva în antipatie A antipatiza pe cineva. 93 vt (Fig; îe) A ~ lucrurile cum sunt A fi realist. 94 vt (Îae) A se împăca cu situația. 95 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva (ceva) de (sau drept)... A considera pe cineva sau ceva drept altceva sau altcineva Si: a confunda. 96 vt (Îe) A ~ (ceva) de nimic A nu acorda importanță unui lucru. 97-98 vt (Îe) A (nu) ~ (ceva sau pe cineva) în serios A (nu) trata un lucru sau pe cineva cu seriozitate. 99 vt (D. oameni; subiectul este o stare fizică sau psihică) A fi cuprins de... Si: a apuca, a cuprinde. 100 vt (Pop; îe) A ~ pe cineva ceva înainte A copleși. 101 vt (În superstiții; d. iele, spirite etc.) A paraliza. 102 vt (În superstiții; d. iele, spirite etc.) A urâți. 103 vt (Pfm; îe) A ~ frica cuiva (sau a ceva) sau, reg, cu frică (înv) a ~ de frică A se teme de ceva sau de cineva. 104-105 vr (Pop; îe) A se ~ de (sau pe) gânduri, de mirare A fi cuprins (de gânduri sau) de mirare. 106 vt (Pop; îae) A începe să fie îngrijorat Si: a se îngrijora, a se neliniști. 107 vt (Îlv) A ~ foc A se aprinde. 108 vt (Îe) A ~ foc A se supăra foarte rău. 109 vt (Pop; fig; îe) A-i ~ ciutul (sau părul) foc cuiva A fi bătut foarte rău. 110 vt A-și însuși ceva. 111 vt (Pop; fig; îe) A-i ~ cuiva apa de la moară A schimba împrejurările în defavoarea cuiva. 112 vt (Pop; fig; îe) A-și ~ gura de pe cineva A nu mai certa pe cineva. 113 vt (Pop; îe) A-și ~ nădejdea A nu mai spera. 114 vt (Fig; îe) A-și ~ gândul de la... A nu se mai gândi la... 115 vt (Înv; îe) A ~ în lături A respinge. 116 vt (Înv; îae) A discredita. 117-118 vri (îe) A-și ~ seamă sau de seamă A se răzgândi. 119 vt (Pfm; fig; îe) A-și ~ lua ochii de la (sau de pe) ceva A se uita în altă parte. 120 vt (Îe) A nu-și ~ ochii de la (sau de pe)... A privi insistent ceva sau pe cineva. 121 vt (Înv) A elimina un pasaj dintr-un text. 122 vt A nu mai acorda un bine, o favoare etc. 123 vt A culege. 124 vt A da jos un obiect. 125 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva în (sau la goană), ori la (sau pe) fugă (sau la fugărit) A goni pe cineva. 126 vt A face să înceteze, să dispară Si: a desființa. 127-128 vtr (Îvr) A (se) risipi. 129 vr (D. culori) A se decolora. 130 vt (Înv) A reduce. 131 vt (Pfm; îe) A-și ~ o grijă de cap A scăpa de o grijă Si: a se elibera. 132 vt (Pfm; îe) A ~ cu mâna (ori cu căușul) boala sau durerea, suferința etc. A vindeca rapid pe cineva. 133 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) o piatră de pe inimă A scăpa de o grijă, de o durere, de o suferință etc. chinuitoare. 134 vt (Pop; îe) A-i ~ cuiva calea (sau drumul) din picioare A scuti pe cineva de a mai face un drum. 135 vt (Îoc a băga) A scoate. 136 vt (Îvp; îe) A ~ sânge A face cuiva o incizie, lăsând sângele să curgă, în scop terapeutic. 137 vt (Fam; îe) A ~ cuiva vorba din gură A spune tocmai ce voia să spună altcineva. 138 vt (Pop; îlv) A ~ o copie (de pe ceva) A copia. 139-140 vt (A împrumuta idei sau) a copia dintr-un autor. 141 vt (Înv; îe) A ~ afară A nu ține seamă de faptul că... 142 vt A lipsi pe cineva de ceva Si: a deposeda. 143 vt (Reg; îe) A ~ (Avram) cuiva sporul A împiedica pe cineva să progreseze, să prospere. 144 vt (Reg; îae) A aduce cuiva ghinion. 145 vt (Pfm; îe) A ~ cuiva pâinea (sau, îrg, pita) de la gură A lăsa pe cineva muritor de foame. 146 vt (Pfm; îe) A-i ~ cuiva mințile A face pe cineva să-și piardă judecata. 147 vt (Pfm; îe) A-i ~ cuiva ochii, vederile (sau vederea), văzul, luminile A atrage privirea cuiva, orbindu-l prin frumusețe sau strălucire. 148 vt (Îae) A impresiona puternic pe cineva Si: a ului, a zăpăci. 149 vt (Pfm; îlv) A ~ cuiva auzul (sau urechile) A asurzi. 150 vt (Pfm; îe) A (-i) ~ cuiva cuvântul A întrerupe. 151 vt (Pfm; îe) A(-i) ~ cuiva maul A face pe cineva să-și piardă cunoștința în urma unei lovituri. 152 vt (Pfm; îe) A-i ~ cuiva piuita (sau piuitul) A lăsa pe cineva fară replică. 153 vt (Rar; îae) A ucide. 154 vt (Pfm; îe) A(-i) ~ cuiva respirația A provoca cuiva o emoție mare. 155 vt (Pfm; îlv) A ~ cuiva viața, sufletul, zilele (pop) a ~ mirul cuiva A ucide. 156 vt (Pfm; îlv) A(-și) ~ (singur) viața sau zilele A se sinucide. 157 vt (Reg; în superstiții; îe) A ~ mana de la vite A face ca vitele să nu dea lapte. 158 vt A duce ceva sau pe cineva undeva. 159 vt (Reg; îlv) A-și ~ tălpășița (reg tălpășițele, teșchereaua, tărăbuțele ori funia în traistă) A pleca. 160 vt (Reg; îe) A-și ~ traista și ciubucul Se spune despre un om foarte sărac, atunci când părăsește un loc. 161 vt A duce pe cineva sau ceva cu sine, pentru a-l scăpa, a-l îngriji etc. 162 vt (Pop; îe) A ~ pe cineva pe procopseală A ține pe cineva pe lângă sine pentru a-l ajuta. 163 vt (Reg) A mâna vitele. 164 vt (Reg; îe) A ~ în porneală A mâna oile la pășune. 165 vt (Pfm; îlv) A ~ la (sau în) armată, în (sau miliție), de miliție, la oaste, cătană, la cătane, în cătănie, la sorți, la număruș A înrola. 166 vt (Pfm; îe) A ~ pe sus A duce pe cineva cu sine, fără voia acestuia. 167 vt (Reg; îe) A ~ pe nepusă masă (sau a ~ pe cineva pe nepregătite) A nimeri peste cineva fără veste, fără să fie așteptat. 168 vt A reține prizonieri. 169 vt A fura. 170 vt (D. apă, vânt, vijelie etc.) A ridica ceva din locul în care se găsește și a-l duce departe. 171 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva moartea sau Dumnezeu (sau dracul sau mama dracului) (înv) a se ~ de pe pământ sau a-și ~ cale(a) spre drumul veșniciei A muri. 172 vt (Pfm; îe) L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba) Se spune atunci când cineva se află într-o situație critică. 173 vt (Pfm; îae) Se spune atunci când cineva este la capătul puterilor în urma unui efort fizic foarte mare. 174 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva gura pe dinainte (sau, nob, înainte) A vorbi prea mult, spunând lucruri care nu ar fi trebuit rostite. 175 vt (Pfm; îe) A striga (sau țipa, răcni sau a se văita) cât îți (sau te) ia gura A striga foarte tare. 176 vt (Pfm; îe) A fugi cât îi iau picioarele A fugi foarte tare. 177 vt (Pfm; îe) A ~ ceva înapoi (sau îndărăt) A recupera. 178 vt (Pfm; îe) A-și ~ vorba înapoi A se răzgândi. 179 vr (D. vopsea) A se lipi. 180 vt (Pop) A se căsători cu cineva. 181 vt (Pop) A duce un trai comun. 182 vt A aduce în posesiunea sa pe cale pașnică și legală. 183 vr (D. boli) A fi contagioasă. 184 vt A adopta obiceiul de a... 185 vt (Pop; îe) A ~ în cap A pricepe. 186 vt (Pop; îae) A începe să facă un lucru cu entuziasm. 187 vt (Pop; îae) A se încăpățâna. 188 vt (Pfm; îe) A-și ~ (așa) în cap A face de capul său, fară să asculte de nimeni. 189 vt (Pop; îe) A-și ~ de gând A-și pune în gând. 190 vr (Pop; îe) A se ~ de gânduri A fi dezamăgit de ceva sau cineva. 191 vt (Îlv) A ~ cu chirie A închiria. 192 vt (Îlv) A ~ cu (sau în) arendă A arenda. 193 vt (C. i. un aliment, o băutură) A înghiți. 194 vt (C. i. un aliment, o băutură sau o doctorie) A consuma. 195 vt (Pop; fig; îe) Parcă a ~t în arendă vorba Se spune despre cineva care nu lasă și pe alții să vorbească. 196 vt (Reg; d. pământ; îe) A ~ în parte A lua în arendă, dând proprietarului jumătate din recoltă. 197 vt A(-și) face rost de ceva. 198 vt (Pfm; îe) Ia-l de unde nu-i Se spune despre ceva care nu se află la locul lui. 199 vt (Îlv) A ~ măsura cuiva A-i măsura dimensiunile, pentru a-i confecționa haine, încălțăminte etc. 200 vt (Pfm; îe) A-i ~ urma cuiva (sau a ceva) A descoperi pe cineva sau ceva căutat. 201 vt (Pfm; îe) A-și ~ rămas-bun, ziua-bună etc. A se despărți de cineva, rostind cuvinte de rămas-bun. 202 vt (Pop; îe) A-și ~ timp A-și face timp pentru a îndeplini ceva. 203 vt (Îe) A ~ la cunoștință A fi înștiințat. 204 vt (Îvr; îlv) A ~ obraz A se obrăznici. 205 vt (Îvr; îal) A îndrăzni. 206 vt (Îe) A ~ lecții A studia o disciplină cu ajutorul unui profesor. 207-208 vt (Îe) A ~ o notă bună (sau rea) A obține o notă (bună sau) rea. 209 vt (Pop; îe) A-și ~ măsuri A se proteja. 210 vt (Îlv) A ~ inițiativa A fi primul care începe o acțiune, care propune o idee etc. 211 vt (Îe) A – comanda A fi numit la conducerea unei unități sau acțiuni militare. 212 vt (Îe) A-i ~ cuiva comanda A înlătura pe cineva de la comanda unei unități militare. 213 vt (Pex; îae) A înlătura pe cineva de la un post de răspundere. 214 vt (Îe) A ~ (ceva) în primire A primi un lucru asumându-și răspunderea pentru buna lui păstrare. 215 vt A-și ~ răspunderea A se declara și a se socoti răspunzător de ceva. 216 vt (Îe) A nu ști de unde să iei pe cineva A nu-și aduce aminte în ce împrejurare a cunoscut pe cineva. 217 vt (Îvr) A procura cuiva ceva. 218 vt A cumpăra. 219 vt (Îlv) A ~ cu împrumut, (pe sau în) datorie, în (sau pe credit, înv pe credință, pe cambie etc). A împrumuta de la cineva. 220 vt A percepe o taxă, un impozit etc. 221 vt A sechestra. 222 vt A confisca. 223 vt (C. i. o persoană) A angaja pe cineva într-un serviciu. 224 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva părtaș (sau tovarăș) A face pe cineva asociat. 225 vt (Pfm; îe) A ~ la joc (sau la dans) A invita la dans. 226 vt (Pop; îe) A ~ pe cineva pe garanție sau pe (înv în) chezășie, pe credință A garanta pentru cineva. 227 vt (Pop; îe) A ~ martor (sau în mărturie) pe cineva A se servi de cineva ca martor. 228 vt A-și apropia pe cineva sufletește Si: a înfia. 229 vt A călători cu un mijloc de transport. 230 vt (Îlv) A ~ loc A se așeza pe un scaun. 231 vt (Îlv) A-și ~ angajamentul A se angaja. 232 vt (Îe) A ~ puterea A prelua conducerea unei armate, instituții, a unui stat etc. (prin abuz, lovitură de stat etc). 233 vt (Pop; îlv) A ~ grija unui lucru A se angaja să aibă grijă de ceva. 234 vt (Înv; îe) A ~ cu sufletul său A jura. 235 vt (Înv; îae) A pune la contribuție. 236 vt (Pfm; îe) A ~ ceva asupra sa sau (înv spre sine) A-și asuma o răspundere, obligație, o vină etc. 237 vt (D. o demnitate, o funcție etc.) A-și aroga. 238 vt (Înv; îe) A și-o ~ asupră A băga în cap. 239 vrr (Înv; îlv) A se ~ la prinsoare (sau la rămășag) A paria. 240 vt A-și însuși un lucru străin Si: a apuca, a fura, a răpi. 241 vt (Reg; îe) A ~ cu hapca (sau cu japca) sau (înv) cu jacul A-și însuși ceva repede și pe nedrept. 242 vt (C. i. o cetate, o țară etc.) A cuceri cu asalt. 243 vt A primi. 244 vt (Îlv) A ~ în gazdă A primi în gazdă Si: a găzdui. 245 vt A primi spre păstrare o sumă de bani. 246 vt A primi o marfă în comision. 247 vt A obține. 248 vt A câștiga. 249 vt (Pfm; îe) A-și ~ numele, (înv nașterea) A se trage din... 250 vt (Îae) A purta un nume care amintește de... 251 vt (Pop; Îe) A ~ hasnă (sau folos) din ceva A profita de ceva. 252 vt (Îe) A ~ aspectul, înfățișarea etc. A se prezenta sub aspectul, înfățișarea etc. 253 vt (Îae) A da impresia Si: a părea. 254 vt (Îe) A ~ un nou aspect, o nouă formă A se transforma. 255 vt (Pfm; îe) A ~ o mină bună A arăta mai bine la față. 256 vt (Înv; îlv) A ~ izbânda A învinge. 257 vt (Îlv) A ~ sfârșit (sau, înv, săvârșirea) A se termina. 258 vt (Înv; îlv) A(-și) ~ tămăduirea A se vindeca. 259 vt (Înv; îlv) A ~ izbăvirea A se elibera. 260 vt (Îvp; d. o femeie sau femelă) A concepe. 261 vt (Înv; îlv) A ~ în pântece A rămâne însărcinată. 262 vt (Îlv) A ~ grâu (porumb) A recolta. 263 vt A obține ceva în urma unei solicitări, cereri, stăruințe Si: a căpăta. 264 vt (Îrg; îe) A ~ o năframă A fi ocărât. 265 vt (Pop; îe) A (o) ~ în nas (sau a ~ peste nas) A primi mustrări aspre. 266 vt (Pfm; îe) A o ~ pe coajă (sau la ceafă) A primi bătaie. 267 vt A primi înapoi Si: a relua. 268 vt A primi în dar Si: a căpăta. 269 vt (Înv; îe) A ~ primire de A accepta. 270 vt (Îlv) A ~ de veste A afla. 271 vt (D. ambarcațiuni; îe) A ~ apă A se umple de apă. 272 vt (Pop; îe) A ~ apă la galoși A o păți. 273 vtvp) A accepta. 274 vt (Înv; îe) A ~ un lucru în preț A accepta un obiect în loc de bani, pentru o datorie. 275 vt (Înv; îe) A ~ de cuvânt A asculta de cineva. 276 vt A obține un anumit preț la vânzarea sau confecționarea unui obiect. 277 vt (C. i. o boală, paraziți etc.) A contracta. 278 vt (D. capacitatea unui vas sau d. un gol) A cuprinde. 279 vt (Îlv) A o ~ (de la început) A începe. 280 vr (Pfm; îe) A se ~ de (sau la) ceva A se apuca de ceva. 281 vr (Pop; îe) A se ~ cu cineva A fi ocupat cu cineva. 282 vr (Pop; îae) A începe să se certe cu cineva. 283 vt (Îe) A ~ hainele la purtare A începe să poarte hainele. 284 vt (Îlv) A ~ ofensiva A începe o luptă ofensivă. 285 vt (Îlv) A ~ cuvântul A începe să vorbească. 286 vtlv) A ~ vorba despre... A aduce vorba despre... 287 vt (Pop; îe) A (o) ~ cu gura înainte A răspunde fără a lăsa pe altul să vorbească. 288 vt (Pop; îe) A ~ vorba mai înainte A continua vorba. 289 vr (Pop; îe) A se ~ la (sau de vorbă cu cineva) A intra în vorbă cu cineva. 290 vr (Îe) A se ~ în (sau de) gură (cu cineva) A se certa cu cineva. 291 vt (Îlv) A ~ pe cineva la bătaie (sau la palme, pumni etc.) A începe să bată pe cineva. 292 vr (Îlv) A se ~ la luptă (la bătaie sau la trântă) A se bate corp la corp cu cineva. 293 vt (Reg; îe) A ~ (la depănat sau la descântat) A mustra. 294-295 vtr (Îlv) A (se) ~ la (în) ceartă (înv; în cuvinte, la sfadă, la harță) A începe cearta. 296 vr (Îlv) A se ~ la întrecere A se întrece. 297-298 vtr (Incoativ; d. ființe în mișcare) A porni într-o anumită direcție Si: a apuca, a pleca, (înv) a purcede. 299 vt (Îlv) A o ~ din loc A porni rapid. 300 vt (Îal) A înnebuni. 301 vt (Îrg; îlv) A o ~ în porneală A porni brusc. 302 vt (Îvp; îe) A-și ~ calea în picioare A pleca. 303 vr (Înv; fig; îe) A se ~ pre cineva A apela la cineva. 304 vt (D. prețuri; îe) A o ~ la vale A scădea. 305 vt (Fig; urmat de determinări care arată o orientare, o preocupare; îe) A ~ drumul A se apuca de... 306 vt (Fig; îe) A ~ drumul uliței A umbla fără țintă. 307 vt (Fam; îe) A o ~ înainte (sau a-și ~ drumul înainte) A continua drumul. 308 vt (Fam; îe) A o ~ înainte cu ceva A continua. 309 vt A merge înaintea altuia sau altora, pentru a-i conduce. 310 vt (Fam; îe) A i-o ~ cuiva înainte (pop pe dinainte) A sosi înaintea cuiva Si: a întrece. 311 vt (Pfm; îe) A o ~ peste câmp A se abate de la subiectul vorbirii Si: a aiura. 312 vt (Fig; îe) A o ~ pe altă cale A se abate de la drumul cel bun. 313 vr (Înv; d. grupuri de persoane; îe) A se ~ într-o parte A se izola de ceilalți. 314 vt (Pop; îe) A-și ~ rândul A se așeza în șir. 315 vt (Reg; îe) A o ~ hăbăuca A vagabonda. 316 vt (Pfm; îlv) A o ~ la (sau pe picior) sau a o ~ la sănătoasa (sau la goană) (înv) a o ~ la papuc ori a-și ~ papucii A fugi. 317 vt (Pfm; îe) A o ~ la (sau pe picior) A porni la un drum lung. 318 vt (Pfm; îlv) A o ~ razna, sau a(-și) ~ câmpii A înnebuni. 319 vt (Mai ales d. cai; îlv) A o ~ la galop, la trap A începe să meargă la trap, la galop etc. 320 vt (Îe) A o ~ la dreapta (stânga) A coti la dreapta sau la stânga. 321 vt (Pfm; îe) A(-și) ~ câmpii A(-și) pierde cumpătul. 322 vt (D. cai sau un vehicul) A fi în stare să parcurgă. 323 vt (D. vederi) A cuprinde. 324 vr (Fam; îe) A se ~ după cineva (sau ceva) A merge în urma cuiva sau a ceva. 325 vt (Pop; îae) A merge împreună cu cineva Si: a însoți. 326 vt (Fam; îal) A supraveghea pe cineva. 327 vt (Fam; îae) A fugi după cineva Si: a alunga, a fugări, a urmări. 328 vt (Fam; îae) A asculta de cineva. 329 vt (Fig; îae) A imita pe cineva. 330 vt (Fig; îae) A-i păsa de cineva. 331 vt (Fam; îe) A (o) ~ (pe) urma cuiva A semăna cu cineva 332 vt (Îae) A îmbrățișa aceeași meserie, aceleași preocupări cu cineva. 333 vr (Îvp; îe) A se ~ (împreună) cu cineva A pleca la drum împreună cu cineva. 334 vr (Pop; îae) A se întovărăși cu cineva. 335 vr (Pop; îae) A se atașa de cineva. 336 vr (Pop; îe) A se ~ de ochi cu... A se îndrăgosti de cineva. 337 vr (Mol; îe) A se ~ cu cineva sau ceva A-și petrece vremea cu cineva sau ceva. 338 vr (Mol; îae) A se destăinui cuiva. 339 vr (Mol; îae) A se distra. 340 vr (Fam; îe) A se ~ cu una, cu alta A vorbi de toate. 341 vr (Pop; îe) A se ~ la ceva A se îndemna la ceva. 342-343 vrt(a) (îe) A (se) ~ aminte A fi atent la cineva sau ceva Si: a cerceta, a observa. 344 vt (Îae; șîe a ~ întru minte) A ține seama de ceva Si: a considera. 345 vt (Reg; îe) A ~ întru minte A înțelege. 346 vt (Îlv) A ~ apărarea A apăra. 347 vt (Îlv) A ~ atitudine A adopta o poziție clară. 348 vt (Iuz; îlv) A ~ o baie A face baie. 349 vt (Îlv) A ~ o hotărâre A hotărî. 350 vt (Înv; îlv) A-și ~ începutul A începe. 351 (Înv; îlv) A-și ~ îndrăzneala A îndrăzni. 352 vt (Îlv) A-și ~ inima în dinți A îndrăzni. 353 vt (Îlv) A ~ la înțelegere A cădea de acord. 354 vt (Îlv) A ~ pe cineva la întrebare (sau întrebări) A chestiona. 355 vt (Fam; îlv) A o ~ pe mânecă A se speria. 356 vt (Pfm; îlv) A ~ nas (sau a-și ~ nasul la purtare) A se obrăznici. 357 vt (Reg; îe) A ~ (pe cineva) de olac A grăbi pe cineva. 358 vt (Fam; îlv) A ~ parte A participa. 359 vt (Pfm; îlv) A-i ~ cuiva pielea A distruge. 360 (Pfm; îal) vt A ucide. 361 (Pfm; îal) A sărăci. 362 vt (Pop; îe) A-i ~ cuiva porumbul de pe foc A dejuca planurile cuiva. 363 vt (Înv; îlv) A ~ sațiu A se sătura. 364 vtlv) A ~ în scris A procura o dovadă scrisă despre ceva. 365 vt (Pfm; îe) A ~ din (sau de) scurt pe cineva A obliga pe cineva să se justifice. 366 vt (Îlv) A ~ (în) seamă A fi atent la ceva. 367 vt (Îlv) A ~ parte A participa. 368 vt (Înv; îlv) A ~ stricăciune A se strica. 369 vt (Înv; îe) A ~ la tărbacă A bate rău pe cineva. 370 vt (Îal) A-și bate joc de cineva. 371 vt (Pop; îe) A și-o ~ în traistă A-și însuși ceva. 372 vt (Reg; îe) A ~ pe cineva de țuluc A părui pe cineva. 373 vt (Pop; c. i. femei) A poseda. 374 vt (D. vânat, infractori etc.; îe) A ~ urma A afla date despre locul în care se află. 375 vr (Îe) A-și ~ zborul A porni în zbor. 376 vr (Fig; îae) A părăsi o rudă, un prieten etc. stabilindu-se în altă parte. 377 vr (Fig; îae) A pleca în grabă. 378 vt (Pop; îe) A ~ hainele la purtare A îmbrăca în toate zilele hainele de sărbătoare. 379 vt (Înv; îe) A ~ veste (sau scrisoare, răspuns etc.) A primi veste, scrisoare, răspuns etc. 380 vt A prelua. 381 vt (Trv; a, femei; îe) A o ~ în gură A face sex oral. 382 vt (C. i. organe, țesuturi) A preleva.

LUA, iau, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a-l ține (și a se servi de el) sau spre a-l pune în altă parte. ◊ Expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuții. A(-și) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua pușca la ochi (sau la cătare) = a pune arma în poziție de tragere, a se pregăti să tragă cu arma; a ochi. A-și lua pălăria (din sau de pe cap) = a saluta. A lua pasărea din zbor, se spune despre un vânător foarte iscusit, bun ochitor. A-și lua nădejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunța la ceva, a nu mai spera. A-și lua seama sau (intranz.) a-și lua de seamă = a se răzgândi. A nu-și lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent. A-și lua o grijă de pe cap = a scăpa de o grijă, a se elibera. A-i lua cuiva (o suferință) cu mâna = a face să-i treacă cuiva (o suferință) imediat. (Refl.) A i se lua (cuiva) o piatră de pe inimă, se spune când cineva a scăpat de o grijă chinuitoare. ♦ A apuca pe cineva sau ceva cu mâna; a cuprinde cu brațul (de după...); p. ext. a înhăța, a înșfăca. ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coadă = a se îmbăta. (Refl. recipr.) Poți să te iei de mână cu el = ai aceleași apucături ca el. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se încleșta la bătaie cu cineva; a se certa în mod violent cu cineva. A se lua (cu cineva) la trântă = a se lupta (cu cineva) corp la corp. 2. A mânca (pe apucate), a înghiți din ceva; spec. a înghiți o doctorie. ◊ Expr. A (o) lua la măsea = a bea peste măsură. 3. A îmbrăca, a pune pe sine o haină etc. ◊ Expr. A lua hainele la purtare = a îmbrăca în toate zilele hainele de sărbătoare. (Fam.) A-și lua nasul la purtare = a se obrăznici. II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla; a smulge, a desprinde. ♦ Refl. (Rar) A înceta să mai existe; a dispărea. 2. A scoate ceva în cantitate limitată. ◊ Expr. A lua (cuiva) sânge = a face să curgă printr-o incizie o cantitate de sânge (pentru a obține o descongestionare, pentru analize etc.). 3. A deposeda pe cineva de un lucru (fără intenția de a și-l însuși). ◊ Expr. A-i lua (cuiva) comanda = a înlătura (pe cineva) de la un post de răspundere, în special de la comanda unei unități militare. A-i lua (cuiva) ochii (sau văzul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin strălucire, a impresiona foarte puternic, a zăpăci, a ului pe cineva. A-i lua (cuiva) viața (sau sufletul, zilele) = a omorî. A-și lua viața (sau zilele) = a se sinucide. ♦ (Pop.) A face să paralizeze, a paraliza o parte a corpului. III. 1. A-și însuși ceea ce i se cuvine, a pune stăpânire pe ceva; p. ext. a primi, a căpăta. 2. A(-și) face rost de ceva; a găsi pe cineva sau ceva. ◊ Expr. Ia-l dacă ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai găsește acolo unde era mai înainte. (Fam.) A nu ști de unde să iei pe cineva = a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. 3. A cumpăra. 4. A încasa o sumă de bani. 5. A-și însuși un lucru străin. 6. A cuceri; a ocupa. ♦ A ataca într-un anumit fel sau cu o anumită armă. 7. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plată. ◊ Expr. A lua (pe cineva) părtaș = a-și asocia (pe cineva) într-o întreprindere. A lua (pe cineva) pe procopseală = a angaja (pe cineva) fără salariu, cu promisiunea de a-l căpătui. ♦ A invita pe cineva la joc, la dans. ♦ A primi pe cineva la sine; a contracta o legătură de rudenie cu cineva. ♦ Refl. recipr. A se căsători. 8. A se angaja, a se însărcina (cu ceva). ◊ Expr. A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unități sau acțiuni (militare). A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumându-și răspunderea pentru buna lui păstrare. A-și lua răspunderea = a se declara și a se socoti răspunzător de ceva. (Refl. recipr.) A se lua la sfadă (sau la ceartă etc.) = a se certa. 9. A contracta o boală molipsitoare. 10. (Despre vase) A avea o anumită capacitate, a cuprinde. 11. (În expr. și loc. vb.) A lua măsura (sau măsuri) = a fixa prin măsurători exacte dimensiunile necesare pentru a confecționa un obiect. A lua (ceva) cu chirie = a închiria. A lua (ceva) în arendă = a arenda. A lua parte = a participa. A lua pildă = a imita exemplul altuia. A lua obiceiul (sau năravul etc.) = a se obișnui să... A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însușindu-și pasajul în mod fraudulos). A lua ființă = a se înființa. A lua sfârșit = a se termina. A lua înfățișarea (sau aspectul etc.) = a părea, a da impresia de... A lua un nou aspect, o nouă formă etc. = a se schimba, a se transforma. A-și lua numele de la... = a purta un nume care se leagă de..., care amintește de... A lua o notă bună (sau rea) = a obține o notă bună (sau rea). A lua apă = (despre ambarcații) a avea o spărtură prin care intră apa, a se umple de apă. A lua foc = a se aprinde. (Înv.) A lua veste (sau scrisoare, răspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare, răspuns etc.). IV. 1. A duce cu sine. ◊ Expr. A-și lua ziua bună = a se despărți de cineva, rostind cuvinte de rămas bun. A-și lua traista și ciubucul, se zice despre un om foarte sărac care pleacă fără să aibă ce să ducă cu el. A-și lua tălpășița (sau catrafusele etc.) = a pleca repede dintr-un loc; a o șterge. A lua (pe cineva) la (sau în) armată = a înrola un recrut. A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forța. A lua (pe cineva) pe nepusă masă = a lua (pe cineva) fără veste, cu forța. A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. dracul, naiba) = a muri. L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba), se spune când cineva este într-o situație critică sau la capătul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (În imprecații) Lua-l-ar naiba! ♦ A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însoțitor. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binișorul, cu încetișorul etc.) = a proceda cu tact, cu blândețe, a trata (pe cineva) cu menajamente. A lua (pe cineva) cu răul = a se purta rău (cu cineva). A lua pe cineva cu măgulele sau (refl.) a se lua pe lângă cineva cu binele = a măguli pe cineva (pentru a-i câștiga bunăvoința). A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură (sau în bătaie de joc, în râs, în zeflemea, peste picior etc.) = a-și bate joc de cineva. A lua (pe cineva) cu amenințări = a amenința (pe cineva). A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei păzește, la socoteală etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. A lua (pe cineva) pe departe = a începe (cu cineva) o discuție pe ocolite cu scopul de a obține ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplăcut. Nu mă lua așa! = nu mă trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit. A o lua de bună = a considera că este așa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare. A lua (ceva) de nimic = a nu lua în serios. A lua (ceva) în nume de bine (sau de rău) = a judeca un lucru drept bun (sau rău). A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda. A lua lucrurile (așa) cum sunt = a se împăca cu situația. ♦ Refl. (Despre vopsele) A se desprinde, a se șterge (și a se lipi pe altceva). 2. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. V. A începe, a porni să... ♦ (Despre manifestări fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). ◊ Expr. A-l lua ceva înainte = a-l cuprinde, a-l copleși. A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). (Refl.) A se lua de gânduri = a începe să fie îngrijorat, a se îngrijora; a se neliniști. VI. 1. (Construit cu pronumele „o”, cu valoare neutră) A pleca, a porni. ◊ Expr. A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o lua la fugă = a porni în fugă, în goană. A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). (Reg.) A o lua în porneală = a porni la păscut. A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). A i-o lua (cuiva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva). A-și lua zborul = a porni în zbor; fig. a pleca repede; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte. (Refl.) A se lua după cineva (sau ceva) = a) a porni în urma cuiva (sau a ceva); b) a se alătura cuiva; c) a urmări, a alunga, a fugări; d) a porni undeva orientându-se după cineva sau după ceva; fig. a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. (Refl. recipr.) A se lua cu cineva = a) a pleca la drum cu cineva; b) a se întovărăși, a se asocia cu cineva. (Refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-și petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) și a uita de o grijă, de o preocupare etc., a se distra. A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversație, uitând de treburi. ♦ A se îndrepta într-o direcție oarecare; a coti spre... A luat-o la deal. ♦ (Despre căi de comunicație și ape curgătoare) A-și schimba direcția. Drumul o ia la dreapta. 2. A merge, a parcurge. ◊ Expr. A(-și) lua câmpii = a pleca la întâmplare, fără nici un țel (de desperare, de durere etc.); a ajunge la desperare. [Pr.: lu-a.Prez. ind.: iau, iei, ia, luăm, luați, iau; prez. conj. pers. 3: să ia] – Lat. levare.

LUA, iau, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde un obiect (în mînă) spre a-l ține (și a se servi de el) sau spre a-l pune în altă parte. Băiatul luă frigarea din mîna suroru-sei. ISPIRESCU, L. 340. Moșneagul... își ia toiagul bătrînețelor în mînă. CREANGĂ, P. 80. Sameni a fi știind de unde să iei lucrul și unde să-l pui. id. ib. 152. De cînd in ai semănat, Boala-n oase mi-ai băgat; Ia, zău, coasa și-l cosește, De boală mă mîntuiește! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 457. ◊ Expr. A lua armele v. armă. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) obiectul unei discuții. Fetele atunci au luat altă vorbă. CREANGĂ, P. 209. ◊ (Urmat de determinări care arată locul unde se află sau unde se așază obiectul, instrumentul cu care se apucă etc.) I se făcu milă de biata păsărică... o luă de jos și o băgă în sîn. ISPIRESCU, U. 12. [Fata] își ia lada în spate și se întoarnă spre casa părintească cu bucurie. CREANGĂ, P. 290. El alergă după ea, o prinse și, luînd-o în coarne, o aruncă în leagănul de mătasă ce purta în spinare. ȘEZ. I 162. Dacă văzui și văzui, Îmi luai coasa din cui. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ Expr. A-și lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua (cuiva) vorba din gură v. gură. A lua pușca la ochi (sau la cătare) = a se pregăti să tragă (cu arma). A lua (pe cineva) la ochi v. ochi. A-și lua pălăria (din sau de pe cap) = a saluta. Intră înlăuntru și nici nu-și luă pălăria de pe cap. RETEGANUL, P. I 9. A lua pasărea din zbor = a împușca pasărea în zbor; a fi foarte bun ochitor. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», arătînd partea de care se apucă) A apuca (pe cineva sau ceva) cu mîna. Îl lua de gît, se așeza pe genunchii lui și-l săruta. VLAHUȚĂ, O. A. 111. Atunci știu împăratul că acești copii sînt copiii lui, îi luă de după grumazi și îi sărută fierbinte. RETEGANUL, P. II 39. Își ia boii de funie și pornește cu ei spre tîrg. CREANGĂ, P. 39. ◊ Expr. A lua taurul de coarne v. taur. (Familiar) A lua purceaua de coadă = a se chercheli, a se îmbăta. A lua (pe cineva) în unghii v. unghie. (Refl.) A se lua de gît cu cineva v. gît. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se încleșta la bătaie, a se bate (unul cu altul). Tot beu pînă se-mbată Și apoi se ieu de cap. ȘEZ. I 211. A se lua (cu cineva) la trîntă = a se lupta (cu cineva) corp la corp. Acești nelegiuiți... îl silea să se ia la trîntă cu dînșii. ISPIRESCU, U. 54. Poți să te iei de mînă (cu cineva) = ai aceleași apucături rele (ca cineva). ◊ (Instrumentul acțiunii este altul decît mîna) Calul meu... mă luă cu dinții de pe la spate, de haine. ISPIRESCU, L. 303. ◊ Expr. A lua foc cu gura v. foc. A-și lua inima în dinți v. dinți. 2. A mînca sau a bea, a înghiți. Luînd împăratul și împărăteasa leacurile, s-au întors veseli la palat. ISPIRESCU, L. 2. Hai degrabă, Săftico, să luăm un ceai. ALECSANDRI, T. 88. ◊ (Precizat prin «în gură») Bucatele le-au făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură. CREANGĂ, P. 292. ◊ Absol. Ne așezarăm la masă și începurăm a lua care de unde apucarăm. HOGAȘ, DR. II 31. Ajungă-te jalea mea, Mîndruțo, la cina ta; Cînd vei lua cu lingura, Să te doară inima. HODOȘ, P. P. 130. Măicuța masa mi-au pus, Iau o dată, două ori Și-am oftat de nouă ori. SEVASTOS, C. 176. ◊ Expr. A lua masa v. masă. A (o) lua la măsea = a bea peste măsură. Vorbele dascălului Pandele păreau rostite în vînt, potrivite cu felul său de a fi cînd o lua la măsea. PAS, Z. I 225. A lua credință v. credință. A lua aer v. aer. 3. (Cu privire la obiecte de îmbrăcăminte) A îmbrăca, a pune pe sine. Își luă pe umeri un sumăieș. SADOVEANU, B. 31. Moș Nichifor... își ia cojocul între umere. CREANGĂ, P. 114. Deși eram negata, am luat un șal și am primit-o. NEGRUZZI, S. I 50. ◊ Expr. A lua hainele la purtare = a începe a purta în toate zilele hainele de sărbătoare. (Familiar) A-și lua nasul la purtare = a se obrăznici. II. 1. A da la o parte, a înlătura, a îndepărta. Ia-mi frîul din cap și-l pune bine, și cînd vei avea lipsă de mine, numai scutură frîul. RETEGANUL, P. II 12. Și-au luat mîna de la ochi. SBIERA, P. 96. ◊ Refl. pas. Fig. Dodată văz că mi se ia De pre simțiri neagra perdea. VĂCĂRESCU, P. 446. ◊ Expr. A-i lua (cuiva) apa de la moară v. apă. A-și lua nădejdea (de la – rar despre – cineva sau de la ceva) = a renunța la ceva, a-și pierde nădejdea, a nu mai spera să obțină ceva. De-a veni turturica mea înainte... ie-ți nădejdea despre mine. CREANGĂ, P. 273. De corăbieri ne-am luat nădejdea. TEODORESCU, P. P. 164. Ia-ți nădejdea de la mine, Că eu nu mai știu de tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 338. A-și lua gîndul ( de la ceva sau cineva) v. gînd. A-și lua seama sau (intranz.) a-și lua de seamă = a se răzgîndi. Vinovatul a fost el, căci după mărturisirea din parc nu și-a luat seama și nu s-a dezmeticit nici a doua zi. GALACTION, O. I 389. Se gîndea mereu să-și croiască drum pînă în grădină... Dar mereu își lua seama. REBREANU, I. 24. A nu-și lua ochii de la (sau de pe)... = a nu-și abate privirea de la ceva sau de la cineva, a nu se uita în altă parte. Eminescu îl privește lung, milos, nu-și poate lua ochii de la el. VLAHUȚĂ, O. A. 442. Oaspeții nu-și mai luau ochii de la dînsa. ISPIRESCU, L, 39. ◊ (Scopul înlăturării este de a scăpa pe cineva, de a-l elibera de ceva, de a-l liniști) Ia-l de pe capul meu. CREANGĂ, P. 66. Numai puiu cu vederea Mi-o luat toată durerea. ȘEZ. III 20. ◊ Expr. A-și lua o grijă de pe cap = a scăpa de o grijă. (În comparații) A-i lua cuiva (o suferință) cu mîna = a ajuta pe cineva care suferă, făcînd să-i treacă imediat suferința. Se șterse o dată [cu năframa] și îndată-i trecu osteneala, ca și cum ai fi luat-o cu mîna. BOTA, P. 98. Parcă-ți ia cu mîna aleanul de la inimă. ȘEZ. III 108. (Refl.) A i se lua (cuiva) o piatră de pe inimă, se zice cînd cineva a scăpat de o grijă chinuitoare. ♦ A face să nu mai fie în locul unde a fost, a scoate ceva din locul în care se află; a smulge, a desprinde. Copilul luă un bumb de argint de pe cămașă și-i zise babei: Na, mămucă! RETEGANUL, P. II 38. Făt-Frumos îi luă un picior cu săgeata. ISPIRESCU, L. 5. Umbli după cai morți să le iei potcoavele. CREANGĂ, P. 194. ♦ Refl. (Rar) A înceta de a mai exista, a dispărea. Iarna nu s-a mai luat. SADOVEANU, P. S. 12. 2. A scoate ceva în cantitate limitată. Cînd a vrut fata să puie mîna pe pahar și să ieie apă... apa din fîntînă într-o clipă a secat. CREANGĂ, P. 293. Ea luă o mînă de lacrimi din baie. EMINESCU, N. 28. Apă-n donițe lua Și-ndărăt că se uita. BIBICESCU, P. P. 264. ◊ Expr. A lua (cuiva) sînge = a lăsa cuiva sînge, v. lăsa. 3. A deposeda (pe cineva) de un lucru (fără intenția de a și-l însuși), a lipsi (pe cineva) de ceva, a priva de un bun, de un drept, de o favoare. I-a luat permisul de circulație. (Fig.) În fața vijeliei țîșneau peste mare rafale de vînt; îi luau luciul ca și cum cineva ar fi aruncat pumni de nisip peste o oglindă. DUMITRIU, P. F. 15. ◊ Expr. A-i lua (cuiva) comanda = a înlătura pe cineva de la un post de răspundere (în special de la comanda unei unități militare). A-i lua (cuiva) mințile v. minte. A-i lua (cuiva) ochii (sau văzul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin strălucire. Un pat cu totul și cu totul de aur, împodobit cu pietre de rubin, smarand și diamant cît pumnul de mari, care străluceau de-ți lua ochii. POPESCU, B. III 70. Pe țol, toarnă o movilă de galbeni, cari străluceau la soare de-ți luau ochii. CREANGĂ, P. 69. A-i lua (cuiva) auzul v. auz. A-i lua (cuiva) piuitul v. piuit. A-i lua (cuiva) viața (sau zilele) = a omorî, a ucide. O să-ți iau zilele Ca să-ți lași Copilele Și să-ți faci Nepoatele Să-ți plîngă păcatele. TEODORESCU, P. P. 598. A-și lua viața (sau zilele) = a se sinucide. Am descoperit cabina aceea în care cu o săptămînă înainte o femeie își luase zilele. C. PETRESCU, S. 5. ♦ (În superstiții; complementul indică o parte a corpului) A face să paralizeze, să damblagească; a poci. Ielele i-au luat gura și picioarele. CREANGĂ, P. 15. Vro vrajă știe... Ori vro mînă-ți ia, ori glasul. CONTEMPORANUL, III 887. III. 1. A-și însuși ceea ce se cuvine, a pune stăpînire pe ceva; p. ext. a primi, a căpăta. Luînd de zestre niște mere de aur... le răsădise. ISPIRESCU, U. 59. Mai bine ia-ți bănișorii și caută-ți de nevoi. CREANGĂ, P. 49. Mergi să-ți iei dreapta răsplată. ALECSANDRI, P. I 198. Veseli acum așteptăm Drept osteneală ospăț să luăm. TEODORESCU, P. P. 140. ◊ (Complementul e un abstract) D-acolo au luat cărturarii vorba. ISPIRESCU, U. 84. 2. A(-și) face rost de ceva, a(-și) procura ceva; a găsi (pe cineva sau ceva). De unde era să le iei... toate aceste, să fi fost în locul lui Robinson? DRĂGHICI, R. 45. Cinstite vornice de casă... Cînd te vom căuta Să n-avem de unde te lua! TEODORESCU, P. P. 180. (Absol.) A început a cotrobăi prin chilna căruței, să găsească niște frînghie, dar de unde să iei, dacă n-ai pus? CREANGĂ, P. 125. ◊ Expr. Ia-l dacă ai de unde (sau de unde nu-i), se zice despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai găsește acolo unde era mai înainte, unde se știa că poate fi găsit. (Familiar) A nu ști de unde să iei pe cineva = a nu-ți putea aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. ♦ A se împovăra (cu ceva neplăcut). Cîte păsărele zboară Toate zic: Bade, te-nsoară! Numai biata rîndunea Ea din gură-așa zicea: Bade, nu-ți lua belea! ȘEZ. I 103. Ce să-mi iau pe cap necaz? SEVASTOS, C. 119. 3. A cumpăra. Gătită... cu flori de cutie, luate din Tîrgu-Jiu. MACEDONSKI, O. III 137. Fetei moșului nu-i lua nimic, pentru că nu vrea baba să lese pe moșneag să-i cumpere și ei cîte ceva. SBIERA, P. 211. A plecat... mergînd iar marfă să ia Din alte țări depărtate. PANN, P. V. II 59. ◊ Fig. Dracul negru te-o știut Că ai gură de vîndut, Că și eu mi-aș fi luat Pe vreo zi de secerat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 368. 4. A încasa o sumă de bani. ♦ A sechestra, a popri, a confisca. Boii-n rît și eu la mîndra, Vin jurații să-mi ia țundra. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 370. ◊ Expr. A-i lua (cuiva) și cămașa de pe el v. cămașă. A-i lua (cuiva) și cenușa din vatră v. cenușă. 5. A-și însuși un lucru străin; a fura. Vi-l pot lua și cu puterea, dar nu voi. RETEGANUL, P. I 15. [Hoțul] luase ce luase, dară tot mai rămăsese. ISPIRESCU, L. 74. ◊ (Urmat de un partitiv) Mai rar om care să poată lua dintr-însele. CREANGĂ, P. 211. ◊ Absol. Trage podul, măi podar, Să trec la ăl cîrciumar... Că e putred de bogat Și să-i iau nu e păcat. TEODORESCU, P. P. 293. ◊ Expr. A lua (ceva) cu japca (sau cu hapca) v. japcă, hapcă. A lua (cuiva) pîinea de la gură v. pîine. 6. A cuceri (cu asalt), a cuprinde (o țară, o cetate); a ocupa. Căpitanul Fărcășanul luă Nicopolea. ISPIRESCU, M. V. 32. ♦ (Urmat de determinări modale) A ataca (pe dușman). Trecu Dunărea... spre a lua pe Mihai de pe la spate. ISPIRESCU, M. V. 21. De la spate să-i luăm, Să-i batem, să-i ciopățim, țeara să o izbăvim. TEODORESCU, P. P. 479. ♦ (Urmat de determinări arătînd instrumentul) A sări asupra cuiva pentru a-l bate, a-l lovi, a-l goni. Dar păcatul l-ai vedea Cînd te-o lua cu palița Și te-o trece ulița. BIBICESCU, P. P. 194. Fugi, cucule, de-acole, Că te-oi lua C-o nuie. SEVASTOS, C. 25. 7. A angaja (o persoană), a folosi (un obiect) pentru un timp determinat, contra plată. V. închiria. A lua trenul, vaporul, tramvaiul.De ce te scumpești... și nu-ți iei o slugă vrednică, ca să-ți fie mînă de ajutor la drum? CREANGĂ, P. 2O1. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. Ia-ți, bădiță, cal cu plată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 105. ◊ (Urmat de un complement care arată destinația) Să mă iei la tine-argat. TEODORESCU, P. P. 209. ◊ Refl. pas. Acei 1000 pușcași se luau din tot locul unde tăbăra armia. BĂLCESCU, O. II 67. ◊ Expr. (Reflectînd relațiile de exploatare din trecut) A lua (pe cineva) pe procopseală = a angaja (pe cineva) în serviciu fără salariu, în schimbul promisiunii de a-l căpătui. Se găsea acuma luat pe procopseală de frate-său. CARAGIALE, N. S. 94. ♦ (Mai ales determinat prin «la joc», «la dans») A invita pe cineva să joace, să danseze împreună. Ar fi luat-o și alții la joc, dar le era frică de Simion. DUMITRIU, P. F. 56. Mergi la joc, nu te ia nime. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 448. ♦ A primi pe cineva la sine, a contracta o legătură de rudenie cu cineva. Era copilul acela pe care-l luasem de pe ulițe. RETEGANUL, P. V 83. Mulți trăgeau nădejdea să-l ieie de ginere. CREANGĂ, P. 142. ◊ Expr. A lua de suflet v. suflet. ♦ A se căsători (cu cineva). Fă cunoștință cu fata: n-o lua numai pe auzite. NEGRUZZI, S. I 251. ◊ Refl. reciproc. Uite ce, noi tot sîntem singuri, și unul și altul... N-ar fi bine să ne luăm amîndoi.? DUNĂREANU, CH. 78. Cînd cu baba m-am luat Opt ibovnice-au oftat. CREANGĂ, P. 108. 8. A se angaja, a se însărcina (cu ceva). A-și lua un angajament.Luai grija casei mele. TEODORESCU, P. P. 271. ◊ Expr. A lua atitudine v. atitudine. A lua comanda = a fi numit la conducerea unei acțiuni (militare); a prelua o comandă. A lua în considerație v. considerație. A lua ceva asupra sa v. asupra. A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumîndu-și răspunderea pentru buna lui păstrare. A-și lua răspunderea = a se declara și a se socoti răspunzător de ceva, a se considera ca avînd anumite obligații. A lua apărarea cuiva v. apărare. (Refl., de obicei reciproc) A se lua la sfadă (sau la ceartă, la luptă) = a porni cearta, lupta. Slujitorii s-au fost luat la sfadă. NEGRUZZI, S. I 157. Și te iei cu toți la ceartă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 446. A se lua la întrecere v. întrecere. (Învechit) A se lua la prinsoare = a se prinde rămășag. Oamenii se luau la prinsoare că nici în cer nu se găsea o mai mare frumusețe. ISPIRESCU, L. 39. 9. (Rar) A dobîndi ceva (în urma unei solicitări, cereri, stăruințe); a obține. Lăpușneanu... fugind la Constantinopol, izbutise a lua oști turcești. NEGRUZZI, S. I 137. Veverița cinste mare De la leu a dobîndit. Ș-a luat făgăduință Că, din dările ce vin, Îi va da... Un car de alune. DONICI, F. 42. ♦ A accepta. [Împărăteasa] s-a înduplecat a lua cererea împăratului și mîine le este nunta. ISPIRESCU, L. 110. 10. (Cu privire la boli contagioase) A contracta. Să nu zici astăzi sau mîne C-ai luat boală de la mine. BIBICESCU, P. P. 39. ◊ Refl. pas. Scarlatina se ia.Dar nu se ia? – De loc, n-ai nici o grijă. CARAGIALE, S. N. 18. ♦ Refl. (Despre vopsele) A se dezlipi, a se desprinde, a se șterge (și a se lipi pe altceva). S-a luat pe haină vopseaua de pe ușă. 11. (Despre vase) A avea o anumită capacitate, a cuprinde. Cît ia butoiul acesta?Fig. S-a arat... Cît îți luau vederile. TEODORESCU, P. P. 154. ◊ Expr. A striga (sau a țipa, a se văita etc.) cît îl ia gura v. gură. 12. (În locuțiuni verbale) A lua (cuiva) măsura (sau măsuri) = a fixa, prin măsurători exacte, dimensiunile necesare pentru a confecționa ceva. Croitorul mi-a luat măsuri pentru haină.A lua cu împrumut = a împrumuta. A lua cu chirie = a închiria. Dragostea nu e moșie, ca să mi-o iei cu chirie. ȘEZ. I 112. A lua în arendă = a arenda. A lua în parte v. parte. A lua parte = a participa. A lua pildă = a imita exemplul altuia. Romînii, luînd pildă de la domnul lor, nesocotiră osteneala. ISPIRESCU, M. V. 24. A lua obiceiul, năravul = a se obișnui să... Luase obicei... a-și coase mînicile contășului. CREANGĂ, A. 103. Am luat năravul tău. HODOȘ, P. P. 151. A(-și) lua îndrăzneala = a îndrăzni. A-și lua libertatea v. libertate. A-și lua aere v. aer. A lua loc = a se așeza (I 1) (pe un scaun, pe o bancă). Ia loc, te rog. C. PETRESCU, Î. I 13. Abia luă loc pe bancă, și duba porni. SAHIA, N. 84. A lua (pasaje sau idei) dintr-un, autor = a reproduce, într-o scriere sau într-o expunere proprie, idei extrase din alt autor (indicînd sursa sau însușindu-ți pasajul în mod fraudulos). A lua ființă = a se înființa. Statul de democrație populară ca formă a dictaturii proletariatului a luat ființă în urma transformărilor revoluționare din țara noastră, pe baza sfărîmării vechiului stat burghezo- moșieresc. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 97. A lua cuvîntul (sau, învechit, cuvînt) = a vorbi (în special în public). La o întrunire publică... în ajunul alegerilor, Piscupescu a luat cuvîntul. VLAHUȚĂ, O. A. 222. Atunci Petre ia cuvînt: Așa-i rîndul pe pămînt. ALECSANDRI, P. II 107. A lua sfîrșit = a se termina. A lua lecții v. lecție (1). A lua înfățișarea, aspectul etc. = a părea, a da impresia de... Dascălul acesta, lua în ochii mei un chip măreț. NEGRUZZI, S. I 6. A lua un nou aspect, o nouă formă etc. = a se schimba, a se transforma. Strămoșescul său palat luă o nouă formă. NEGRUZZI, S. I 72. A-și lua numele de la... = a purta un nume care se leagă de..., care amintește de... A lua cunoștință (de ceva) v. cunoștință. A lua notă v. notă. A lua note v. notă. A lua aminte v. aminte. A lua seama v. seamă. (Mai ales în limbajul școlarilor) A lua o notă bună (sau rea) = a căpăta o notă (bună sau rea). (Mai ales despre ambarcații) A lua apă = a avea o spărtură prin care intră apa, a se umple de apă. Partea mai de jos a corăbiei... începusă a lua apă. DRĂGHICI, R. 10. A lua foc = a se aprinde. Casa a luat foc. (Învechit) A lua veste (sau scrisoare, răspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare etc.). De cînd s-au pornit, n-am luat nici o scrisoare de la dînsa. DACIA LIT. I 281. (Intranz., despre o femeie) A lua în pîntece = a rămîne însărcinată. Nu trecu mult după asta, și împărăteasa simți că a fost luat în pîntece. ISPIRESCU, L. 245. IV. A duce cu sine. Cu voi vin florile-n cîmpie Și nopțile cu poezie Și vînturi line, calde ploi Și veselie! Voi toate le luați cu voi Și iar le-aduceți înapoi! COȘBUC, P. I 91. Șezi aici, pînă despre ziuă, că am să vin tot eu să te iau. CREANGĂ, P. 97. Merge mirele cu nuntașii să ia mireasa. ȘEZ. I 33. ◊ Fig. Eu mă duc, mîndră, la Blaj, Și-ți iau și doruțul tău, Dar nu ți-l voi ținea rău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 112. Primăvara-i mama noastră Că-i și caldă și geroasă, Ia omătul de pe coastă. ȘEZ. II 199. ◊ Expr. A-și lua ziua bună = a se despărți de cineva, rostind cuvinte de rămas bun. A-și lua traista și ciubucul, se zice despre un om foarte sărac care pleacă fără să aibă ce să ducă cu el sau ce să lase în urmă. A-și lua tălpășița (sau catrafusele) = a părăsi repede un loc în care prezența sa nu este dorită; a o șterge. Hai, gata ești? Ia-ți tălpășița! CREANGĂ, P. 147. Ba mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pînă nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară. ALECSANDRI, T. I 38. A lua (pe cineva) la (sau în) armată = a înrola un recrut pentru satisfacerea serviciului militar. A lua (pe cineva) pe sus = a duce (pe cineva) cu sine fără voie, cu forța. A lua (pe cineva) moartea = a muri. Moartea nu vine cînd o chemi, ci te ia cînd nu te temi. A lua (pe cineva) dumnezeu (sau, peiorativ, dracul, naiba) = a muri. Apoi, dacă i-ar fi luat dumnezeu, ce mi-ar fi? D-apoi așa? CREANGĂ, P. 31. (În imprecații) Ba nu vin, taică. Și nici dumneata să nu-l ajuți, să-l ia dracul mai bine. DUMITRIU, N. 202. Harnică-i nevastă-mea, Harnică, dracu s-o ia! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 45. Naiba să te ia, crîșmar! id. ib. 388. A-l lua (pe cineva) dracul (sau mama dracului, toți dracii, naiba), se spune cînd cineva este într-o situație critică, la capătul puterilor (din cauza unui efort prea mare, a unei senzații prea puternice etc.). Eram mînios de mă luau toți dracii. CONTEMPORANUL, III 825. ♦ (Despre vehicule) A transporta pe cineva. M-a luat un camion pînă la destinație. ♦ A aduce una sau mai multe persoane în jurul său cu rolul de însoțitori. Împăratul și împărăteasa... luînd cu dînșii vro cîțiva boieri mari, ostași și slujitori... s-au dus la unchiaș acasă. ISPIRESCU, L. 1. Harap-Alb, luîndu-și oamenii săi, încalecă și el. CREANGĂ, P. 274. ♦ (Despre forțe ale naturii) A ridica ceva din locul în care se găsește și a duce cu sine. Vede o undă mare apropiindu-se de el și luîndu-l ca pe o peană. RETEGANUL, P. III 5. [Cucul] căzu... ca și cînd vijelia l-ar fi luat și l-ar fi aruncat acolo. ISPIRESCU, U. 12. V. A trata pe cineva într-un anumit fel. Boieriul, luîndu-i înainte cu glume, a înghițit gălușca și a tăcut molcum. CREANGĂ, A. 167. ◊ Expr. A lua (pe cineva sau a o lua) cu binele (sau cu binișorul, cu frumosul, cu încetișorul etc.) = a se arăta blajin (față de cineva), a trata (pe cineva) cu menajamente. Și de m-ar fi izgonit... tot n-aș fi rămas așa de umilit în fața ei, ca atunci cînd m-a luat cu binișorul. CREANGĂ, A. 70. Pe dumneavoastră vă rugăm Să ne luați încet, încetișor. TEODORESCU, P. P. 177. A lua (pe cineva) cu răul = a trata (pe cineva) cu asprime, a se purta (cu cineva) rău. A lua pe cineva cu măgulele (sau, refl., a se lua pe lîngă cineva cu binele) = a măguli, a linguși pe cineva pentru a-i cîștiga bunăvoința. Începu s-o lingușească... și să se ia cu binele pe lîngă dînsa. ISPIRESCU, L. 47. Calul îi iese înainte... și o ia cu măgulele. CREANGĂ, P. 273. A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură (sau în bătaie de joc, în rîs, în zeflemea, peste picior, la vale, în balon etc.) = a rîde de cineva sau de ceva, a-l ironiza, a-și bate joc. Ceilalți rîdeau, luîndu-l peste picior. CAMILAR, N. I 31. Pe urmă, băieții nu l-au mai luat în rîs. PAS, Z. I 71. Autorul ia la vale unele idei ce ne sînt scumpe și pe care trebuie să le apărăm. GHEREA, ST. CR. II 57. A lua (pe cineva) la (sau în) tărbacă v. tărbacă. A lua (pe cineva) cu huideo v. huideo. A lua (pe cineva) cu amenințări = a-l amenința. A lua (pe cineva) la rost (sau la socoteală, la trei parale, la trei (păzește), la refec, în răspăr, din (sau de) scurt, repede) = a fi aspru cu cineva, a cere cuiva socoteală de faptele sale, a-l sili să se justifice; a-i face mustrări. Surorile erau gîlcevitoare și-i numărau gologanii... și-l luau de scurt cînd îl cinsteau oamenii la cîrciumă. PAS, Z. I 225. D. Iordan Hagi Iordan se credea în drept să-l ia la rost fiindcă înstrăinează acțiuni fără nici o socoteală. C. PETRESCU, A. 399. A lua (pe cineva) pe (sau de) departe = a începe cu cineva o discuție prin ocoluri, prin aluzii îndepărtate, cu scopul de a obține ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplăcut. A lua (pe cineva) cu nepusă masă = a surprinde (pe cineva) nepregătit. A lua (pe cineva) de sus v. sus. Nu mă lua așa = nu mă trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit. A lua (pe cineva) la sigur v. sigur. ♦ A judeca un lucru într-un anumit fel, a avea un fel anumit de a privi lucrurile. Nu le mai lua toate în tragic.Cînta, juca și lua viața ușor. DUMITRIU, P. F. 57. ◊ Expr. A o lua de bună (sau de bani buni) = a considera că este așa cum se spune, cum pare. A lua (ceva) de nimic (sau de nimic lucru) = a socoti că ceva nu are destulă însemnătate, a nu lua în serios. Apoi de nimic lucru iei tu că am pierdut inelul? ISPIRESCU, L. 107. Dumneta mă mustrezi că am luat de nimica tulburarea dumitale la scrisoarea pîrîtoare ce au trimis domnul Hufeland. KOGĂLNICEANU, S. 122. A lua (ceva) în (sau, regional, a) nume de bine (sau de rău) = a judeca un lucru drept bun sau rău, a vedea cu ochi buni sau răi. (Absol.) Să nu luați în nume de rău cînd mă veți auzi. ISPIRESCU, U. 2. A lua (ceva) în glumă v. glumă. A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda (cu altcineva sau cu altceva). Sfiala lui o luă drept dovada statorniciei. NEGRUZZI, S. I 25. Nimenea nu-l cunoștea, Tot de mocan Îl lua, Tot cioban Îl socotea. TEODORESCU, P. P. 476. A lua lucrurile (așa) cum sînt = a se împăca cu situația, a fi realist. VI. A începe, a apuca, a porni să... De vedea și iar vedea, Se gîndea, se socotea Ce să facă, cum s-o ia. TEODORESCU, P. P. 688. ◊ (Urmat de un supin sau de un infinitiv) Și ai luat a te da cu capul de vatră. SEVASTOS, N. 130. Și mă ia la cercetat. ȘEZ. III 61. Ciocoiul își face plată Și mă ia la schingiuit Că nimic nu i-am cosit. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ Fig. A luat-o-n spovedit. HODOȘ, P. P. 177. ◊ Refl. S-au luat ei iarăși la cercat drumul. SBIERA, P. 68. Cu oștile s-a luat la vînat. SEVASTOS, N. 105. ◊ (Popular, legat prin conj. «și» de verbe la moduri personale) S-au luat și s-au suit pe un copaci de frica fierelor. SBIERA, P. 34. Se ia și se întoarnă singură acasă. CREANGĂ, P. 225. Dar Gruia de bucurat Se lua și-o săruta. BIBICESCU, P. P. 311. ♦ (Despre manifestări fizice sau psihice) A cuprinde, a învălui (pe cineva). M-a luat groaza cînd am trecut pe lîngă lan și l-am văzut cîtu-i de mare. CREANGĂ, P. 157. Pe bieții cîntăreți îi luase gîndurile. ȘEZ. II 67. Mereu mă iau la fiori, Din tălpi pînă-n susuori, Într-un ceas de nouă ori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 91. ◊ Impers. Te ia cu frig fără să vrei și întorci capul. BASSARABESCU, V. 29. Bătrînul a ieșit din pătură și-i e cald și îl ia cu fiori. DELAVRANCEA, H. T. 36. ◊ (În imprecații) Lua-te-ar boalele! lua-te-ar ciuma! iar te-ai îmbătat? DUNĂREANU, CH. 73. ◊ Expr. A-l lua (pe cineva) ceva înainte = a fi cuprins, copleșit de... Le-a trece lor zburdăciunea cînd or fi mai mari și i-or lua grijile înainte. CREANGĂ, A. 38. (Cu inversarea construcției) A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva, (sau de ceva), a ști de frică. (Refl.) A se lua de gînduri = a se îngrijora. A început a se cam lua și el de gînduri de năzdrăvăniile lui. CREANGĂ, P. 323. VII. 1. (Construit de obicei cu pronumele «o», cu valoare neutră) A pleca, a porni, a purcede. O lua încet de-a lungul cheiului, cu spinarea încovoiată, cu genunchii îndoiți. BART, S. M. 60. Eu des-de-diminicioară o luam de-a lungul pîrîului, după mlădițe de răchită. PĂUN-PINCIO, P. 104. Se hotărî și el a se duce acasă... și o luă la drum. ISPIRESCU, L. 212. ◊ Expr. A o lua din loc = a porni la drum, a pleca repede; fig. a se repezi (cu fapta, cu vorba). Haide, ia-o din loc! îi spuse. PAS, Z. IV 257. Ai luat-o prea din loc și nu trebuie așa, că tu ai sînge iute. STĂNOIU, C. I. 180. (Regional) A o lua în porneală = a porni la păscut. Cerbul... o luă în porneală și nu mai da pe la izvor iar pînă a doua zi. CREANGĂ, P. 224. A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). Hai, Oarță! Ia-o înainte. Oarță plecă. C. PETRESCU, R. DR. 50. Dolfa... Înainte c-o lua Și pe Costea că-l ducea. TEODORESCU, P. P. 511. A o lua înainte (cu ceva) = a da semnalul, a începe. Bocăneț o luă înainte cu rîsul și rîseră și ceilalți. C. PETRESCU, Î. II 12. A i-o lua (cuiva) (rar a-l lua pe cineva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva), a sosi sau a face ceva înaintea altuia. Cît pe ce, cît pe ce să nu-l ieie carul înainte. CREANGĂ, P. 41. A-l lua pe cineva gura pe dinainte v. gură. A o lua la picior = a pleca repede. O luă la picior chinuit de arșița crîncenă a gîtlejului. DUMITRIU, N. 232. O luară iute la picior. ISPIRESCU, L. 25. O luai la picior pîn crîng. GORJAN, H. I 107. A o lua la sănătoasa v. sănătos. A o lua razna v. razna. A-și lua zborul = a porni în zbor, a zbura; fig. a se depărta foarte repede, a fugi. Murgu-și lua zborul în liniște deplină Prin codrii fără drumuri și fără de lumină. ALECSANDRI, O. 207. A lua (pe cineva) la (rar în) goană v. goană. A lua fuga (sau a o lua la fugă, la goană sau, mai rar, într-o fugă; refl. a se lua la fugă) = a porni în fugă, în goană. La repezeală își puse o broboadă pe cap și o luă la goană pe cheu după vapor. BART, E. 234. Luntrașul... o ia tot într-o fugă din casă. RETEGANUL, P. IV 75. Se luă la fugă după dînșii. SBIERA, P. 269. (Despre animale de tracțiune) A lua vînt = a porni razna, scăpînd de sub controlul conducătorului. (Refl.) A se lua în goană cu cineva = a se lua la întrecere din fugă cu cineva. Avea... o fată slujitoare care se lua în goană cu ogarii. ISPIRESCU, L. 323. A se lua după cineva (sau ceva) = a) a porni (și a merge) în urma cuiva (sau a ceva), a se ține de... Petrache... năvăli în crîșmă. Părintele Ștefan se luă după el. SADOVEANU, la TDRG. Cum îl vede trecînd, se ia după el și-l apucă de haină. BASSARABESCU, V. 47. Se ia după moșneag și cît colea mergea în urma lui. CREANGĂ, P. 82; b) a porni împreună cu cineva, însoțindu-l la drum; a se alătura cuiva, a se întovărăși cu cineva. Flămînzilă... se ia după Harap-Alb și pornesc tustrei înainte. CREANGĂ, P. 241; c) a fugi după cineva (pentru a-l ajunge, a-l goni, a-l prinde); a urmări, a alunga, a fugări. După vînător se luase un alt porc și mai năprasnic. ISPIRESCU, L. 140. Cînele începe a alerga prin pădure și se ia după un ied sălbatec. NEGRUZZI, S. I 59; d) a porni undeva, orientîndu-se după cineva sau după ceva; fig. a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva, a se conforma, a asculta de..., a ține seamă de... A se lua după aparențe. A se lua după gustul cuiva.Voi, fetele, niciodată să nu vorbiți singure noaptea cu flăcăii, nici să vă luați după dînșii, că iată ce pățiți. SBIERA, P. 314. O povățui să se ia după drumul robilor. ISPIRESCU, L. 58. Moșneagul... se ia după gura babei. CREANGĂ, P. 63. A se lua cu cineva = a) a pleca la drum împreună (sau în același timp) cu cineva. Gerilă atunci Se ia cu Harap-Alb și pornesc împreună. CREANGĂ, O. A. 247. Domnul oștile lăsa, Cu ciobanul se lua. ALECSANDRI, P. P. 208; b) a se întovărăși cu cineva, a se înhăita. S-a luat cu niște derbedei. C. PETRESCU, C. V. 228. Așa pățești dacă te iei cu niște bicisnici. CREANGĂ, P. 252. Spune-mi cu cine te iei (variantă: te aduni), ca să-ți spun cine ești. A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-și petrece vremea cu cineva sau cu ceva și a uita de o grijă, de o preocupare (supărătoare). La răzbel, că acolo, dacă nu mori, poate să te mai iei și mai uiți. POPA, V. 339. Toate ca toate, dar urîtul îi venea de hac. În zile de lucru, calea-valea, se lua cu treaba și uita de urît. CREANGĂ, P. 140. Ziua ca ziua... mă mai ieu cu caprele, dar noaptea... toate stihiile năpădesc pe mine. ALECSANDRI, T. 616. Eu m-am luat cu alți mușterii, iar voi atunce ați fugit. ȘEZ. II 117. A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversație, uitînd de treburi; a se întinde la vorbă. ♦ A se îndrepta într-o direcție oarecare, a apuca sau a merge pe un anumit drum. Bricul Mircea... ieșind în larg, va lua drumul spre Kersonez. BART, S. M. 13. Luarăm o cale ce nu era a Brașovului, vizitiul nostru ne spuse... că am luat drumul Giurgiului. BOLINTINEANU, O. 263. ◊ Intranz. (Învechit) O caleașcă... făcînd la stînga, luă la deal. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ (Despre căi de comunicație și despre ape curgătoare) A-și schimba direcția, a coti spre... Drumul o ia la dreapta. 2. (În anumite construcții) A merge, a străbate, a parcurge. O, calul meu! Tu, fala mea... Cum iei pămîntul în galop. COȘBUC, P. I 112. Luînd de-a lung pămîntul, merg spre împărăție. CREANGĂ, P. 236. Și-și ia drumul d-a lungul, Țările cu de-amănuntul. BIBICESCU, P. P. 133. ◊ Expr. A(-și) lua cîmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mînie); a ajunge la desperare, a-și lua lumea în cap. Lucrau numai calfele, fără flăcăul care își luase cîmpii. PAS, Z. I 160. Of! saracan de mine! Că-mi vine să țip și să ieu cîmpii! Mult oi să mai stau în drum? ALECSANDRI, T. I 113. A(-și) lua lumea în cap v. cap. – Forme gramaticale: prez. ind. iau (regional ieu), iei (regional iai), ia, luăm, luați, iau (regional ieu); prez. conj. pers. 3: să ia (regional să iaie (NEGRUZZI, S. I 232) și să ieie).

A LUA iau 1. tranz. 1) A apuca (cu mâna sau cu un instrument) pentru a avea în posesie. ◊ ~ armele a se înarma. ~ (pe cineva) la ochi a) a suspecta (pe cineva); a avea bănuieli; b) a supraveghea (pe cineva). ~ pasărea din zbor a fi un bun ochitor. ~ altă vorbă a schimba subiectul discuției. ~ foc cu gura a face tot posibilul și imposibilul. ~ jăratic cu mâna altuia a întreprinde o acțiune riscantă, folosind în acest scop o altă persoană. 2) A apropia de sine, așezând pe o parte a corpului. ~ în brațe. ~ pe genunchi. ~ în cârcă. ◊ ~ (pe cineva) în unghii a certa cu brutalitate (pe cineva). 3) (alimente, medicamente etc.) A pune în gură, înghițind. ~ un ceai. ◊ ~ o gustare a servi în fugă o mâncare ușoară. ~ masa a sta la masă; a mânca. A nu ~ nici rouă în gură a nu mânca absolut nimic. ~ aer a se plimba puțin în aer liber. 4) (obiecte de îmbrăcăminte) A pune pe sine; a îmbrăca. 5) (porțiuni, cantități dintr-un lucru) A face să iasă din interiorul său. * ~ (cuiva) sânge a face să curgă sânge printr-o incizie, pentru analiză sau în scopul descongestionării. 6) (lucruri, drepturi, favoruri etc.) A face să nu mai fie în posesia (cuiva). ◊ A-i ~ (cuiva) comanda a înlătura (pe cineva) dintr-un post de răspundere. A-i ~ (cuiva) apa de la moară a-l priva (pe cineva) de avantajele pe care le-a avut. A-i ~ (cuiva) durerea (sau suferința) a face (pe cineva) să simtă momentan o ușurare. A-i ~ (cuiva) viața (sau zilele) a omorî (pe cineva). A-i ~ (cuiva) mintea (sau mințile) a face (pe cineva) să-și piardă dreapta judecată. A-i ~ (cuiva) auzul a asurzi (pe cineva). 7) A-și asuma, intrând în stăpânire. 8) (sume de bani) A primi în calitate de venit; a încasa. 9) A găsi pentru a duce cu sine. ◊ Ia-l de unde nu-i se spune despre cineva sau despre ceva care nu se mai găsește la locul unde se afla mai înainte. 10) A obține în schimbul a ceva; a cumpăra. * ~ pildă a urma exemplul (cuiva). 11) (lucruri străine) A sustrage, însușindu-și. A-i ~ cuiva banii.A-i ~ (cuiva) pâinea de la gură a lipsi (pe cineva) de sursa de existență. 12) (fortificații, terenuri străine) A pune stăpânire (prin forță armată); a cuceri, a ocupa. ~ un oraș. 13) (mijloace de transport) A folosi drept mijloc de deplasare. ~ trenul. 14) (persoane) A trata într-un anumit fel. ~ cu binișorul (pe cineva). ◊ ~ (pe cineva) pe sus a lua cu forța (pe cineva). ~ (pe cineva) pe nepusă masă a ataca (pe cineva) pe neașteptate. 15) (persoane) A primi în familie, stabilind legături de rudenie. ~ de nevastă. ~ de bărbat. ◊ ~ de suflet (un copil) a înfia. 16) (despre stări fizice sau psihice) A pune stăpânire în întregime (pe cineva). A-l ~ frica (pe cineva). ◊ A o ~ din loc a pleca repede (de undeva). A o ~ la fugă a porni în fugă. A-și ~ zborul a porni în zbor. 2. intranz. (despre căi de comunicație, ape curgătoare) A-și schimba direcția (spre)... Râul a luat-o în dreapta. [Sil. lu-a] /<lat. levare

A SE LUA mă iau intranz. 1) (despre culori) A pierde intensitatea inițială (sub acțiunea unor factori); a se șterge; a se spălăci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre bărbați sau femei) A se uni prin căsătorie cu o persoană de sex opus; a se căsători. * ~ cu gândul a cădea pe gânduri, fiind absent la cele din jur. ~ cu vorba (sau cu ziua târgului) a vorbi mult, uitând de treburi. ~ (cu cineva) a) a-și petrece timpul cu cineva, uitând de griji; a se mângâia; b) a stabili prietenie (cu cineva). ~ după cineva a) a fugări (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare

luà v. (activ) 1. a ridica cu mâna sau altmintrelea, a apuca: a lua o carte; 2. a ridica din loc (mai ales pe furiș): a lua toți banii; 3. a ridica cu forța: l’a luat pe sus; 4. a răpi: a lua sufletul; fig. a lua ochii, mințile; 5. a prinde: a lua foc; fig. a lua aminte, a lua seamă; 6. a coprinde: o lua a cetate; 7. a percepe: a lua vamă; 8. a primi: a lua lecțiuni; 9. a trata pe cineva: a o lua cu binele; fig. a lua în râs (peste picior); ║ (neutru) a se îndrepta, a merge încotrova: a o lua la fugă, la picior; fig. a lua lumea în cap; ║ (reciproc) 1. Mold. a ușura, a se distra: ziua mă mai ieu cu caprele AL.; 2. a merge după cineva: se luă după mine; 3. fig. a imita, a asculta: nu te lua după vorbele sale; 4. a se purta cu cineva: s’a luat cu răul pe lângă el. [Lat. LEVARE, a ușura, a ridica: pentru schimbarea sensului, cf. fr. enlever; înțelesul primitiv îl posedă încă Mold. a se lua, a se ușura, a se, distra].

C’EST À PRENDRE OU À LAISSER (fr.) = Ori iei ori lași. Tocmeală nu se încape.

2) ĭa, verb. V. ĭaŭ, a lua.

ĭaŭ, a luá și lŭa, luat și lŭat v. tr. (lat. lĕvare a rîdica; it. levare, pv. pg. levar, fr. lever; sp. levar, a rîdica, și llevar, a lua. V. scol, ușor 2, relev, relief). Apuc și rîdic: a lua cartea de pe masă, baniĭ din dulap. Răpesc: a lua cuĭva vĭața, drepturile, baniĭ; l- luat curentu apeĭ. Cuprind, ocup, cuceresc: a lua o cetate. Percep: a lua vamă, taxă, dijmă. Primesc: a lua lecțiunĭ de la cineva. Înghit un medicament: a lua un praf de chinină, a lua ĭod. Beaŭ, mînînc (după fr. prendre): a lua un ceaĭ, o înghețată. (Pentru alimente maĭ grele se zice numaĭ mănînc orĭ beaŭ: mînînc mere, beaŭ lapte). Apuc, rîdic, tratez pe cineva, mînuĭ ceva: a lua un bolnav încet, a lua un pahar cu atențiune; a lua pe cineva cu binele, a-l lua în rîs, a-l lua peste picĭor. Primesc, accept: a lua un preț, o mie de francĭ. Mă îndrept: a o lua la dreapta. Admit, adopt: mĭ-am luat un nume. Contractez, îmĭ fac obiceĭ: mĭ-am luat obiceĭ să beaŭ ceaĭ. Consider orĭ mi se pare că e: am luat arama drept aur. V. refl. Merg: mă ĭaŭ după cineva. Fig. Imitez, ascult: nu te lua după gura luĭ! Mă distrez, mă mîngîĭ: bețivu se ĭa cu băutura. Mă transmit, mă lipesc: văpseaŭa de pe gard s’a luat pe haina mea, guturaĭu e o boală care se ĭa. A lua aminte, a lua sama, a băga de samă, a observa, a fi atent. A lua de bărbat, de nevastă, a te căsători cu. A lua la bătaĭe, la goană, a’ncepe să bațĭ, să fugăreștĭ. A lua apă (un vas, o corabie), a fi spart așa în cît să pătrundă apa. A lua în bine, în răŭ (saŭ în nume de bine, de răŭ), a considera drept bun saŭ răŭ. A nu lua din loc, a nu porni cu toate opintelile (un cal înhămat, un automobil). A țipa cît te ĭa gura, a țipa cît poțĭ. A te lua groaza, fioriĭ, a te apuca groaza, fioriĭ; a’ncepe să simțĭ groază, fiorĭ. A țĭ-o lua asupra, 1. a-țĭ asuma răspunderea, 2. a te supăra pentr’o vorbă pe care o considerĭ emisă la adresa ta. A-țĭ lua ziŭa bună, rămas bun, a zice „adiĭo”. Arm. A lua în ceafă, a te așeza drept în apoĭa cuĭva în front orĭ în coloană. Să aĭ să ĭeĭ! la paștele caluluĭ, la anu cu brînză, la calendele greceștĭ; paște, murgule, ĭarbă verde (ironic despre niște banĭ pe care nu-ĭ veĭ maĭ primi). – Barb. A lua o baĭe (fr. prendre un bain), a face o baĭe, a te scălda. – Se zice: ĭaŭ (vest), ĭeŭ (est), ĭaĭ (vest), ĭeĭ (sud și est), ĭa (în nord ĭe), luăm și lŭăm, luom și lŭom, luațĭ și lŭațĭ, ĭa (lit. ĭaŭ, în nord ĭeŭ); luam; luaĭ (în est luăĭ); luasem și lŭasem, să ĭaŭ (în est să ĭeŭ), să ĭaĭ (vest), să ĭeĭ (sud și est), să ĭa (vest), să ĭeĭe (nord), să luăm, să luațĭ, să ĭa (în nord să ĭeĭe), luînd. Cp. cu beaŭ și vreaŭ.

2) ĭeŭ v. tr. V. ĭaŭ.

luát, V. ĭaŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lua (a ~) (desp. lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iau, 2 sg. iei, 3 sg. ia; conj. prez. 1 sg. să iau, 3 să ia; imper. 2 sg. afirm. ia; ger. luând (desp. lu-ând)

lua (a ~) (lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iau, 2 sg. iei, 3 sg. ia, 1 pl. luăm (lu-ăm), perf. s. 1 sg. luai, m.m.c.p. 1 sg. luasem, 1 pl. luaserăm; conj. prez. 3 să ia; imper. 2 sg. ia; ger. luând (lu-ând)

lua vb. (sil. lu-a), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iau, 2 sg. iei, 3 sg. ia, 1 pl. luăm (sil. lu-ăm), perf. s. 1 sg. luai, m. m. c. perf. 1 sg. luasem, 1 pl. luaserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ia; imper. 2 sg. ia; ger. luând (sil. lu-ând)

lua (u-a) (ind. prez. 1 sg. iau, 2 sg. iei, 3 sg. ia, 1 pl. luăm (u-ă), conj. ia, imper. ia, m.m.c.p. luasem (u-a), ger. luînd, part. luat)

ia2 vb. v. lua

iau vb. v. lua

iei v. lua

+lua aminte (a ~) (a ține seamă de ceva; a observa cu atenție ceva) (desp. lu-a) loc. vb. v. lua

+lua cunoștință (a ~) (a afla; a fi informat) (desp. lu-a) loc. vb. v. lua

+lua din loc (a o ~) (a pleca) (fam.) (desp. lu-a) loc. vb. v. lua; ind. perf. c. 1 am luat-o din loc; imper. 2 sg. afirm. ia-o din loc; ger. luând-o din loc (desp. lu-ând-o)

+lua la rost (a ~) (a certa) (desp. lu-a) loc. vb. v. lua

+lua la sănătoasa (a o ~) (a fugi) (fam.) (desp. lu-a) loc. vb., v. lua; ind. perf. c. 1 am luat-o la sănătoasa; imper. 2 sg. afirm. ia-o la sănătoasa; ger. luând-o la sănătoasa (desp. lu-ând-)

+lua peste picior (a ~) (a ironiza) (fam.) (desp. lu-a) loc. vb. v. lua

ia2 vb. v. lua

iau vb. v. lua

iei v. lua

iau, iei 2, ia 3, ia 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUA vb. 1. v. înhăța. 2. a apuca, a prinde, (înv. și reg.) a sprijini, (prin Transilv.) a agâmba. (~ copilul în brațe.) 3. v. răpi. 4. v. așeza. 5. v. scoate. 6. v. îmbrăca. 7. v. cumpăra. 8. v. împrumuta. 9. v. contracta. 10. v. confisca. 11. v. fura. 12. v. cuceri. 13. v. încasa. 14. a extrage, a scoate. (A ~ un pasaj din...) 15. v. ridica. 16. v. apuca. 17. v. coti. 18. a merge, a se ține, a veni. (Se dă jos și se ~ după car.) 19. v. transporta. 20. v. angaja. 21. v. primi. 22. v. obține. 23. v. servi. 24. v. trata.

LUA vb. v. căsători, cuprinde, lega, paraliza, reteza, tăia, uni.

lua vb. v. CĂSĂTORI. CUPRINDE. LEGA. PARALIZA. RETEZA. TĂIA. UNI.

LUA vb. 1. a apuca, a înhăța, a înșfăca, a prinde, (pop. și fam.) căpui, (pop.) a încăibăra, (prin Transilv.) a agîmba, (Mold. și Transilv.) a găbji, a găbui, (grecism înv.) a proftaxi, (fam. fig.) a căptuși, a umfla. (A ~ în mînă o bîtă.) 2. a apuca, a prinde, (înv. și reg.) a sprijini, (prin Transilv.) a agîmba. (~ copilul în brațe.) 3. a răpi. (Gangsterii au ~t-o în parc.) 4. a așeza, a pune. (L-a ~ pe genunchi.) 5. a scoate. (Își ~ pălăria de pe cap.) 6. a-și îmbrăca, a-și pune. (Și-a ~ haina și a plecat.) 7. a achiziționa, a cumpăra, a procura, a tîrgui, (înv. și pop.) a neguța, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. (A ~ o marfă.) 8. a se împrumuta, a se îndatora, (înv.) a se aprumuta. (A ~ o sumă mică de la...) 9. a căpăta, a contracta, a face, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 10. (JUR.) a confisca, a sechestra, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.) 11. a fura, a sustrage, (rar) a hoți, (reg.) a șuchea, a șuchiri, (prin Transilv.) a ciușdi, (prin Bucov.) a hărșni, (Mold.) a pașli, (Transilv.) a pili, (înv. și fam.) a sfeterisi, (înv., în Transilv.) a șpilui, (fam.) a ciordi, a subtiliza, a șparli, a șterge, a șterpeli, (arg.) a mangli, a panghi, a șucări, a șuti. (A ~ un stilou.) 12. a cuceri, a ocupa, (înv.) a cuprinde, a dobîndi, a prinde, a stăpîni. (După lupte crîncene au ~ cetatea.) 13. a încasa, a primi. (Ți-ai ~ retribuția?) 14. a extrage, a scoate. (A ~ un pasaj din...) 15. a îndepărta, a înlătura, a ridica. (A ~ colțul vălului.) 16. a (o) apuca, a se îndrepta, a merge, a se orienta, a păși, a pleca, a porni, (rar) a se îndruma, (pop.) a purcede, a se purta, (înv. și reg.) a năzui, (Transilv.) a arădui. (A o ~ spre casă.) 17. a (o) coti, a merge. (O ~ la stînga.) 18. a merge, a se ține, a veni. (Se dă jos și se ~ după car.) 19. a duce, a transporta. (Mașina ne-a ~ până la...) 20. a angaja, a băga, a încadra, a numi, a primi, (înv. și pop.) a năimi. (Îl ~ într-un serviciu.) 21. a primi. (L-a ~ în gazdă.) 22. a obține. (Și-a ~ licența în drept.) 23. a (se) servi. (Mai ~ o porție!) 24. a trata. (L-a ~ cu binele.)

A lua ≠ a da

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lua (iau, luat), vb.1. A apuca, a prinde cu mîna. – 2. A prinde, a apuca într-un fel oarecare. – 3. A primi, a accepta, a admite. – 4. A duce cu sine, a primi în compania sa. – 5. A cuceri, a ocupa. – 6. A mînca, a absorbi. – 7. A contracta, a închiria, a cumpăra, a obține. – 8. A scoate; a fura. – 9. A ataca, a lua prin surprindere. – 10. A scoate, a extrage. – 11. A încasa, a primi. – 12. A se servi de ceva ca un instrument. – 13. A primi, accepta în serviciul său. – 14. A trata. – 15. A absolvi un examen. – 16. A interpreta, a înțelege. – 17. A paraliza, a damblagi, a orbi. – 18. A se căsători cu. – 19. (Cu pron. o) A se îndrepta, a merge pînă la. – 20. Auxiliar, exprimă ideea de acțiune incoativă, prin intermediul unui s. (sau al unui adv., cînd se construiește cu o); a lua la bătaie; a lua la purtare; a lua foc; a o lua la fugă; a o lua razna. 21. (Cu prep. drept) A confunda, a greși. – 22. (Refl.) A se apuca, a se prinde. – 23. (Refl.) A se căsători. – 24. (Refl.) A se contagia, a se transmite. – 25. (Refl., cu prep. cu) A se adînci în, a se cufunda în. – 26. (Refl., cu prep. după) A urma, a imita. – 27. (Refl.) Auxiliar, exprimă o acțiune incoativă: a se lua la ceartă.Var. (Banat) luva. Mr. l’au, loai, loată; megl. leau, lai, lat, lari; istr. l’au, lǫt, lǫ. Lat. lĕvāre (Densusianu, Hlr., 192; Pușcariu 760; Candrea-Dens., 1007; REW 5000), cf. it. levare (lec. luare, sard. leare), prov., port. levar, fr. lever, sp. llevar. Cuvînt de uz general (ALR, I, 105). Pentru întrebuințarea ca auxiliar, cf. ngr. πιάνω „a lua” și „a începe să” (Graur, BL, V, 68); cf. și Iroaie, A lua în funcție auxiliară, BF, VI, 189-97. Sensul de „a se căsători” există și în ngr. πιάρνω. Cf. aluat. Der. lotură, s. f. (pală de fîn), în loc de lăutură; lăutură, s. f. (înv., rapacitate); luător, adj. (rapace); luat, s. n. (căsătorie); prelua, vb. (a preleva), după fr. prélever.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Lua, în mitologia romană, o divinitate străveche, de origine obscură, căreia i se aduceau drept ofrandă prăzile și trofeele de război.

LUA (în mitologia romană), zeița ispășirii pedepselor. Era socotită de romani o zeiță nefastă și, pentru a o împăca, i se aduceau ofrande din prăzile și trofeele de război, crezând că astfel se ispăseșc crimele comise.

C’EST À PRENDRE OU À LAISSER (fr.) ori iei, ori te lipsești – Modalitate de a propune un lucru care trebuie acceptat ca atare ori respins.

CAVE NE CADAS! (lat.) ia seama să nu cazi! – În cortegiile triumfale la romani, în spatele învingătorului, se afla un sclav, care-i spunea aceste cuvinte, avertisment împotriva trufiei.

CAVEANT CONSULES (NE QUID DETRIMENTI REIPUBLICAE CAPIAT!) (lat.) consulii să ia măsuri (ca republicii să nu i se aducă vreun prejudiciu!) – Formulă rostită în Senat prin care consulii erau învestiți cu puteri discreționare în momente de mare primejdie. Azi, avertisment, semnal de alarmă. (Și Cicero, „In Catilinam”, I, 2, 4).

DIE EULE DER MINERVA BEGINNT ERST MIT DER EINBRECHENDEN DÄMMERUNG IHREN FLUG (germ.) bufnița Minerva își ia zborul la căderea nopții – Hegel, „Grundlinien der Philosophie des Rechts”, Introducere. Reflecția filozofică cere reculegere și răgaz în judecarea și aprecierea fenomenelor.

ET NUNC... ERUDIMINI, QUI IUDICATIS TERRAM (lat.) și acum... luați aminte voi, cei ce judecați Pământul – Psalmii, 2, 10. O mare răspundere apasă pe umerii celor chemați să hotărască destinele semenilor.

JE PRENDS MON BIEN OÙ JE LE TROUVE (fr.) Iau (ceea ce-mi trebuie) de unde găsesc – Molière, „Les fourberies de Scapin”, act. II, scena 11. A devenit deviza celor care nu-și fac niciun scrupul când este vorba să-și procure ceva.

Cave ne cadas (lat. „Păzește-te să nu cazi”) – Erau cuvintele pe care un sclav, plasat anume în spatele învingătorului condus pe vremuri în triumf la Roma, le striga la urechea sărbătoritului pe tot parcursul lungului cortegiu în cadrul căruia, pe un car, era purtat spre Capitoliu. Așadar: un avertisment împotriva înfumurării. Cuvintele au rămas cu acest sens pină la noi. IST.

Je prends mon bien où je le trouve (fr. „Îmi iau ce-mi trebuie unde găsesc”) – replică din Vicleniile lui Scapin de Molière (act. II, sc. 11). E scena în care Scapin năs- cocește un vicleșug spre a-i stoarce bătrînului avar Geronte suma de 500 de scuzi, povestindu-i că fiul său a fost răpit pe galera unui turc, care cerea acest preț de răscumpărare. Replica a devenit deviza celor fără scrupule în materie de bani. LIT.

Prendre le Pirée pour un nom d’homme (fr. „A lua Pireul drept nume de om”) – La Fontaine, cartea IV, fabula 7: „Maimuța și delfinul”. În apropierea portului Pireu, o maimuță e salvată dintr-un naufragiu de către un delfin. „Ești din Atena?” o întreabă delfinul. „Da – răspunde maimuța. Dacă ai nevoie de ceva, te ajut. Părinții mei sînt demnitari, vărul meu e mare dregător” – „Și Pireul îl cunoști? îl vezi adeseori?” – „Desigur, mi-e vechi prieten!” Expresia „a lua Pireul drept om” e folosită deci la adresa cuiva care face o confuzie între două noțiuni cu totul diferite. LIT.

Quos vult Iupiter perdere, dementat prius (lat. „Cînd Iupiter vrea să piardă pe cineva, mai întîi îi ia mințile”) – Expresia a fost rînd pe rînd atribuită, cînd lui Homer, cînd lui Horațiu, cînd lui Vergiliu (vezi: On ne prête qu’aux riches). Dar nu s-a putut descoperi decît la Homer (în cîntul IX din Iliada) un vers (al 23-lea), avînd o vagă asemănare cu zicala de mai sus. Profesorul elenist Iosuah Barnes, de la universitatea din Cambridge, a publicat, în anul 1694, un text din Euripide, căruia i-a dat următoarea redactare latină: Deus quos vult perdere dementat prius. Versiunea actuală, în care Deus a fost înlocuit prin Iupiter, datează din 1825 și aparține filologului francez François Boissonade. Aceeași idee o găsim și în Antigona lui Sofocle (versul 620). Expresia, aplicată acelora care prin proiecte nesăbuite sau prin acțiuni lipsite de judecată își pregătesc eșecul, ruina lor, e întîlnită în literatura universală. Tolstoi, de pildă, scrie: „Karenin se înroși și începu să se plimbe prin odaie. Quos vult perdere Iupiter, dementat, își zise el”… (Ana Karenina, partea a IV-a, cap. 17). LIT.

Un Tiens vaut mieux que deux Tu l’auras (fr. „Un «ia-l» prețuiește mai mult decît doi «vei avea»”). La Fontaine (Cartea V, fabula nr. 3 Peștișorul și pescarul). Și fabulistul explică în continuare: „L’un est sûr, l’autre ne l’est plus” (Unul e sigur, celălalt nu). Echivalentul românesc: Ce-i în mînă nu-i minciună. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

lua, iau v. t. 1. a întrece, a depăși (un vehicul, un adversar etc.) 2. a poseda sexual o femeie.

a i se lua un văl de pe ochi expr. a începe să vadă / să judece limpede.

a lua (pe cineva) la cherestea expr. a bate (pe cineva).

a lua (pe cineva) la încins expr. a bate (pe cineva).

a lua (pe cineva) la sentiment expr. a apela la sensibilitatea cuiva, a înduioșa (pe cineva).

a lua (pe cineva) la sigur expr. a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze.

a lua (cuiva) maul expr. (pop.) 1. a ameți, a face (pe cineva) să-și piardă cunoștința (în urma unei lovituri). 2. a pune (pe cineva) în situația să nu mai poată spune nimic. 3. (rar) a ucide, a omorî.

a lua (pe cineva) pe coarda razachie expr. a apela la sensibilitatea cuiva, a înduioșa (pe cineva).

a lua (cuiva) porumbul de pe foc expr. a dejuca planurile (cuiva); a-i juca (cuiva) o festă.

a lua (pe cineva) la coarda sensibilă expr. 1. a înduioșa (pe cineva), a impresiona (pe cineva). 2. a lua cu liru-liru.

a lua cuiva boii / caii de la bicicletă expr. a nu putea pedepsi pe cineva care merită sancționat pentru faptele sale

a lua (pe cineva) ca din oală expr. a lua (pe cineva) prin surprindere

a lua (pe cineva) cu liru-liru (crocodilul) expr. a încerca seducerea sau îmblânzirea cuiva prin lingușeli

a lua (pe cineva) de fazan / de fraier expr. 1. v. a lua împrejur 2. a crede (pe cineva) prost

a lua (cuiva) grupa sanguină expr. a lovi (pe cineva) cu cuțitul

a lua (pe cineva) în bășcălie expr. v. a lua împrejur

a lua (pe cineva) în fabrică expr. a face reproșuri (cuiva), a certa (pe cineva), a cere socoteală (cuiva) 2. a bate (pe cineva)

a lua (pe cineva) în toroipan expr. (pop.d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva)

a lua (ceva) în tragic expr. a acorda unei întâmplări neplăcute o gravitate exagerată

a lua (ceva sau pe cineva) la bani mărunți expr. a examina, a analiza, a discuta amănunțit

a lua albușul expr. a se alege cu un câștig minim, a nu lua mai nimic

a lua apă la galoși expr. 1. (glum.) a-i intra apă în încălțăminte pe ploaie / pe zloată 2. a avea necazuri / neplăceri

a lua calea putreziciunii expr. (intl.) a fi arestat / condamnat la închisoare

a lua caleaua expr. (intl.) a fi bătut

a lua canciogul expr. (intl.) a fura totul

a lua capul cuiva expr. 1. a decapita (pe cineva), a porunci decapitarea cuiva 2. a pedepsi, a persecuta

a lua ceva tare în cur expr. (vulg., glum.) a lua loc, a se așeza

a lua ciocârlanul de coadă expr. (pop.) a se îmbăta

a lua cratița de toartă expr. (d. bărbați) a lua o femeie de braț

a lua cu huideo expr. a înjura, a sudui

a lua cuiva piuitul expr. 1. a ucide, a omorî (pe cineva). 2. a i-o reteza scurt, a lăsa (pe cineva) fără replică.

a lua de sus (pe cineva) expr. a manifesta o atitudine disprețuitoare (față de cineva)

a lua decarul expr (intl.) a-și însuși cea mai mare parte a unui câștig

a lua din gleznă expr. (intl.) a înjunghia brusc / pe neașteptate, cu o mișcare scurtă, din încheierura mâinii

a lua dreptul / mangă expr. a lua mită / șperț

a lua foc expr. (intl.d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i-au fost furați banii

a lua împrejur (pe cineva) expr. a ironiza (pe cineva), a-și bate joc (de cineva)

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur

a lua în brațe expr. 1. a lăuda, a apăra, a susține (pe cineva sau ceva) 2. a se lovi (de un stâlp, un copac etc.)

a lua în chirie expr. (d. polițiști) a aresta

a lua în colimator expr. 1. a critica aspru (un subaltern) 2. a ține sub observație comportamentul sau acțiunile unei persoane cu scopul de a-i descoperi cu orice preț greșeli și puncte slabe 3. a curta o persoană de sex opus

a lua în jbilț expr. (intl.) a aresta

a lua în seamă expr. a ține cont (de cineva sau ceva)

a lua în șuturi expr. 1. a bate 2. a certa

a lua în tărbacă expr. 1. a ironiza, a batjocori 2. a critica, a mustra

a lua jugulara expr. a ucide, a omorî

a lua la bord expr. (glum.) a bea.

a lua la briptă expr. (reg.) a tăia cu cuțitul.

a lua la bulane (pe cineva) expr. (vulg.) 1. a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva). 2. (d. polițiști) a bate (pe cineva) cu bastonul.

a lua la dans expr. (intl.d. polițiști) a interoga, a lua la întrebări (un infractor).

a lua la mijloc (pe cineva) expr. a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva).

a lua la mișto (pe cineva) v. a lua împrejur.

a lua la ochi expr. 1. a remarca. 2. a urmări insistent cu privirea. 3. a ține sub observație comportamentul sau acțiunile unei persoane cu scopul de a-i descoperi cu orice preț greșelile și punctele slabe.

a lua la perpulis (pe cineva) expr. (vulg.) a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva).

a lua la poceală expr. a bate foarte tare pe cineva desfigurîndu-l.

a lua la prăvălie expr. (intl.) a se duce la poliție, a lua pe sus.

a lua la rapanghel / la refec / la rost / la trei păzește expr. (pop.) a reproșa, a certa.

a lua la tangou expr. (intl.) 1. a critica. 2. (d. polițiști) a interoga.

a lua luleaua neamțului expr. a se îmbăta.

a lua mălai expr. (intl.) a da lovitura, a se umple de bani.

a lua măsuri și greutăți expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

A LUA MITĂ a lua dreptul / mangă, a sălta, a sfănțui.

a lua o gură de aer expr. a face o plimbare scurtă

a lua o trântă expr. a se împiedica și a cădea.

a lua oful cuiva expr. (intl.) a ucide, a omorî.

a lua pastile de putut expr. ( glum.d. bărbați) a fi potent.

a lua pâinea de la gura cuiva expr. a lăsa pe cineva fără mijloace de subzistență.

a lua plasă / țeapă expr. a se păcăli, a se fraieri.

a lua porcul la trântă expr. (d. femei) a practica felația.

a lua poziția ghiocel expr. (adol.) a sta cu capul în pământ / cu bărbia în piept.

a lua purceaua de coadă expr. a se îmbăta.

a lua țuicomicină expr. (pop.) a se trata de răceală cu băuturi spirtoase.

a lua un dedițel expr. a se sinucide prin otrăvire

a luat-o! expr. (d. o mașină cu pană de motor) motorul și-a reluat funcționarea.

a nu ști cum să(-l) iei (pe cineva) expr. a nu-și putea forma o imagine clară despre personalitatea cuiva.

a nu ști de unde să iei pe cineva expr. a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva.

a o lua acana expr. a se abate de la calea cea dreaptă; a avea un comportament deviant

a o lua alăturea cu drumul expr. a divaga, a nu vorbi la subiect

a o lua amocul expr. (er.d. femei) a dori să aibă relații sexuale

a o lua bob cu bob expr. 1. a cerceta în detaliu 2. (intl.) a observa fiecare mișcare / întâmplare etc.

a o lua în barbă / în bâză / în freză expr. 1. a fi bătut, a fi învins 2. a da de necaz, a avea neplăceri 3. a suferi o decepție

a o lua în buci expr. (obs.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat

a o lua în freză expr. 1. a fi certat / mustrat cu asprime 2. a fi umilit / ridiculizat

a o lua în gură expr. 1. (obs.) a practica felația 2. a fi păcălit, a fi prins asupra faptei

a o lua în mână expr. (obs.) 1. a se masturba 2. v. a o lua în barbă

a o lua între picioare expr. (obs.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat

a o lua la clarinet / la muie expr. (obs.) a practica felația.

a o lua la labă expr. (obs.) a se masturba.

a o lua la moacă expr. a primi o bătaie zdravănă.

a o lua la ochi expr. 1. a primi o bătaie zdravănă. 2. a suferi un afront.

a o lua la papuc / la picior / la sănătoasa expr. a fugi.

a o lua pe arătură / pe câmpii / pe miriște expr. (iron.) a devia de la subiectul unei discuții.

a o lua pe coajă / pe cocoașă expr. 1. a primi o bătaie zdravănă. 2. (în sport) a pierde, a fi învins.

a o lua pe după piersic expr. (pop.) a spune (ceva) pe ocolite; a căuta un subterfugiu.

a o lua pe ocolite / pe departe expr. a evita să spună direct un adevăr.

a o lua pe ulei expr. a consuma băuturi alcoolice în cantități excesive; a se îmbăta.

a o lua peste bot expr. 1. a primi o bătaie zdravănă. 2. a fi ridiculizat în public.

a o lua razna expr. 1. (fig.) a o apuca pe o cale greșită, a decădea. 2. a înnebuni.

a o lua sub coadă expr. (obs.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

a o lua sus expr. (obs.d. femei) a practica felația.

a se lua (cu cineva) la clanță expr. a se certa (cu cineva).

a se lua de cineva expr. 1. a învinui, a învinovăți (pe cineva de ceva) 2. v. a lua împrejur

a se lua de cur și a sări în sus expr. (vulg.) a nu face nimic, a lenevi, a trândăvi

a se lua în bețe / în coarne (cu cineva) expr. a se certa foarte tare

a și-o lua în cap expr. a se obrăznici; a se crede mai important / mai valoros decât este în realitate

a ști cum să(-l) iei expr. a avea tact în relația cu cineva; a ști să manipuleze pe cineva (în folos propriu).

a umbla cu „ia-mă nene” expr. a fi autostopist, a face autostopul.

a-i lua (cuiva) mustățile la tors expr. (er.) a practica cuniliția.

a-i lua (cuiva) vopseaua expr. a bate (pe cineva).

a-i lua (cuiva) achiul expr. (er.) a dezvirgina (pe cineva)

a-i lua (cuiva) câful expr. a-i lua (cuiva) orice speranță

a-i lua (cuiva) grosimea expr. a bate

a-i lua (cuiva) caimacul / smacul / zmacul expr. (er.) a dezvirgina, a deflora

a-i lua cuiva perdeaua de pe ochi expr. a face pe cineva să înțeleagă / să vadă clar.

a-l lua / a o lua cu călduri expr. (er., pop.) a se excita, a dori să facă dragoste

a-l lua aghiuță / benga expr. (pop.) 1. a muri 2. a avea necazuri mari

a-l lua dracul / mama dracului / naiba expr. (peior.) a muri

a-l lua gura pe dinainte expr. a divulga (involuntar) un secret

a-l lua pe „nu” în brațe expr. 1. a refuza categoric să facă un lucru. 2. a nega cu încăpățânare un lucru, chiar împotriva evidenței.

a-și lua avrigu’ expr. (adol.) a pleca (mai ales silit de împrejurări)

a-și lua bucățica de la gură expr. a cheltui și ultimul ban (pentru a veni în ajutorul cuiva)

a-și lua călcâiele / picioarele la spinare expr. (pop.) a fugi

a-și lua câmpii / lumea în cap expr. 1. a pleca la întâmplare / fără nici un țel (de disperare, de durere etc.) 2. a ajunge la disperare

a-și lua de-o grijă expr. a rezolva o problemă presantă

a-și lua jucăriile (și a pleca) expr. (glum.) a renunța la asocierea cu cineva; a pleca; a lăsa baltă

a-și lua maxim expr. (adol.) a se supăra, a se enerva.

a-și lua nasul la purtare expr. a se obrăznici.

a-și lua traista-n băț expr. a pleca, a porni la drum.

a-și lua valea expr. a pleca, a fugi de undeva.

a-și lua zborul expr. (intl.) a fugi din ascunzătoare; a scăpa dintr-o razie.

ia, neamule! expr. v. ia cu pâine, neamule!.

ia cu pâine, neamule! expr. (înv.) este folosită de negustorii ambulanți și precupețe ca reclamă pentru desfacerea produselor comercializate.

ia-mă, nene! expr. autostop, călătorie gratuită facilitată de bunăvoința unor automobiliști întîlniți ocazional pe autostrăzi.

luat, -ă, luați, -te adj. (tox.) cuprins de euforie (ca urmare a consumului de narcotice); drogat.

Intrare: lua
  • silabație: lu-a info
verb (VT109)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lua
  • luare
  • luat
  • luatu‑
  • luând
  • luându‑
singular plural
  • ia
  • luați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iau
(să)
  • iau
  • luam
  • luai
  • luasem
a II-a (tu)
  • iei
(să)
  • iei
  • luai
  • luași
  • luaseși
a III-a (el, ea)
  • ia
(să)
  • ia
  • ieie
  • lua
  • luă
  • luase
plural I (noi)
  • luăm
(să)
  • luăm
  • luam
  • luarăm
  • luaserăm
  • luasem
a II-a (voi)
  • luați
(să)
  • luați
  • luați
  • luarăți
  • luaserăți
  • luaseți
a III-a (ei, ele)
  • iau
(să)
  • ia
  • ieie
  • luau
  • lua
  • luaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lua, iauverb

  • 1. A prinde un obiect în mână spre a-l ține (și a se servi de el) sau spre a-l pune în altă parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Băiatul luă frigarea din mîna suroru-sei. ISPIRESCU, L. 340. DLRLC
    • format_quote Moșneagul... își ia toiagul bătrînețelor în mînă. CREANGĂ, P. 80. DLRLC
    • format_quote Sameni a fi știind de unde să iei lucrul și unde să-l pui. CREANGĂ, P. 152. DLRLC
    • format_quote De cînd in ai semănat, Boala-n oase mi-ai băgat; Ia, zău, coasa și-l cosește, De boală mă mîntuiește! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 457. DLRLC
    • format_quote I se făcu milă de biata păsărică... o luă de jos și o băgă în sîn. ISPIRESCU, U. 12. DLRLC
    • format_quote [Fata] își ia lada în spate și se întoarnă spre casa părintească cu bucurie. CREANGĂ, P. 290. DLRLC
    • format_quote El alergă după ea, o prinse și, luînd-o în coarne, o aruncă în leagănul de mătasă ce purta în spinare. ȘEZ. I 162. DLRLC
    • format_quote Dacă văzui și văzui, Îmi luai coasa din cui. ALECSANDRI, P. P. 259. DLRLC
    • 1.1. A da la o parte. DLRLC
      • format_quote Ia-mi frîul din cap și-l pune bine, și cînd vei avea lipsă de mine, numai scutură frîul. RETEGANUL, P. II 12. DLRLC
      • format_quote Și-au luat mîna de la ochi. SBIERA, P. 96. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv figurat Dodată văz că mi se ia De pre simțiri neagra perdea. VĂCĂRESCU, P. 446. DLRLC
      • format_quote Ia-l de pe capul meu. CREANGĂ, P. 66. DLRLC
      • format_quote Numai puiu cu vederea Mi-o luat toată durerea. ȘEZ. III 20. DLRLC
    • 1.2. A apuca pe cineva sau ceva cu mâna; a cuprinde cu brațul (de după...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îl lua de gît, se așeza pe genunchii lui și-l săruta. VLAHUȚĂ, O. A. 111. DLRLC
      • format_quote Atunci știu împăratul că acești copii sînt copiii lui, îi luă de după grumazi și îi sărută fierbinte. RETEGANUL, P. II 39. DLRLC
      • format_quote Își ia boii de funie și pornește cu ei spre tîrg. CREANGĂ, P. 39. DLRLC
      • format_quote (Instrumentul acțiunii este altul decât mâna) Calul meu... mă luă cu dinții de pe la spate, de haine. ISPIRESCU, L. 303. DLRLC
      • chat_bubble A lua taurul de coarne. DLRLC
      • chat_bubble familiar A lua purceaua de coadă = a se îmbăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble A lua (pe cineva) în unghii. DLRLC
      • chat_bubble reflexiv A se lua de gât cu cineva. DLRLC
      • chat_bubble reflexiv reciproc Poți să te iei de mână cu el = ai aceleași apucături ca el. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble reflexiv reciproc A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se încleșta la bătaie cu cineva; a se certa în mod violent cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Tot beu pînă se-mbată Și apoi se ieu de cap. ȘEZ. I 211. DLRLC
      • chat_bubble reflexiv reciproc A se lua (cu cineva) la trântă = a se lupta (cu cineva) corp la corp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: lupta
        • format_quote Acești nelegiuiți... îl silea să se ía la trîntă cu dînșii. ISPIRESCU, U. 54. DLRLC
      • chat_bubble A lua foc cu gura. DLRLC
      • chat_bubble A-și lua inima în dinți. DLRLC
    • chat_bubble A lua armele. DLRLC
    • chat_bubble A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuții. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Fetele atunci au luat altă vorbă. CREANGĂ, P. 209. DLRLC
    • chat_bubble A(-și) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. DEX '09 DLRLC
      sinonime: pleca
    • chat_bubble A lua (cuiva) vorba din gură. DLRLC
    • chat_bubble A lua pușca la ochi (sau la cătare) = a pune arma în poziție de tragere, a se pregăti să tragă cu arma. DEX '09 DLRLC
      sinonime: ochi
    • chat_bubble A lua (pe cineva) la ochi. DLRLC
    • chat_bubble A-și lua pălăria (din sau de pe cap) = saluta. DEX '09 DLRLC
      sinonime: saluta
      • format_quote Intră înlăuntru și nici nu-și luă pălăria de pe cap. RETEGANUL, P. I 9. DLRLC
    • chat_bubble A lua pasărea din zbor, se spune despre un vânător foarte iscusit, bun ochitor. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A-i lua (cuiva) apa de la moară. DLRLC
    • chat_bubble A-și lua nădejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunța la ceva, a nu mai spera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: renunța
      • format_quote De-a veni turturica mea înainte... ie-ți nădejdea despre mine. CREANGĂ, P. 273. DLRLC
      • format_quote De corăbieri ne-am luat nădejdea. TEODORESCU, P. P. 164. DLRLC
      • format_quote Ia-ți nădejdea de la mine, Că eu nu mai știu de tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 338. DLRLC
    • chat_bubble A-și lua gândul (de la ceva sau cineva). DLRLC
    • chat_bubble A-și lua seama sau (intranzitiv) a-și lua de seamă = a se răzgândi. DEX '09 DLRLC
      sinonime: răzgândi
      • format_quote Vinovatul a fost el, căci după mărturisirea din parc nu și-a luat seama și nu s-a dezmeticit nici a doua zi. GALACTION, O. I 389. DLRLC
      • format_quote Se gîndea mereu să-și croiască drum pînă în grădină... Dar mereu își lua seama. REBREANU, I. 24. DLRLC
    • chat_bubble A nu-și lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Eminescu îl privește lung, milos, nu-și poate lua ochii de la el. VLAHUȚĂ, O. A. 442. DLRLC
      • format_quote Oaspeții nu-și mai luau ochii de la dînsa. ISPIRESCU, L, 39. DLRLC
    • chat_bubble A-și lua o grijă de pe cap = a scăpa de o grijă, a se elibera. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A-i lua cuiva (o suferință) cu mâna = a face să-i treacă cuiva (o suferință) imediat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Se șterse o dată [cu năframa] și îndată-i trecu osteneala, ca și cum ai fi luat-o cu mîna. BOTA, P. 98. DLRLC
      • format_quote Parcă-ți ia cu mîna aleanul de la inimă. ȘEZ. III 108. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A i se lua (cuiva) o piatră de pe inimă, se spune când cineva a scăpat de o grijă chinuitoare. DEX '09 DLRLC
  • 2. A mânca (pe apucate), a înghiți din ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luînd împăratul și împărăteasa leacurile, s-au întors veseli la palat. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • format_quote Hai degrabă, Săftico, să luăm un ceai. ALECSANDRI, T. 88. DLRLC
    • format_quote Bucatele le-au făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură. CREANGĂ, P. 292. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Ne așezarăm la masă și începurăm a lua care de unde apucarăm. HOGAȘ, DR. II 31. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Ajungă-te jalea mea, Mîndruțo, la cina ta; Cînd vei lua cu lingura, Să te doară inima. HODOȘ, P. P. 130. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Măicuța masa mi-au pus, Iau o dată, două ori Și-am oftat de nouă ori. SEVASTOS, C. 176. DLRLC
    • chat_bubble A lua masa. DLRLC
    • chat_bubble A (o) lua la măsea = a bea peste măsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vorbele dascălului Pandele păreau rostite în vînt, potrivite cu felul său de a fi cînd o lua la măsea. PAS, Z. I 225. DLRLC
    • chat_bubble A lua credință. DLRLC
    • chat_bubble A lua aer. DLRLC
  • 3. A îmbrăca, a pune pe sine o haină etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își luă pe umeri un sumăieș. SADOVEANU, B. 31. DLRLC
    • format_quote Moș Nichifor... își ia cojocul între umere. CREANGĂ, P. 114. DLRLC
    • format_quote Deși eram negata, am luat un șal și am primit-o. NEGRUZZI, S. I 50. DLRLC
    • chat_bubble A lua hainele la purtare = a îmbrăca în toate zilele hainele de sărbătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble familiar A-și lua nasul la purtare = a se obrăznici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: obrăznici
  • 4. A scoate ceva din locul în care se afla. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copilul luă un bumb de argint de pe cămașă și-i zise babei: Na, mămucă! RETEGANUL, P. II 38. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos îi luă un picior cu săgeata. ISPIRESCU, L. 5. DLRLC
    • format_quote Umbli după cai morți să le iei potcoavele. CREANGĂ, P. 194. DLRLC
    • 4.1. reflexiv rar A înceta să mai existe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dispărea
      • format_quote Iarna nu s-a mai luat. SADOVEANU, P. S. 12. DLRLC
  • 5. A scoate ceva în cantitate limitată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd a vrut fata să puie mîna pe pahar și să ieie apă... apa din fîntînă într-o clipă a secat. CREANGĂ, P. 293. DLRLC
    • format_quote Ea luă o mînă de lacrimi din baie. EMINESCU, N. 28. DLRLC
    • format_quote Apă-n donițe lua Și-ndărăt că se uita. BIBICESCU, P. P. 264. DLRLC
    • chat_bubble A lua (cuiva) sânge = a face să curgă printr-o incizie o cantitate de sânge (pentru a obține o descongestionare, pentru analize etc.); a lăsa cuiva sânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 6. A deposeda pe cineva de un lucru (fără intenția de a și-l însuși). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deposeda
    • format_quote I-a luat permisul de circulație. DLRLC
    • format_quote figurat În fața vijeliei țîșneau peste mare rafale de vînt; îi luau luciul ca și cum cineva ar fi aruncat pumni de nisip peste o oglindă. DUMITRIU, P. F. 15. DLRLC
    • 6.1. popular A face să paralizeze, a paraliza o parte a corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: poci
      • format_quote Ielele i-au luat gura și picioarele. CREANGĂ, P. 15. DLRLC
      • format_quote Vro vrajă știe... Ori vro mînă-ți ia, ori glasul. CONTEMPORANUL, III 887. DLRLC
    • chat_bubble A-i lua (cuiva) comanda = a înlătura (pe cineva) de la un post de răspundere, în special de la comanda unei unități militare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A-i lua (cuiva) mințile. DLRLC
    • chat_bubble A-i lua (cuiva) ochii (sau văzul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin strălucire, a impresiona foarte puternic, a zăpăci, a ului pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un pat cu totul și cu totul de aur, împodobit cu pietre de rubin, smarand și diamant cît pumnul de mari, care străluceau de-ți lua ochii. POPESCU, B. III 70. DLRLC
      • format_quote Pe țol, toarnă o movilă de galbeni, cari străluceau la soare de-ți luau ochii. CREANGĂ, P. 69. DLRLC
    • chat_bubble A-i lua (cuiva) auzul. DLRLC
    • chat_bubble A-i lua (cuiva) piuitul. DLRLC
    • chat_bubble A-i lua (cuiva) viața (sau sufletul, zilele) = omorî, ucide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O să-ți iau zilele Ca să-ți lași Copilele Și să-ți faci Nepoatele Să-ți plîngă păcatele. TEODORESCU, P. P. 598. DLRLC
    • chat_bubble A-și lua viața (sau zilele) = a se sinucide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sinucide
      • format_quote Am descoperit cabina aceea în care cu o săptămînă înainte o femeie își luase zilele. C. PETRESCU, S. 5. DLRLC
  • 7. A-și însuși ceea ce i se cuvine, a pune stăpânire pe ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luînd de zestre niște mere de aur... le răsădise. ISPIRESCU, U. 59. DLRLC
    • format_quote Mai bine ia-ți bănișorii și caută-ți de nevoi. CREANGĂ, P. 49. DLRLC
    • format_quote Mergi să-ți iei dreapta răsplată. ALECSANDRI, P. I 198. DLRLC
    • format_quote Veseli acum așteptăm Drept osteneală ospăț să luăm. TEODORESCU, P. P. 140. DLRLC
    • format_quote D-acolo au luat cărturarii vorba. ISPIRESCU, U. 84. DLRLC
  • 8. A(-și) face rost de ceva; a găsi pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: procura
    • format_quote De unde era să le iei... toate aceste, să fi fost în locul lui Robinson? DRĂGHICI, R. 45. DLRLC
    • format_quote Cinstite vornice de casă... Cînd te vom căuta Să n-avem de unde te lua! TEODORESCU, P. P. 180. DLRLC
    • format_quote (și) absolut A început a cotrobăi prin chilna căruței, să găsească niște frînghie, dar de unde să iei, dacă n-ai pus? CREANGĂ, P. 125. DLRLC
    • 8.1. A se împovăra (cu ceva neplăcut). DLRLC
      sinonime: împovăra
      • format_quote Cîte păsărele zboară Toate zic: Bade, te-nsoară! Numai biata rîndunea Ea din gură-așa zicea: Bade, nu-ți lua belea! ȘEZ. I 103. DLRLC
      • format_quote Ce să-mi iau pe cap necaz? SEVASTOS, C. 119. DLRLC
    • chat_bubble Ia-l dacă ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai găsește acolo unde era mai înainte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble familiar A nu ști de unde să iei pe cineva = a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 9. Cumpăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cumpăra
    • format_quote Gătită... cu flori de cutie, luate din Tîrgu-Jiu. MACEDONSKI, O. III 137. DLRLC
    • format_quote Fetei moșului nu-i lua nimic, pentru că nu vrea baba să lese pe moșneag să-i cumpere și ei cîte ceva. SBIERA, P. 211. DLRLC
    • format_quote A plecat... mergînd iar marfă să ia Din alte țări depărtate. PANN, P. V. II 59. DLRLC
    • format_quote figurat Dracul negru te-o știut Că ai gură de vîndut, Că și eu mi-aș fi luat Pe vreo zi de secerat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 368. DLRLC
  • 10. A încasa o sumă de bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 10.1. Confisca, popri, sechestra. DLRLC
      • format_quote Boii-n rît și eu la mîndra, Vin jurații să-mi ia țundra. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 370. DLRLC
  • 11. A-și însuși un lucru străin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fura
    • format_quote Vi-l pot lua și cu puterea, dar nu voi. RETEGANUL, P. I 15. DLRLC
    • format_quote [Hoțul] luase ce luase, dară tot mai rămăsese. ISPIRESCU, L. 74. DLRLC
    • format_quote Mai rar om care să poată lua dintr-însele. CREANGĂ, P. 211. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Trage podul, măi podar, Să trec la ăl cîrciumar... Că e putred de bogat Și să-i iau nu e păcat. TEODORESCU, P. P. 293. DLRLC
  • 12. Cuceri, ocupa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Căpitanul Fărcășanul luă Nicopolea. ISPIRESCU, M. V. 32. DLRLC
    • 12.1. A ataca într-un anumit fel sau cu o anumită armă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trecu Dunărea... spre a lua pe Mihai de pe la spate. ISPIRESCU, M. V. 21. DLRLC
      • format_quote De la spate să-i luăm, Să-i batem, să-i ciopățim, țeara să o izbăvim. TEODORESCU, P. P. 479. DLRLC
      • 12.1.1. (Urmat de determinări arătând instrumentul) A sări asupra cuiva pentru a-l bate, a-l lovi, a-l goni. DLRLC
        • format_quote Dar păcatul l-ai vedea Cînd te-o lua cu palița Și te-o trece ulița. BIBICESCU, P. P. 194. DLRLC
        • format_quote Fugi, cucule, de-acole, Că te-oi lua C-o nuie. SEVASTOS, C. 25. DLRLC
  • 13. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: angaja
    • format_quote A lua trenul, vaporul, tramvaiul. DLRLC
    • format_quote De ce te scumpești... și nu-ți iei o slugă vrednică, ca să-ți fie mînă de ajutor la drum? CREANGĂ, P. 201. DLRLC
    • format_quote Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. DLRLC
    • format_quote Ia-ți, bădiță, cal cu plată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 105. DLRLC
    • format_quote Să mă iei la tine-argat. TEODORESCU, P. P. 209. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Acei 1000 pușcași se luau din tot locul unde tăbăra armia. BĂLCESCU, O. II 67. DLRLC
    • 13.1. A invita pe cineva la joc, la dans. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ar fi luat-o și alții la joc, dar le era frică de Simion. DUMITRIU, P. F. 56. DLRLC
      • format_quote Mergi la joc, nu te ia nime. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 448. DLRLC
    • 13.2. A primi pe cineva la sine; a contracta o legătură de rudenie cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Era copilul acela pe care-l luasem de pe ulițe. RETEGANUL, P. V 83. DLRLC
      • format_quote Mulți trăgeau nădejdea să-l ieie de ginere. CREANGĂ, P. 142. DLRLC
    • 13.3. reflexiv reciproc A se căsători. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: căsători
      • format_quote Fă cunoștință cu fata: n-o lua numai pe auzite. NEGRUZZI, S. I 251. DLRLC
      • format_quote reflexiv reciproc Uite ce, noi tot sîntem singuri, și unul și altul... N-ar fi bine să ne luăm amîndoi? DUNĂREANU, CH. 78. DLRLC
      • format_quote reflexiv reciproc Cînd cu baba m-am luat Opt ibovnice-au oftat. CREANGĂ, P. 108. DLRLC
    • chat_bubble A lua (pe cineva) părtaș = a-și asocia (pe cineva) într-o întreprindere. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A lua (pe cineva) pe procopseală = a angaja (pe cineva) fără salariu, cu promisiunea de a-l căpătui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se găsea acuma luat pe procopseală de frate-său. CARAGIALE, N. S. 94. DLRLC
  • 14. A se angaja, a se însărcina (cu ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A-și lua un angajament. DLRLC
    • format_quote Luai grija casei mele. TEODORESCU, P. P. 271. DLRLC
    • chat_bubble A lua atitudine. DLRLC
    • chat_bubble A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unități sau acțiuni (militare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A lua în considerație. DLRLC
    • chat_bubble A lua ceva asupra sa. DLRLC
    • chat_bubble A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumându-și răspunderea pentru buna lui păstrare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A-și lua răspunderea = a se declara și a se socoti răspunzător de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A lua apărarea cuiva. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv reciproc A se lua la sfadă (sau la ceartă etc.) = a se certa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: certa
      • format_quote Slujitorii s-au fost luat la sfadă. NEGRUZZI, S. I 157. DLRLC
      • format_quote Și te iei cu toți la ceartă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 446. DLRLC
    • chat_bubble A se lua la întrecere. DLRLC
    • chat_bubble învechit A se lua la prinsoare = a se prinde rămășag. DLRLC
      • format_quote Oamenii se luau la prinsoare că nici în cer nu se găsea o mai mare frumusețe. ISPIRESCU, L. 39. DLRLC
  • 15. rar A dobândi ceva (în urma unei solicitări, cereri, stăruințe); a obține. DLRLC
    • format_quote Lăpușneanu... fugind la Constantinopol, izbutise a lua oști turcești. NEGRUZZI, S. I 137. DLRLC
    • format_quote Veverița cinste mare De la leu a dobîndit. Ș-a luat făgăduință Că, din dările ce vin, Îi va da... Un car de alune. DONICI, F. 42. DLRLC
    • 15.1. Accepta. DLRLC
      sinonime: accepta
      • format_quote [Împărăteasa] s-a înduplecat a lua cererea împăratului și mîine le este nunta. ISPIRESCU, L. 110. DLRLC
  • 16. A contracta o boală molipsitoare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: contracta
    • format_quote Să nu zici astăzi sau mîne C-ai luat boală de la mine. BIBICESCU, P. P. 39. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Scarlatina se ia. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Dar nu se ia? – De loc, n-ai nici o grijă. CARAGIALE, S. N. 18. DLRLC
  • 17. (Despre vase) A avea o anumită capacitate. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cuprinde
    • format_quote Cât ia butoiul acesta? DLRLC
    • format_quote figurat S-a arat... Cît îți luau vederile. TEODORESCU, P. P. 154. DLRLC
    • chat_bubble A striga (sau a țipa, a se văita etc.) cât îl ia gura. DLRLC
  • 18. Formează expresii și locuțiuni verbale. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua măsura (sau măsuri) = a fixa prin măsurători exacte dimensiunile necesare pentru a confecționa un obiect. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Croitorul mi-a luat măsuri pentru haină. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua cu împrumut = împrumuta. DLRLC
      sinonime: împrumuta
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua (ceva) cu chirie = închiria. DEX '09 DLRLC
      sinonime: închiria
      • format_quote Dragostea nu e moșie, ca să mi-o iei cu chirie. ȘEZ. I 112. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua (ceva) în arendă = arenda. DEX '09 DLRLC
      sinonime: arenda
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua în parte. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua parte = participa. DEX '09 DLRLC
      sinonime: participa
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua pildă = a imita exemplul altuia. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Romînii, luînd pildă de la domnul lor, nesocotiră osteneala. ISPIRESCU, M. V. 24. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua obiceiul (sau năravul etc.) = a se obișnui să... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Luase obicei... a-și coase mînicile contășului. CREANGĂ, A. 103. DLRLC
      • format_quote Am luat năravul tău. HODOȘ, P. P. 151. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A(-și) lua îndrăzneala = îndrăzni. DLRLC
      sinonime: îndrăzni
    • chat_bubble locuțiune verbală A-și lua libertatea. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A-și lua aere. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua loc = a se așeza (pe un scaun, pe o bancă). DLRLC
      sinonime: așeza
      • format_quote Ia loc, te rog. C. PETRESCU, Î. I 13. DLRLC
      • format_quote Abia luă loc pe bancă, și duba porni. SAHIA, N. 84. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însușindu-și pasajul în mod fraudulos). DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua ființă = a se înființa. DEX '09 DLRLC
      sinonime: înființa
      • format_quote Statul de democrație populară ca formă a dictaturii proletariatului a luat ființă în urma transformărilor revoluționare din țara noastră, pe baza sfărîmării vechiului stat burghezo-moșieresc. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 97. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua cuvântul (sau, învechit, cuvânt) = a vorbi (în special în public). DLRLC
      sinonime: vorbi
      • format_quote La o întrunire publică... în ajunul alegerilor, Piscupescu a luat cuvîntul. VLAHUȚĂ, O. A. 222. DLRLC
      • format_quote Atunci Petre ia cuvînt: Așa-i rîndul pe pămînt. ALECSANDRI, P. II 107. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua sfârșit = a se termina. DEX '09 DLRLC
      sinonime: termina
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua lecții. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua înfățișarea (sau aspectul etc.) = a da impresia de... DEX '09 DLRLC
      sinonime: părea
      • format_quote Dascălul acesta, lua în ochii mei un chip măreț. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua un nou aspect, o nouă formă etc. = a se schimba, a se transforma. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Strămoșescul său palat luă o nouă formă. NEGRUZZI, S. I 72. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A-și lua numele de la... = a purta un nume care se leagă de..., care amintește de... DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua cunoștință (de ceva). DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua notă. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua note. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua aminte. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua seama. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua o notă bună (sau rea) = a obține o notă bună (sau rea). DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua apă = (despre ambarcațiuni) a avea o spărtură prin care intră apa, a se umple de apă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Partea mai de jos a corăbiei... începusă a lua apă. DRĂGHICI, R. 10. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lua foc = a se aprinde. DEX '09 DLRLC
      sinonime: aprinde
      • format_quote Casa a luat foc. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală învechit A lua veste (sau scrisoare, răspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare, răspuns etc.). DEX '09 DLRLC
      • format_quote De cînd s-au pornit, n-am luat nici o scrisoare de la dînsa. DACIA LIT. I 281. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală intranzitiv (Despre o femeie) A lua în pântece = a rămâne însărcinată. DLRLC
      • format_quote Nu trecu mult după asta, și împărăteasa simți că a fost luat în pîntece. ISPIRESCU, L. 245. DLRLC
  • 19. A duce cu sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu voi vin florile-n cîmpie Și nopțile cu poezie Și vînturi line, calde ploi Și veselie! Voi toate le luați cu voi Și iar le-aduceți înapoi! COȘBUC, P. I 91. DLRLC
    • format_quote Șezi aici, pînă despre ziuă, că am să vin tot eu să te iau. CREANGĂ, P. 97. DLRLC
    • format_quote Merge mirele cu nuntașii să ia mireasa. ȘEZ. I 33. DLRLC
    • format_quote figurat Eu mă duc, mîndră, la Blaj, Și-ți iau și doruțul tău, Dar nu ți-l voi ținea rău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 112. DLRLC
    • format_quote figurat Primăvara-i mama noastră Că-i și caldă și geroasă, Ia omătul de pe coastă. ȘEZ. II 199. DLRLC
    • 19.1. A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însoțitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Împăratul și împărăteasa... luînd cu dînșii vro cîțiva boieri mari, ostași și slujitori... s-au dus la unchiaș acasă. ISPIRESCU, L. 1. DLRLC
      • format_quote Harap-Alb, luîndu-și oamenii săi, încalecă și el. CREANGĂ, P. 274. DLRLC
      • 19.1.1. A trata pe cineva într-un anumit fel. DLRLC
        • format_quote Boieriul, luîndu-i înainte cu glume, a înghițit gălușca și a tăcut molcum. CREANGĂ, A. 167. DLRLC
        • chat_bubble A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binișorul, cu încetișorul etc.) = a proceda cu tact, cu blândețe, a trata (pe cineva) cu menajamente. DEX '09 DEX '98 DLRLC
          • format_quote Și de m-ar fi izgonit... tot n-aș fi rămas așa de umilit în fața ei, ca atunci cînd m-a luat cu binișorul. CREANGĂ, A. 70. DLRLC
          • format_quote Pe dumneavoastră vă rugăm Să ne luați încet, încetișor. TEODORESCU, P. P. 177. DLRLC
        • chat_bubble A lua (pe cineva) cu răul = a se purta rău (cu cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • chat_bubble A lua pe cineva cu măgulele sau (reflexiv) a se lua pe lângă cineva cu binele = a măguli pe cineva (pentru a-i câștiga bunăvoința). DEX '09 DEX '98 DLRLC
          sinonime: măguli
          • format_quote Începu s-o lingușească... și să se ia cu binele pe lîngă dînsa. ISPIRESCU, L. 47. DLRLC
          • format_quote Calul îi iese înainte... și o ia cu măgulele. CREANGĂ, P. 273. DLRLC
        • chat_bubble A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
          sinonime: ocroti
        • chat_bubble A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură (sau în bătaie de joc, în râs, în zeflemea, peste picior, la vale, în balon etc.) = a-și bate joc de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
          sinonime: ironiza
          • format_quote Ceilalți rîdeau, luîndu-l peste picior. CAMILAR, N. I 31. DLRLC
          • format_quote Pe urmă, băieții nu l-au mai luat în rîs. PAS, Z. I 71. DLRLC
          • format_quote Autorul ia la vale unele idei ce ne sînt scumpe și pe care trebuie să le apărăm. GHEREA, ST. CR. II 57. DLRLC
        • chat_bubble A lua (pe cineva) la (sau în) tărbacă. DLRLC
        • chat_bubble A lua (pe cineva) cu huideo. DLRLC
        • chat_bubble A lua (pe cineva) cu amenințări = a amenința (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
          sinonime: amenința
        • chat_bubble A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei păzește, la socoteală, în răspăr, din scurt, repede etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
          sinonime: mustra
          • format_quote Surorile erau gîlcevitoare și-i numărau gologanii... și-l luau de scurt cînd îl cinsteau oamenii la cîrciumă. PAS, Z. I 225. DLRLC
          • format_quote D. Iordan Hagi Iordan se credea în drept să-l ia la rost fiindcă înstrăinează acțiuni fără nici o socoteală. C. PETRESCU, A. 399. DLRLC
        • chat_bubble A lua (pe cineva) pe departe = a începe (cu cineva) o discuție pe ocolite cu scopul de a obține ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • chat_bubble A lua (pe cineva) cu nepusă masă = a surprinde (pe cineva) nepregătit. DLRLC
        • chat_bubble A lua (pe cineva) de sus. DLRLC
        • chat_bubble Nu mă lua așa! = nu mă trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • chat_bubble A lua (pe cineva) la sigur. DLRLC
      • 19.1.2. A judeca un lucru într-un anumit fel, a avea un fel anumit de a privi lucrurile. DLRLC
        • format_quote Nu le mai lua toate în tragic. DLRLC
        • format_quote Cînta, juca și lua viața ușor. DUMITRIU, P. F. 57. DLRLC
        • chat_bubble A o lua de bună = a considera că este așa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
          sinonime: accepta
        • chat_bubble A lua (ceva) de nimic (sau de nimic lucru) = a nu lua în serios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
          • format_quote Apoi de nimic lucru iei tu că am pierdut inelul? ISPIRESCU, L. 107. DLRLC
          • format_quote Dumneta mă mustrezi că am luat de nimica tulburarea dumitale la scrisoarea pîrîtoare ce au trimis domnul Hufeland. KOGĂLNICEANU, S. 122. DLRLC
        • chat_bubble A lua (ceva) în nume de bine (sau de rău) = a judeca un lucru drept bun (sau rău). DEX '09 DEX '98 DLRLC
          • format_quote (și) absolut Să nu luați în nume de rău cînd mă veți auzi. ISPIRESCU, U. 2. DLRLC
        • chat_bubble A lua (ceva) în glumă. DLRLC
        • chat_bubble A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
          sinonime: confunda
          • format_quote Sfiala lui o luă drept dovada statorniciei. NEGRUZZI, S. I 25. DLRLC
          • format_quote Nimenea nu-l cunoștea, Tot de mocan Îl lua, Tot cioban Îl socotea. TEODORESCU, P. P. 476. DLRLC
        • chat_bubble A lua lucrurile (așa) cum sunt = a se împăca cu situația. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 19.2. (Despre forțe ale naturii) A ridica ceva din locul în care se găsește și a duce cu sine. DLRLC
      • format_quote Vede o undă mare apropiindu-se de el și luîndu-l ca pe o peană. RETEGANUL, P. III 5. DLRLC
      • format_quote [Cucul] căzu... ca și cînd vijelia l-ar fi luat și l-ar fi aruncat acolo. ISPIRESCU, U. 12. DLRLC
    • 19.3. reflexiv (Despre vopsele) A se desprinde, a se șterge (și a se lipi pe altceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-a luat pe haină vopseaua de pe ușă. DLRLC
    • chat_bubble A-și lua ziua bună = a se despărți de cineva, rostind cuvinte de rămas bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A-și lua traista și ciubucul, se zice despre un om foarte sărac care pleacă fără să aibă ce să ducă cu el. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A-și lua tălpășița (sau catrafusele etc.) = a pleca repede dintr-un loc; a o șterge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pleca
      • format_quote Hai, gata ești? Ia-ți tălpășița! CREANGĂ, P. 147. DLRLC
      • format_quote Ba mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pînă nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară. ALECSANDRI, T. I 38. DLRLC
    • chat_bubble A lua (pe cineva) la (sau în) armată = a înrola un recrut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înrola
    • chat_bubble A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A lua (pe cineva) pe nepusă masă = a lua (pe cineva) fără veste, cu forța. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depreciativ, dracul, naiba) = muri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: muri
      • format_quote Moartea nu vine când o chemi, ci te ia când nu te temi. DLRLC
      • format_quote Apoi, dacă i-ar fi luat dumnezeu, ce mi-ar fi? D-apoi așa? CREANGĂ, P. 31. DLRLC
      • chat_bubble Și în imprecații. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Lua-l-ar naiba! DEX '09 DEX '98
        • format_quote Ba nu vin, taică. Și nici dumneata să nu-l ajuți, să-l ia dracul mai bine. DUMITRIU, N. 202. DLRLC
        • format_quote Harnică-i nevastă-mea, Harnică, dracu s-o ia! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 45. DLRLC
        • format_quote Naiba să te ia, crîșmar! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 388. DLRLC
    • chat_bubble L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba), se spune când cineva este într-o situație critică sau la capătul puterilor (din cauza unui efort prea mare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eram mînios de mă luau toți dracii. CONTEMPORANUL, III 825. DLRLC
  • 20. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote M-a luat un camion până la destinație. DLRLC
  • 21. A începe, a porni să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De vedea și iar vedea, Se gîndea, se socotea Ce să facă, cum s-o ia. TEODORESCU, P. P. 688. DLRLC
    • format_quote Și ai luat a te da cu capul de vatră. SEVASTOS, N. 130. DLRLC
    • format_quote Și mă ia la cercetat. ȘEZ. III 61. DLRLC
    • format_quote Ciocoiul își face plată Și mă ia la schingiuit Că nimic nu i-am cosit. ALECSANDRI, P. P. 259. DLRLC
    • format_quote figurat A luat-o-n spovedit. HODOȘ, P. P. 177. DLRLC
    • format_quote reflexiv S-au luat ei iarăși la cercat drumul. SBIERA, P. 68. DLRLC
    • format_quote reflexiv Cu oștile s-a luat la vînat. SEVASTOS, N. 105. DLRLC
    • format_quote popular S-au luat și s-au suit pe un copaci de frica fierelor. SBIERA, P. 34. DLRLC
    • format_quote popular Se ia și se întoarnă singură acasă. CREANGĂ, P. 225. DLRLC
    • format_quote popular Dar Gruia de bucurat Se lua și-o săruta. BIBICESCU, P. P. 311. DLRLC
    • 21.1. (Despre manifestări fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote M-a luat groaza cînd am trecut pe lîngă lan și l-am văzut cîtu-i de mare. CREANGĂ, P. 157. DLRLC
      • format_quote Pe bieții cîntăreți îi luase gîndurile. ȘEZ. II 67. DLRLC
      • format_quote Mereu mă iau la fiori, Din tălpi pînă-n susuori, Într-un ceas de nouă ori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 91. DLRLC
      • format_quote impersonal Te ia cu frig fără să vrei și întorci capul. BASSARABESCU, V. 29. DLRLC
      • format_quote impersonal Bătrînul a ieșit din pătură și-i e cald și îl ia cu fiori. DELAVRANCEA, H. T. 36. DLRLC
      • format_quote (În imprecații) Lua-te-ar boalele! lua-te-ar ciuma! iar te-ai îmbătat? DUNĂREANU, CH. 73. DLRLC
      • chat_bubble A-l lua ceva înainte = a-l cuprinde, a-l copleși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Le-a trece lor zburdăciunea cînd or fi mai mari și i-or lua grijile înainte. CREANGĂ, A. 38. DLRLC
      • chat_bubble A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: teme
      • chat_bubble reflexiv A se lua de gânduri = a începe să fie îngrijorat, a se îngrijora; a se neliniști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote A început a se cam lua și el de gînduri de năzdrăvăniile lui. CREANGĂ, P. 323. DLRLC
  • 22. Construit cu pronumele „o”, cu valoare neutră: pleca, porni, purcede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O lua încet de-a lungul cheiului, cu spinarea încovoiată, cu genunchii îndoiți. BART, S. M. 60. DLRLC
    • format_quote Eu des-de-diminicioară o luam de-a lungul pîrîului, după mlădițe de răchită. PĂUN-PINCIO, P. 104. DLRLC
    • format_quote Se hotărî și el a se duce acasă... și o luă la drum. ISPIRESCU, L. 212. DLRLC
    • 22.1. A se îndrepta într-o direcție oarecare; a coti spre... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A luat-o la deal. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Bricul Mircea... ieșind în larg, va lua drumul spre Kersonez. BART, S. M. 13. DLRLC
      • format_quote Luarăm o cale ce nu era a Brașovului, vizitiul nostru ne spuse... că am luat drumul Giurgiului. BOLINTINEANU, O. 263. DLRLC
      • format_quote intranzitiv învechit O caleașcă... făcînd la stînga, luă la deal. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
    • 22.2. (Despre căi de comunicație și ape curgătoare) A-și schimba direcția. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: coti
      • format_quote Drumul o ia la dreapta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Haide, ia-o din loc! îi spuse. PAS, Z. IV 257. DLRLC
      • chat_bubble figurat A se repezi (cu fapta, cu vorba). DLRLC
        sinonime: repezi
        • format_quote Ai luat-o prea din loc și nu trebuie așa, că tu ai sînge iute. STĂNOIU, C. I. 180. DLRLC
    • chat_bubble A o lua la fugă = a porni în fugă, în goană. DEX '09
    • chat_bubble A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). DEX '09
    • chat_bubble regional A o lua în porneală = a porni la păscut. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cerbul... o luă în porneală și nu mai da pe la izvor iar pînă a doua zi. CREANGĂ, P. 224. DLRLC
    • chat_bubble A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Hai, Oarță! Ia-o înainte. Oarță plecă. C. PETRESCU, R. DR. 50. DLRLC
      • format_quote Dolfa... Înainte c-o lua Și pe Costea că-l ducea. TEODORESCU, P. P. 511. DLRLC
    • chat_bubble A o lua înainte (cu ceva) = a da semnalul. DLRLC
      sinonime: începe
      • format_quote Bocăneț o luă înainte cu rîsul și rîseră și ceilalți. C. PETRESCU, Î. II 12. DLRLC
    • chat_bubble A i-o lua (cuiva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: întrece
      • format_quote Cît pe ce, cît pe ce să nu-l ieie carul înainte. CREANGĂ, P. 41. DLRLC
    • chat_bubble A-l lua pe cineva gura pe dinainte. DLRLC
    • chat_bubble A o lua la picior = a pleca repede. DLRLC
      sinonime: pleca
      • format_quote O luă la picior chinuit de arșița crîncenă a gîtlejului. DUMITRIU, N. 232. DLRLC
      • format_quote O luară iute la picior. ISPIRESCU, L. 25. DLRLC
      • format_quote O luai la picior pîn crîng. GORJAN, H. I 107. DLRLC
    • chat_bubble A o lua la sănătoasa. DLRLC
    • chat_bubble A o lua razna. DLRLC
    • chat_bubble A-și lua zborul = a porni în zbor. DEX '09 DLRLC
      sinonime: zbura
      • chat_bubble figurat A pleca repede; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte. DEX '09 DLRLC
        sinonime: fugi
        • format_quote Murgu-și lua zborul în liniște deplină Prin codrii fără drumuri și fără de lumină. ALECSANDRI, O. 207. DLRLC
    • chat_bubble A lua (pe cineva) la (rar în) goană. DLRLC
    • chat_bubble A lua fuga (sau a o lua la fugă, la goană sau, mai rar, într-o fugă; reflexiv a se lua la fugă) = a porni în fugă, în goană. DLRLC
      • format_quote La repezeală își puse o broboadă pe cap și o luă la goană pe cheu după vapor. BART, E. 234. DLRLC
      • format_quote Luntrașul... o ia tot într-o fugă din casă. RETEGANUL, P. IV 75. DLRLC
      • format_quote Se luă la fugă după dînșii. SBIERA, P. 269. DLRLC
    • chat_bubble (Despre animale de tracțiune) A lua vânt = a porni razna, scăpând de sub controlul conducătorului. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se lua în goană cu cineva = a se lua la întrecere din fugă cu cineva. DLRLC
      • format_quote Avea... o fată slujitoare care se lua în goană cu ogarii. ISPIRESCU, L. 323. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se lua după cineva (sau ceva) = a porni în urma cuiva (sau a ceva). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Petrache... năvăli în crîșmă. Părintele Ștefan se luă după el. SADOVEANU, la TDRG. DLRLC
      • format_quote Cum îl vede trecînd, se ia după el și-l apucă de haină. BASSARABESCU, V. 47. DLRLC
      • format_quote Se ia după moșneag și cît colea mergea în urma lui. CREANGĂ, P. 82. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se lua după cineva (sau ceva) = a se alătura cuiva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Flămînzilă... se ia după Harap-Alb și pornesc tustrei înainte. CREANGĂ, P. 241. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se lua după cineva (sau ceva) = alunga, fugări, urmări. DEX '09 DLRLC
      • format_quote După vînător se luase un alt porc și mai năprasnic. ISPIRESCU, L. 140. DLRLC
      • format_quote Cînele începe a alerga prin pădure și se ia după un ied sălbatec. NEGRUZZI, S. I 59. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se lua după cineva (sau ceva) = a porni undeva orientându-se după cineva sau după ceva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote O povățui să se ia după drumul robilor. ISPIRESCU, L. 58. DLRLC
      • chat_bubble figurat A imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. DEX '09 DLRLC
        • format_quote A se lua după aparențe. A se lua după gustul cuiva. DLRLC
        • format_quote Voi, fetele, niciodată să nu vorbiți singure noaptea cu flăcăii, nici să vă luați după dînșii, că iată ce pățiți. SBIERA, P. 314. DLRLC
        • format_quote Moșneagul... se ia după gura babei. CREANGĂ, P. 63. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv reciproc A se lua cu cineva = a pleca la drum cu cineva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Gerilă atunci Se ia cu Harap-Alb și pornesc împreună. CREANGĂ, O. A. 247. DLRLC
      • format_quote Domnul oștile lăsa, Cu ciobanul se lua. ALECSANDRI, P. P. 208. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv reciproc A se lua cu cineva = a se întovărăși, a se asocia cu cineva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote S-a luat cu niște derbedei. C. PETRESCU, C. V. 228. DLRLC
      • format_quote Așa pățești dacă te iei cu niște bicisnici. CREANGĂ, P. 252. DLRLC
      • format_quote Spune-mi cu cine te iei (variantă: te aduni), ca să-ți spun cine ești. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-și petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) și a uita de o grijă, de o preocupare etc., a se distra. DEX '09 DLRLC
      sinonime: distra
      • format_quote La răzbel, că acolo, dacă nu mori, poate să te mai iei și mai uiți. POPA, V. 339. DLRLC
      • format_quote Toate ca toate, dar urîtul îi venea de hac. În zile de lucru, calea-valea, se lua cu treaba și uita de urît. CREANGĂ, P. 140. DLRLC
      • format_quote Ziua ca ziua... mă mai ieu cu caprele, dar noaptea... toate stihiile năpădesc pe mine. ALECSANDRI, T. 616. DLRLC
      • format_quote Eu m-am luat cu alți mușterii, iar voi atunce ați fugit. ȘEZ. II 117. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversație, uitând de treburi. DEX '09 DLRLC
  • 23. Merge, parcurge, străbate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O, calul meu! Tu, fala mea... Cum iei pămîntul în galop. COȘBUC, P. I 112. DLRLC
    • format_quote Luînd de-a lung pămîntul, merg spre împărăție. CREANGĂ, P. 236. DLRLC
    • format_quote Și-și ia drumul d-a lungul, Țările cu de-amănuntul. BIBICESCU, P. P. 133. DLRLC
    • chat_bubble A(-și) lua câmpii = a pleca la întâmplare, fără niciun țel (de disperare, de durere etc.); a ajunge la disperare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Lucrau numai calfele, fără flăcăul care își luase cîmpii. PAS, Z. I 160. DLRLC
      • format_quote Of! saracan de mine! Că-mi vine să țip și să ieu cîmpii! Mult oi să mai stau în drum? ALECSANDRI, T. I 113. DLRLC
    • chat_bubble A(-și) lua lumea în cap. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.