6 definiții pentru lucrușor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LUCRUȘÓR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru. – Lucru + suf. -ușor.
LUCRUȘÓR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru. – Lucru + suf. -ușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
lucrușor sn [At: CHIRIAC, SECUL 17 / Pl: ~oare / E: lucru + -ușor] 1-8 (Șhp) Lucru (7, 14, 16-17) (mărunt) Si: (rar) lucrișor (1-8), (înv) lucruleț (1-8), (reg) lucruț (1-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUCRUȘÓR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru (I). Așeză toate lucrușoarele pe la locurile lor. ISPIRESCU, L. 337. Or să facă sprafca din lucrușoarele strînse cu atîta strădanie. CONTEMPORANUL, VI 107.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lucrușor (desp. lu-cru-) s. n., pl. lucrușoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lucrușor (lu-cru-) s. n., pl. lucrușoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lucrușór s. n. (sil. -cru-), pl. lucrușoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: lu-cru-șor
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lucrușor, lucrușoaresubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Așeză toate lucrușoarele pe la locurile lor. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
- Or să facă sprafca din lucrușoarele strînse cu atîta strădanie. CONTEMPORANUL, VI 107. DLRLC
-
etimologie:
- Lucru + sufix -ușor. DEX '98 DEX '09