21 de definiții pentru lumina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUMINA, luminez, vb. I. I. 1. Intranz. (Despre aștri sau despre alte surse de lumină) A produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci. 2. Tranz. A revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine). ♦ (Despre oameni) A însoți pe cineva cu o sursă de lumină spre a-l face să vadă în întuneric, a face cuiva lumină. ◊ Expr. A lumina (cuiva) calea (sau dramul) = a călăuzi, a conduce spre țintă. 3. Refl. (Despre obiectele pe care cade lumina) A deveni luminos, a se umple de lumină, a căpăta mai multă lumină. ◊ Expr. A se lumina de ziuă = a se face ziuă. ♦ A se însenina. ◊ Expr. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A învăța foarte, a (se) instrui, a (se) informa; a (se) educa, a (se) cultiva. ♦ Tranz. și refl. A (se) lămuri, a (se) clarifica. 2. Tranz. A călăuzi, a îndrepta, a conduce. 3. Tranz. A răspândi mulțumire, bucurie; a înveseli, a însenina. ♦ Refl. (Despre față, ochi etc.) A căpăta o expresie de mulțumire, de bucurie. 4. Intranz. (Despre o idee, o imagine etc.) A apărea, a se ivi, a se înfiripa; a se contura. – Din lumină.

lumina [At: (a. 1550) CUV. D. BĂTR. II, 459 / V: (îrg) ~ira / Pzi: ~nez, (îvp) lumin / E: lumină] 1 vi (D. aștri sau alte surse de lumină) A emite lumină (1). 2 vi (Trs) A fulgera. 3 vr (Reg; d. struguri) A începe să se coacă. 4 vt A revărsa lumină asupra unui lucru pentru a fi văzut mai bine. 5 vt (D. oameni) A însoți pe cineva cu o sursă de lumină spre a-l face să vadă în întuneric. 6 vr (Pfm; îe) A se ~ de ziuă sau (înv) a ~ ziua A se face ziuă în zori. 7 vr (Îae) A se însenina. 8 vr (Pop; d. cer; îe) A se ~ de (sau a) ploaie A se pregăti de ploaie. 9-10 vtr A (se) face mai plăcut. 11 vt (Înv; c. i. ochii, vederea etc.) A face să vadă. 12-13 vtr (Fig) A (se) clarifica. 14-15 vtr (Fig) A (se) instrui. 16-17 vtr A (se) călăuzi. 18 vt (Îe) A ~ calea (sau drumul) (cuiva) A conduce spre țintă. 19 vr (D. față, ochi) A căpăta o expresie de mulțumire, de bucurie. 20 vi (D. idei, imagini etc.) A se înfiripa. 21 vr (Înv) A se mândri.

LUMINA, luminez, vb. I. I. 1. Intranz. (Despre aștri sau despre alte surse de lumină) A produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci. 2. Tranz. A revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine). ♦ (Despre oameni) A însoți pe cineva cu o sursă de lumină spre a-l face să vadă în întuneric, a face cuiva lumină. ◊ Expr. A lumina (cuiva) calea (sau drumul) = a călăuzi, a conduce spre țintă. 3. Refl. (Despre obiectele pe care cade lumina) A deveni luminos, a se umple de lumină, a căpăta mai multă lumină. ◊ Expr. A se lumina de ziuă = a se face ziuă. ♦ A se însenina. ◊ Expr. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii. II. Fig. 1. Tranz. A răspândi știința și cultura în mase; a educa, a cultiva, a instrui. ♦ Tranz. și refl. A (se) lămuri, a (se) clarifica. 2. Tranz. A călăuzi, a îndrepta, a conduce. 3. Tranz. A răspândi mulțumire, bucurie; a înveseli, a însenina. ♦ Refl. (Despre față, ochi etc.) A căpăta o expresie de mulțumire, de bucurie. 4. Intranz. (Despre o idee, o imagine etc.) A apărea, a se ivi, a se înfiripa; a se contura. – Din lumină.

LUMINA, luminez, vb. I. I. 1. Intranz. (Despre aștri sau despre alte izvoare de lumină) A produce, a emite lumină. Zăresc în depărtare un sul de raze scînteietoare, care venea înspre dînșii; și de ce se apropia, de ce lumina mai tare. CREANGĂ, P. 228. Pe capătu-unei laiți, Lumina cu mucul negru într-un hîrb un roș opaiț. EMINESCU, O. I 84. ◊ (Poetic) Ochii-i albaștri luminau ca stele. EMINESCU, O. IV 107. ♦ Tranz. A revărsa, a arunca lumină asupra unei persoane sau asupra unui lucru, făcîndu-l să se vadă bine. Un felinar de tablă, cu capătul de lumînare pe sfîrșite, lumina fumegos și trist peretele galben. C. PETRESCU, Î. II 104. Pe masa de brad, o lampă de tablă lumina sărăcia dinăuntru. DUNĂREANU, CH. 79. Fă-mă lumină de ceară... Că eu unde-i însera, Calea ți-o voi lumina... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 64. ◊ Expr. A lumina (cuiva) calea (sau drumul) = a arăta drumul care trebuie urmat, a călăuzi, a conduce spre țintă. Ideile leninismului ne luminează calea luptei și victoriilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ (Subiectul e omul folosind un izvor de lumină) Frumoasă masă-ntindea Și mi-și bea și mi-și mînca... Și mîndra le lumina. ȘEZ. III 216. ◊ Intranz. (Neobișnuit, cu complementul în dativ) Deasupra casei tale ies Și azi aceleași stele, Ce-au luminat atît de des Înduioșării mele. EMINESCU, O. I 186. 2. Refl. (Despre spațiul sau obiectul pe care cade lumina) A deveni luminos, a se umple de lumină. S-a luminat în răsărit pervazul, Zorile-și lipesc de geam obrazul. BENIUC, A. R. 44. Alunecăm încet pe apa moartă a portului, avînd în față imensul decor al orașului care se luminează treptat sub ochii noștri. BART, S. M. 39. ◊ Refl. impers. Fig. Intri-n cas’ se luminează, Ieși afar’se-nseninează. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 40. ◊ Expr. A se lumina de ziuă = a se face ziuă. Întinsă cu mîinile sub cap, cu ochii în tavan, a rămas pînă s-a luminat de ziuă. BART, E. 161. Începu a se lumina de ziuă și deodată să făcu o învălmășeală mare. POPESCU, B. I 39. Cînd se lumină de ziuă, Făt-Frumos vede că șirul munților dă într-o mare verde și întinsă. EMINESCU, N. 13. ♦ (Despre cer, văzduh, vreme; în opoziție cu întuneca) A se însenina, a deveni limpede. Aerul se-nsenina Și cerul se lumina. ALECSANDRI, P. I 112. ◊ Expr. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii. Vîntul s-a mai potolit; s-a luminat a ploaie; lumină cețoasă; începe să cearnă mărunt și-nțepos. CARAGIALE, O. I 334. II. Fig. 1. Tranz. A răspîndi știința și cultura în mase; a educa, a lămuri din punct de vedere politic și ideologic. V. instrui. Cînd am înființat această «Frăție» acum cinci ani, ținta noastră a fost să ne adresăm poporului, nu boierilor, să luminăm țărănimea și pe meseriași. CAMIL PETRESCU, B. 67. Refl. pas. Supt tiranie nu se pot lumina popoarele. BĂLCESCU, O. I 352. ♦ A lămuri, a clarifica, a da explicația potrivită. V-am luminat de demult asupra sorgintei voastre. ALECSANDRI, T. I 250. ◊ Refl. Din acea scrisoare dobîndii înțelegere și mă luminai și-n altă privință. SADOVEANU, M. C. 165. Mamă, a zis Abu-Hasan, eu înțeleg și cred ce-mi spui; dar tot vreau să mă luminez singur despre mișelia și neomenia lor. CARAGIALE, O. III 61. ◊ Refl. reciproc. De aceea ne-am adunat aici, ca să ne luminăm unii pe alții. CREANGĂ, A. 162. 2. Tranz. A înveseli, a bucura, a însenina; a răspîndi mulțumire, bucurie, veselie. Acum vine primăvara... și evenimentul acesta bucură, luminează deopotrivă și oamenii și lucrurile. SAHIA, N. 98. Cireși sălbatici luminau fundul trist al zării cu mănunche de flori albe. D. ZAMFIRESCU, R. 76. Cobori în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gînd Și viața-mi luminează. EMINESCU, O. I 168. ♦ Refl. (Despre față, ochi etc.) A străluci de mulțumire sau de bucurie. Ochii i se deschideau tot mai largi, se luminau mai tare. CAMILAR, TEM. 119. Moș Gheorghe face un pas afară din rînduri, se uită drept în ochii gardistului și i se luminează numaidecît fața. SP. POPESCU, M. G. 45. Chipul majorului se luminase de tot. D. ZAMFIRESCU, R. 136. ◊ Expr. A se lumina la față (sau la chip) = a) a căpăta o expresie de mulțumire, de bucurie; a se însenina la față; b) a arăta mai bine decît înainte. Parcă mai crescuse, se mai îndreptase, se mai luminase la față. DUMITRIU, N. 211. 3. Intranz. (Despre o idee, un gînd, o imagine etc.) A apărea, a se ivi, a se înfiripa. De deznădejdi de mai-nainte Acuma să zîmbiți vă vine Ș-un gînd vă luminează-n minte: Că viața-i cel mai mare bine. CERNA, P. 15. Deodată-ți luminează-n gînd, Așa de viu, că te-nfiori, Un tînăr trist, frumos și blînd, Cu ochii mari și visători. VLAHUȚĂ, O. A. 56. – Prez. ind. pers. 3. sg. și: (învechit) lumi (ALECSANDRI, P. III 111, ȘEZ. III 59).

A LUMINA ~ez 1. intranz. 1) (despre surse de lumină) A răspândi lumină; a arde; a luci. 2) (despre gânduri, idei) A apărea pe neașteptate în minte. 2. tranz. 1) A supune acțiunii unei surse de lumină (pentru a vedea mai bine). 2) fig. (persoane) A face să se lumineze. * ~ (cuiva) calea (sau drumul) a călăuzi (pe cineva). 3) fig. A face să capete cunoștințe și/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a învăța; a instrui. /Din lumină

A SE LUMINA mă ~ez intranz. 1) A deveni luminos; a se umple de lumină. * ~ de ziuă a se face ziuă. 2) (despre cer, timp) A deveni senin; a se însenina. * ~ a ploaie a căpăta o lumină specifică care prevestește ploaia. 3) (despre față, privire) A căpăta o expresie de bucurie, exprimând destindere. 4) fig. A ajunge să înțeleagă clar; a se clarifica; a se lămuri; a se edifica. /Din lumină

luminà v. 1. a răspândi lumină: soarele luminează pământul; 2. a ținea cuiva lumina: luminează-mi pe scară; 3. fig. a deschide mintea, a face să priceapă: studiul luminează spiritul; 4. a călăuzi: mă duc unde m’o lumina D-zeu; 5. a distribui luminile și umbrele, într’un tablou; 6. a se însenina: se luminează vremea; 7. a se revărsa de ziuă. [Lat. LUMINARE].

alb-lumina zilei adj.„Lampa alb-lumina zilei, cu o culoare apropiată de lumina zilei.” Sc. 3 II 61 p. 2 (din alb + lumina zilei; cf. germ. weiss tageschell; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 398)

luminéz v. tr. (lat. lúmino, -áre). Daŭ lumină, umplu de lumină: soarele luminează pămîntu. Fig. Arăt drumu: ne-am dus unde ne-a luminat el. Sfătuĭesc bine, deschid mintea: am făcut cum ne-a luminat el, școala te luminează. V. intr. Strălucesc, daŭ lumină: lampa asta luminează bine. V. refl. unipers. Se luminează, 1. se face ziŭă, 2. se înseninează. Fig. Fața i se luminează, i se înseninează, i se înveselește, ĭa expresiunea fericiriĭ. V. scapăr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lumina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. luminez, 3 luminea; conj. prez. 1 sg. să luminez, 3 să lumineze

lumina (a ~) vb., ind. prez. 3 luminea

lumina vb., ind. prez. 1 sg. luminez, 3 sg. și pl. luminea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUMINA vb. v. clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza.

LUMINA vb. 1. a arde. (Lampa ~ până târziu în camera lui.) 2. a scânteia, a sclipi, a străluci. (Candelabre ~ în salon.) 3. v. străluci. 4. a bate, a luci, a străluci. (Luna ~ peste ramuri.) 5. v. însenina. *6. (fig.) a se însenina. (S-a ~ când m-a văzut.)

LUMINA vb. 1. a arde. (Lampa ~ pînă tîrziu în camera lui.) 2. a scînteia, a sclipi, a străluci. (Candelabre ~ în salon.) 3. a străluci, (reg.) a răza, a zări. (Soarele ~.) 4. a bate, a luci, a străluci. (Luna ~ peste ramuri.) 5. a se însenina, a se limpezi, (pop.) a se răzbuna, (Transilv.) a se tistăli. (Afară s-a mai ~.) 6.* (fig.) a se însenina. (S-a ~ cînd m-a văzut.)

lumina vb. v. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUȘI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA.

A (se) lumina ≠ a (se) întuneca

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LUMINA 1. Lac în Delta Dunării, între brațele Sulina și Sfântu Gheorghe; 13,68 km2; vol.: 20,5 mil. m3. Împreună cu lacurile Roșu, Vătafu, Iacob, Puiuleț și Puiu, cu care este legat prin canale, formează un complex lacustru. Piscicultură. 2. Com. în jud. Constanța, situată în partea de E a Pod. Carasu, pe țărmul de NV al L. Siutghiol; 6.662 loc. (2000). Fabrică de nutrețuri concentrate. Creșterea porcinelor. Avicultură. Până în 1990, satul L. a fost în subordinea ad-tivă a orașului Ovidiu, iar din 1990, împreună cu satele Oituz și Sibioara, a fost trecut în categoria comunelor. Până la 1 ian. 1965, satul L. s-a numit Valea Neagră.

SOL LUCET OMNIBUS (lat.) Soarele luminează pentru toți – Petroniu, „Satyricon”, 99. Dicton latin afirmând dreptul egal al tututor oamenilor de a se bucura de darurile naturale.

Intrare: lumina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lumina
  • luminare
  • luminat
  • luminatu‑
  • luminând
  • luminându‑
singular plural
  • luminea
  • luminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • luminez
(să)
  • luminez
  • luminam
  • luminai
  • luminasem
a II-a (tu)
  • luminezi
(să)
  • luminezi
  • luminai
  • luminași
  • luminaseși
a III-a (el, ea)
  • luminea
(să)
  • lumineze
  • lumina
  • lumină
  • luminase
plural I (noi)
  • luminăm
(să)
  • luminăm
  • luminam
  • luminarăm
  • luminaserăm
  • luminasem
a II-a (voi)
  • luminați
(să)
  • luminați
  • luminați
  • luminarăți
  • luminaserăți
  • luminaseți
a III-a (ei, ele)
  • luminea
(să)
  • lumineze
  • luminau
  • lumina
  • luminaseră
lumira
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lumina, luminezverb

  • 1. intranzitiv (Despre aștri sau despre alte surse de lumină) A produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: străluci
    • format_quote Zăresc în depărtare un sul de raze scînteietoare, care venea înspre dînșii; și de ce se apropia, de ce lumina mai tare. CREANGĂ, P. 228. DLRLC
    • format_quote Pe capătu-unei laiți, Lumina cu mucul negru într-un hîrb un roș opaiț. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • format_quote poetic Ochii-i albaștri luminau ca stele. EMINESCU, O. IV 107. DLRLC
  • 2. tranzitiv A revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un felinar de tablă, cu capătul de lumînare pe sfîrșite, lumina fumegos și trist peretele galben. C. PETRESCU, Î. II 104. DLRLC
    • format_quote Pe masa de brad, o lampă de tablă lumina sărăcia dinăuntru. DUNĂREANU, CH. 79. DLRLC
    • format_quote Fă-mă lumină de ceară... Că eu unde-i însera, Calea ți-o voi lumina... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 64. DLRLC
    • format_quote intranzitiv neobișnuit Deasupra casei tale ies Și azi aceleași stele, Ce-au luminat atît de des Înduioșării mele. EMINESCU, O. I 186. DLRLC
    • 2.1. (Despre oameni) A însoți pe cineva cu o sursă de lumină spre a-l face să vadă în întuneric, a face cuiva lumină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Frumoasă masă-ntindea Și mi-și bea și mi-și mînca... Și mîndra le lumina. ȘEZ. III 216. DLRLC
      • chat_bubble A lumina (cuiva) calea (sau dramul) = a călăuzi, a conduce spre țintă. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Ideile leninismului ne luminează calea luptei și victoriilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre obiectele pe care cade lumina) A deveni luminos, a se umple de lumină, a căpăta mai multă lumină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: întuneca
    • format_quote S-a luminat în răsărit pervazul, Zorile-și lipesc de geam obrazul. BENIUC, A. R. 44. DLRLC
    • format_quote Alunecăm încet pe apa moartă a portului, avînd în față imensul decor al orașului care se luminează treptat sub ochii noștri. BART, S. M. 39. DLRLC
    • format_quote impersonal figurat Intri-n cas’ se luminează, Ieși afar’ se-nseninează. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 40. DLRLC
    • 3.1. A se însenina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: însenina
      • format_quote Aerul se-nsenina Și cerul se lumina. ALECSANDRI, P. I 112. DLRLC
      • chat_bubble A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Vîntul s-a mai potolit; s-a luminat a ploaie; lumină cețoasă; începe să cearnă mărunt și-nțepos. CARAGIALE, O. I 334. DLRLC
    • chat_bubble A se lumina de ziuă = a se face ziuă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Întinsă cu mîinile sub cap, cu ochii în tavan, a rămas pînă s-a luminat de ziuă. BART, E. 161. DLRLC
      • format_quote Începu a se lumina de ziuă și deodată să făcu o învălmășeală mare. POPESCU, B. I 39. DLRLC
      • format_quote Cînd se lumină de ziuă, Făt-Frumos vede că șirul munților dă într-o mare verde și întinsă. EMINESCU, N. 13. DLRLC
  • 4. figurat tranzitiv reflexiv A învăța foarte, a (se) instrui, a (se) informa; a (se) educa, a (se) cultiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd am înființat această «Frăție» acum cinci ani, ținta noastră a fost să ne adresăm poporului, nu boierilor, să luminăm țărănimea și pe meseriași. CAMIL PETRESCU, B. 67. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Supt tiranie nu se pot lumina popoarele. BĂLCESCU, O. I 352. DLRLC
    • 4.1. tranzitiv reflexiv A (se) lămuri, a (se) clarifica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote V-am luminat de demult asupra sorgintei voastre. ALECSANDRI, T. I 250. DLRLC
      • format_quote Din acea scrisoare dobîndii înțelegere și mă luminai și-n altă privință. SADOVEANU, M. C. 165. DLRLC
      • format_quote Mamă, a zis Abu-Hasan, eu înțeleg și cred ce-mi spui; dar tot vreau să mă luminez singur despre mișelia și neomenia lor. CARAGIALE, O. III 61. DLRLC
      • format_quote reflexiv reciproc De aceea ne-am adunat aici, ca să ne luminăm unii pe alții. CREANGĂ, A. 162. DLRLC
  • 5. figurat tranzitiv Conduce, călăuzi, îndrepta. DEX '09 DEX '98
  • 6. figurat tranzitiv A răspândi mulțumire, bucurie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acum vine primăvara... și evenimentul acesta bucură, luminează deopotrivă și oamenii și lucrurile. SAHIA, N. 98. DLRLC
    • format_quote Cireși sălbatici luminau fundul trist al zării cu mănunche de flori albe. D. ZAMFIRESCU, R. 76. DLRLC
    • format_quote Cobori în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gînd Și viața-mi luminează. EMINESCU, O. I 168. DLRLC
    • 6.1. reflexiv (Despre față, ochi etc.) A căpăta o expresie de mulțumire, de bucurie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ochii i se deschideau tot mai largi, se luminau mai tare. CAMILAR, TEM. 119. DLRLC
      • format_quote Moș Gheorghe face un pas afară din rînduri, se uită drept în ochii gardistului și i se luminează numaidecît fața. SP. POPESCU, M. G. 45. DLRLC
      • format_quote Chipul majorului se luminase de tot. D. ZAMFIRESCU, R. 136. DLRLC
      • chat_bubble A se lumina la față (sau la chip) = a căpăta o expresie de mulțumire, de bucurie; a se însenina la față. DLRLC
      • chat_bubble A se lumina la față (sau la chip) = a arăta mai bine decât înainte. DLRLC
        • format_quote expresie Parcă mai crescuse, se mai îndreptase, se mai luminase la față. DUMITRIU, N. 211. DLRLC
  • 7. figurat intranzitiv (Despre o idee, o imagine etc.) A se ivi, a se înfiripa; a se contura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De deznădejdi de mai-nainte Acuma să zîmbiți vă vine Ș-un gînd vă luminează-n minte: Că viața-i cel mai mare bine. CERNA, P. 15. DLRLC
    • format_quote Deodată-ți luminează-n gînd, Așa de viu, că te-nfiori, Un tînăr trist, frumos și blînd, Cu ochii mari și visători. VLAHUȚĂ, O. A. 56. DLRLC
  • comentariu învechit Prezent indicativ persoana a 3-a singular și: lumi. DLRLC
etimologie:
  • lumină DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.