opțiuni
  • info

10 definiții pentru lucitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUCITOR, -OARE, lucitori, -oare, adj. (Despre surse de lumină) Care împrăștie lumină; strălucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scânteietor. ♦ (Despre ochi) Plin de viață, care lucește; lucios. – Luci + suf. -tor.

LUCITOR, -OARE, lucitori, -oare, adj. (Despre surse de lumină) Care împrăștie lumină; strălucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scânteietor. ♦ (Despre ochi) Plin de viață, care lucește; lucios. – Luci + suf. -tor.

lucitor, ~oare [At: ASACHI, S. L., I, 176 / Pl: ~i, ~oare / E: luci + -tor] 1 a (D. aștri sau alte surse de lumină) Care răspândește lumină. 2 a (D. ochi, privire) Scânteietor. 3 a (Fig) Renumit. 4 a (Fig) Minunat. 5 a (Fig; d. oameni) Remarcabil. 6 a Evident. 7 a Care răsfrânge lumina din cauza strălucirii sau a netezimii. 8 a (D. culori) Aprins. 9 sn (Reg) Mistrie. 10 sn (Reg) Pieptene des.

LUCITOR, -OARE, lucitori, -oare, adj. (Despre surse de lumină) Care împrăștie lumină; strălucitor. Ca Iacov, frumos și tînăr, ce-adormise la fîntînă, Deșteptat fără de veste de un înger lucitor, Mă chemași la luptă cruntă. MACEDONSKI, O. I 94. De la nouri cătră soare Printre lună și luceferi, Stele mîndre lucitoare. CREANGĂ, P. 221. Cîte stele lucitoare... Pentru mine stau să joace. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 398. ♦ (Despre obiecte) Care răsfrînge lumină, care sclipește. Bogatul păr ce-n unde lucitoare Cădea pe umeri. CERNA, P. 146. Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă. EMINESCU, O. I 148. Paloș tremurător Și la soare lucitor. TEODORESCU, P. P. 104. ♦ (Despre ochi) Plin de viață; expresiv; lucios. Uncheșul își aținti asupra lui ochii lucitori. SADOVEANU, O. VII 148.

LUCITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre surse de lumină) Care lucește; strălucitor. 2) (despre obiecte) Care reflectă lumină; lucios; sclipitor. 3) fig. (despre ochi) Care vădește o strălucire deosebită; sclipitor; scânteietor. /luci + suf. ~tor

lucitor a. care lucește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lucitor adj. m., pl. lucitori; f. sg. și pl. lucitoare

lucitor adj. m., pl. lucitori; f. sg. și pl. lucitoare

lucitor adj. m., pl. lucitori; f. sg. și pl. lucitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUCITOR adj. 1. v. sclipitor. 2. v. lucios. 3. v. scânteietor.

LUCITOR adj. 1. licăritor, scînteietor, sclipitor, (astăzi rar) sclipind, (pop. și fam.) sclipicios, (înv.) scînteind, scînteios. (Lumină ~.) 2. lucios, scînteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 3. lucios, scînteietor, sclipitor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.)

Intrare: lucitor
lucitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lucitor
  • lucitorul
  • lucitoru‑
  • lucitoare
  • lucitoarea
plural
  • lucitori
  • lucitorii
  • lucitoare
  • lucitoarele
genitiv-dativ singular
  • lucitor
  • lucitorului
  • lucitoare
  • lucitoarei
plural
  • lucitori
  • lucitorilor
  • lucitoare
  • lucitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lucitor, lucitoareadjectiv

  • 1. (Despre surse de lumină) Care împrăștie lumină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lucios strălucitor
    • format_quote Ca Iacov, frumos și tînăr, ce-adormise la fîntînă, Deșteptat fără de veste de un înger lucitor, Mă chemași la luptă cruntă. MACEDONSKI, O. I 94. DLRLC
    • format_quote De la nouri cătră soare Printre lună și luceferi, Stele mîndre lucitoare. CREANGĂ, P. 221. DLRLC
    • format_quote Cîte stele lucitoare... Pentru mine stau să joace. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 398. DLRLC
    • 1.1. (Despre obiecte) Care răsfrânge lumină, care sclipește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: lucios sclipitor scânteietor
      • format_quote Bogatul păr ce-n unde lucitoare Cădea pe umeri. CERNA, P. 146. DLRLC
      • format_quote Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
      • format_quote Paloș tremurător Și la soare lucitor. TEODORESCU, P. P. 104. DLRLC
    • 1.2. (Despre ochi) Plin de viață, care lucește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: expresiv lucios
      • format_quote Uncheșul își aținti asupra lui ochii lucitori. SADOVEANU, O. VII 148. DLRLC
etimologie:
  • Luci + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.