lucios, ~oasă a [At: HELIADE, O. I, 96 / Pl: ~oși, ~oase / E: luciu + -os] 1 (D. obiecte) Care strălucește Si: sclipitor, (înv) luciu² (1), lucietor (2). 2 Care împrăștie scântei Si: scânteietor. 3 (D. surse de lumină) Care răspândește lumină. 4 (Fig; d. ochi, privire) Cu reflexe strălucitoare. 5 (Fig; d. chipul oamenilor) Cu o expresie de seninătate, de veselie, de fericire. 6 Care răsfrânge lumina din cauza netezimii suprafeței. 7 (Pex) Neted. 8 (Fig) Lustruit din cauza uzurii. 9 (Prt) Aparent. 10 (Rar; prt) Superficial.

LUCIOS, -OASĂ, lucioși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrînge lumină, care sclipește. Așa de frumos era oul și lucios. ISPIRESCU, L. 266. Fierul taie brazde lungi Ce se-nșiră-n bătătură ca lucioase, negre dungi. ALECSANDRI, P. A. 120. O cremene lucioasă. ȘEZ. IV 131. Scoate paloșul lucios. TEODORESCU, P. P. 633. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare. Lupul... e cu ochii lucioși și așezați pieziș către bot. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. Ochi lucioși purta. ALEXANDRESCU, M. 339. 2. (Despre surse de lumină) Care strălucește, strălucitor. Puzderia de stele lucioase. NEGRUZZI, S. II 134. ♦ Luminos. A trecut ziua lucioasă, Vine noaptea răcoroasă... Și ortacii nu se culcă, Dară stau și tot ascultă. DEȘLIU, M. 48.

LUCIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care are luciu; care sclipește. /luciu + suf. ~os

lucios a. plin de lucire: treceau lucioase umbre de eroi legendari AL.

lucĭós, -oásă adj. (d. luciŭ, lucire). Rar. Lucitor.

lucios adj. m., pl. lucioși; f. lucioasă, pl. lucioase

lucios adj. m., pl. lucioși; f. lucioasă, pl. lucioase

lucios adj. m. (sil. -cios), pl. lucioși; f. sg. lucioasă, pl. lucioase

LUCIOS adj. 1. v. sclipitor. 2. lucitor, scânteietor, sclipitor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.) 3. v. lustruit.

LUCIOS adj. 1. lucitor, scînteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 2. lucitor, scînteietor, sclipitor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.) 3. luciu, lustruit. (O suprafață ~.)