LUCI- „lumină”. ◊ L. lux, lucis „lumină” > fr. luci-, engl. id. > rom. luci-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., (despre animale) care iubește lumina; ~fug (v. -fug), adj., (despre animale acvatice) care fuge de lumină.

luci vb. IV. intr. I 1 (despre aștri, surse de lumină etc.) a lumina, a străluci, <pop.> a zări, <reg.> a răza, <înv.> a smicli, a smidi, <fig.> a zâmbi. Soarele lucește pe cer. Luna lucește în fereastră. 2 (despre aștri, despre luciul apelor sau despre metale, obiecte, suprafețe lucioase, pietre prețioase etc.) a bria, a licări, a scăpăra, a scânteia, a sclipi, a sticli, a străfulgera, a străluci, <înv. și pop.> a lumina, <pop.> a răsfulgera, <reg.> a sclipui³, <înv.> a steli, <fig.> a clipi, a fulgera, a palpita. Stelele lucesc pe bolta albastră a cerului. Diamantul inelului lucește în lumina soarelui. Zăpada lucește sub clarul de lună. 3 (despre ochi, privire) a licări, a scăpăra, a scânteia, a sclipi, a sticli, a străfulgera, a străluci, <fig.> a se aprinde, a arde. Îi lucea privirea când o întâlnea. 4 (despre obiecte, corpuri etc. cu suprafața lucioasă pe care cade lumina) a scânteia, a sclipi, a sticli, a străluci, <rar> a strălumina, <înv. și pop.> a luceferi, a lumina, <înv.> a vâlvora. Acoperișul de tablă al casei lucește în razele soarelui. Tăișul cuțitului a lucit în lumina felinarului. II fig. 1 (constr. cu un pron. pers. în dat.; despre idei, gânduri, sentimente, imagini etc.) <fig.> a scăpăra, a străfulgera, a strălumina. Speranța îi lucește în suflet pentru câteva secunde. Îi luci în minte, pentru o clipă, icoana bunicii. 2 (despre oameni sau despre manifestări, realizări etc. ale lor) a excela, <fig.> a bria, a eclata, a străluci, a triumfa, <fig.; înv.> a strălumina. Spectacolul de Anul Nou lucește prin talentul interpreților.