LUCRARE, lucrări, s. f. 1. Acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate. ◊ Expr. A pune în lucrare = a începe executarea (a ceva), a pune în practică. ♦ (Înv.) Muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică. ♦ Spec. Operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și de creștere a plantelor. Lucrarea pământului = agricultură. 2. Înfăptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucrătură (2). – V. lucra.

lucrare sf [At: CORESI, EV. 222/23 / Pl: ~rări / E: lucra] 1 Efort fizic sau intelectual depus cu scopul de a realiza ceva Si: activitate, muncă, (rar) lucrat¹ (1). 2 (Îs) ~a pământului (sau a solului) Cultivare a pământului Si: agricultură. 3 (Ccr) Lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală. 4 (Înv) Experiență. 5 (Înv; îlv) A pune în ~ A aplica. 6 (Înv; ccr) Câștig. 7 (Înv) Faptă. 8 (Înv) Complot. 9 Operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor, al unor materiale și al manoperei specifice în vederea realizării, prelucrării sau reparării unui obiect, produs etc. 10 Sistem tehnic realizat printr-o asfel de operație. 11 (Ccr) Produs realizat prin prelucrarea unui material în cadrul procesului muncii. 12 (Îs) ~rări publice Lucrări (9) desfășurate cu cheltuiala și sub supravegherea statului. 13 (Îs) ~ edilitară Proiect executat în vederea creării unui mediu salubru pentru locuitorii unei aglomerații umane. 14 (Îs) ~ hidraulică Ansamblu de operații executate pentru prevenirea pagubelor provocate de ape sau pentru a folosi apa în diverse scopuri, navigație, producere de energie, alimentare, irigații etc. 15 (Îas) Sistem de elemente realizat pentru prevenirea pagubelor provocate de ape sau pentru a folosi apa în diverse scopuri. 16 (Îs) ~ maritimă Ansamblu de operații executate la țărmul mării sau în larg, cu diferite scopuri, apărare, navigație, semnalizare etc. 17 (Îas) Construcție realizată la țărmul mării sau în larg, cu diferite scopuri, precum apărare, navigație, semnalizare etc. 18 (Îs) ~ de explorare Operație minieră superficială care se execută pentru a constata existență și întinderea unui zăcământ. 19 (Îs) ~ rutieră Operație care se execută pentru construirea unei șosele. 20 (Îs) ~a solului Ansamblu de operații de arat, grăpat, semănat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și creștere a plantelor. 21 Studiu scris asupra unui subiect Si: scriere. 22 (Îs) ~ scrisă (de control sau, rar, în scris) Probă scrisă susținută periodic de către elevi sau studenți pentru verificarea cunoștințelor Si: extemporal. 23-24 (Ccr) Operă (de artă sau) științifică. 25 (Rar) Făptură. 26 (Înv) Efect. 27 (Înv) Realizare.

LUCRARE, lucrări, s. f. 1. Acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate. ◊ Expr. A pune în lucrare = a începe executarea, a pune în practică. ♦ (Înv.) Muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică. ♦ Spec. Operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și de creștere a plantelor. Lucrarea pământului = agricultură. 2. Înfăptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucrătură (2). – V. lucra.

LUCRARE, lucrări, s. f. I. Acțiunea de a lucra. 1. (Învechit) Muncă, activitate, sforțare pentru a realiza ceva. Am căutat și voi căuta a trage pe Magheru în sfera noastră de lucrare. GHICA, A. 425. Republica este un stat în care oamenii adunați îngrijăsc singuri de soarta lor fără a-și pune stăpîni pe cap, avînd în lucrarea lor drept regulă dreptatea și drept țintă frăția. BĂLCESCU, O. I 350. Pămîntul da de la sine, fără muncă și lucrare Tuturor deopotrivă și adăpost și mîncare. CONACHI, P. 296. 2. Prefacerea unui material brut într-un obiect de formă sau cu întrebuințare determinată; prelucrare. Erau și ei [celții] pricepuți în lucrarea fierului. IST. R.P.R. 27. ◊ Expr. A pune în lucrare = a începe efectuarea, executarea, a pune în practică. Căta deci vreme cu prilej să-și puie în lucrare cugetul său. ISPIRESCU, L. 130. Legiuiri înțelepte și prevăzătoare, pe care le și pune în lucrare o sistemă de administrațiune regulată ca ceasornicul. ODOBESCU, S. III 37. Poate ar fi mai întîrziat a-și pune în lucrare planul. NEGRUZZI, S. I 144. ♦ Lucrarea pămîntului = cultivarea pămîntului, agricultură. II. Rezultatul acțiunii de a lucra. 1. Lucru realizat (dintr-un material brut) printr-o muncă fizică sau intelectuală. Alții nu puteau face unele lucrări de fierărie nici în trei ani. ISPIRESCU, L. 137. Marele Ulpiu... umplea întinsul său imperiu de edificii somtuoase și de lucrări de artă folositoare. ODOBESCU, S. III 71. Lucrările noue n-au acel grandios ce se vede în toate lucrările bătrîne. NEGRUZZI, S. I 193. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere. ◊ Lucrare de control v. control. 2. Faptă, înfăptuire, realizare. Poftind să cunoască ce fel de lucrare a săvîrșit Sindipa filozoful... a aruncat cu dibăcie o întrebare. SADOVEANU, D. P. 137. ♦ Fig. (Rar) Șiretenie, tertip, vicleșug, șmecherie; lucrătură. Prea puternice împărate, iată cum sînt faptele și lucrările femeilor. SADOVEANU, D. P. 52.

LUCRARE ~ări f. 1) v. A LUCRA. 2) Operă artistică sau științifică. 3) Efort fizic sau mintal pentru a realiza ceva. ~area pământului. 4) fig. Traducere în viață; înfăptuire; realizare. [Sil. lu-cra-] /v. a lucra

lucrare f. acțiunea de a lucra și rezultatul ei: 1. operațiune: lucrarea mașinilor; fig. lucrarea minții; 2. acțiune: lucrarea medicamentului; 3. operă: e o lucrare de valoare; 4. pl. discuțiuni, deliberațiuni: lucrările Camerei; lucrări de artă, construcțiuni ce reclamă cunoștințe speciale, ca poduri, tuneluri, canaluri etc.; lucrări publice, cari interesează pe toți locuitorii unei țări și cari sunt făcute cu cheltueala și sub privegherea Statului.

lucráre f. Acțiunea de a lucra: lucrarea pămîntuluĭ (agricultura). Acțiune, muncă: lucrarea omuluĭ, a mințiĭ, a mașinilor, a unuĭ medicament. Operă, lucru făcut (un pod, o carte): a face o lucrare de valoare. Pl. Discusiunĭ, deliberațiunĭ, deciziunĭ scrise: lucrările unuĭ parlament. Lucrărĭ de artă, lucrărĭ inginereștĭ artistice, ca podurĭ, tunelurĭ, canale ș. a. Lucrărĭ publice, care îĭ interesează pe toțĭ locuitoriĭ statuluĭ și-s făcute și întreținute de ministeru lucrărilor publice, ca drumurile de fer. A fi în lucrare saŭ în lucru, a se executa, a fi pe cale de execuțiune: acel pod era atuncĭ în lucrare.

lucrare (desp. lu-cra-) s. f., g.-d. art. lucrării; pl. lucrări

lucrare (lu-cra-) s. f., g.-d. art. lucrării; pl. lucrări

lucrare s. f. (sil. -cra-), g.-d. art. lucrării; pl. lucrări

LUCRARE s. 1. cultivare. 2. v. carte. 3. v. operă. 4. operă, scriere, text, (livr.) op, (înv. și pop.) scriptură, (înv.) scriitură, scrisoare, uvraj. (A prezentat ~ la tipografie.) 5. lucrare dramatică v. piesă. 6. studiu. (O mică ~ de chimie fizică.) 7. (PED.) lucrare de control = extemporal. 8. operă, realizare. (O ~ statuară.)

LUCRARE s. v. lucru, muncă, treabă.

LUCRARE s. 1. cultivare, cultură, lucrat. (~ pămîntului.) 2. carte, operă, scriere, tipăritură, tom, volum, (livr.) op. (O ~ groasă.) 3. creație, operă, producție, (înv.) producere, product. (O ~ de mare valoare.) 4. operă, scriere, text, (livr.) op, (înv. și pop.) scriptură, (înv.) scriitură, scrisoare, uvraj. (A prezentat ~ la tipografie.) 5. lucrare dramatică = piesă, operă dramatică, scriere dramatică. 6. studiu. (O mică ~ de chimie fizică.) 7. operă. (O ~ statuară.)

lucrare s. v. LUCRU. MUNCĂ. TREABĂ.

Iucundi acti labores (lat. „Lucrările terminate sînt plăcute”) – maximă care poartă semnătura lui Cicero în De finibus... (II, 32, 105). Se adresează ca un îndemn celor ce obișnuiesc să execute treburile pe jumătate, să nu-și îndeplinească sarcinile pînă la sfîrșit. LIT.

Materiam superabat opus (lat. „Opera depășea materialul” sau „Lucrarea întrecea materialul”) – Ovidiu își începe Cartea a II-a din Metamorfozele, cu următoarele versuri: „Soarele-avea un palat ridicat pe columne înalte, Strălucitor de-aurite scîntei și-a pyropului flăcări; Creștetu-n fildeș sclipea, iar pe ușa cu două canaturi Raze de-argint luminau. Mai de preț era însă lucrarea.” Așadar, marele poet latin, descriind, Palatul Soarelui, spune că materialele scumpe erau întrecute de arta cu care a fost realizată construcția. Despre Paganini s-a spus că a cîntat pe un Stradivarius, dar materiam superabat opus!"… LIT.

lucrare, lucrări s. f. (intl.) acțiune pusă la cale împotriva unei persoane.