15 definiții pentru luminare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUMINARE s. f. 1. Acțiunea de a (se) lumina. 2. Fig. Instruire; educare. 3. (Înv.; însoțit de un adj. pos.) Luminăție. – V. lumina.

luminare2 sf [At: DEX / Pl: ~nări / E: lumina] 1 Emitere a luminii (1) Si: luminat1 (1). 2 (Îvr) Strălucire. 3 (Trs) Fulgerare. 4 (Fig) Clarificare. 5 (Fig) Instruire. 6 (Îvr) Luminăție.

LUMINARE, luminări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) lumina. 2. Fig. Instruire; educare. 3. (Înv., rar; însoțit de un adj. pos.) Luminăție. – V. lumina.

LUMINARE, (3) luminări, s. f. Acțiunea de a (se) lumina. 1. Producere de lumină (I 1). Sistem de luminare. ♦ (Învechit; concretizat) Lumină. A zilei luminare de pe cer acum s-a stins. NEGRUZZI, S. II 14. 2. Fig. Cultivare a minții, instruire; educare, lămurire. Luminarea culturală a țărănimii muncitoare nu poate fi despărțită de ridicarea nivelului de cunoștințe agrotehnice ale acesteia. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 2/1. Țăranul romîn are drept nu numai la pămînt... dar are drept la luminarea minții lui prin carte și cultură. SADOVEANU, E. 25. 3. (Învechit, însoțit de un adjectiv posesiv) Luminăție. Cu luminările sale bezădele ( = beizadele) trăiesc foarte bine, căci mult mă iubesc. KOGĂLNICEANU, S. 6.

luminare f. 1. acțiunea de a lumina: 2. fig. cultivare, instruire: luminarea spiritului; 3. luminăție: Luminarea Sa.

lumináre f. Acțiunea de a lumina. Vechĭ. Luminăție: Luminarea Sa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!luminare s. f., g.-d. art. luminării; pl. luminări

luminare s. f., g.-d. art. luminării

luminare s. f., g.-d. art. luminării; pl. luminări

!Luminarea Ta/Sa/Voastră (înv.) loc. pr., g.-d. LuminăriiTale/Sale/Voastre

+Luminările Voastre (înv.) loc. pr. pl.

!Luminarea Sa (înv.) loc. pr., g.-d. Luminării Sale, pl. Luminările Lor

Luminarea sa s. f. art. + adj., g.-d. art. Luminării sale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUMINARE s. 1. luminat. (~ unui colț întunecat.) 2. v. înseninare.

LUMINARE s. 1. luminat. (~ unui colț întunecat.) 2. înseninare, limpezire. (~ cerului.)

Intrare: luminare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminare
  • luminarea
plural
  • luminări
  • luminările
genitiv-dativ singular
  • luminări
  • luminării
plural
  • luminări
  • luminărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

luminare, luminărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) lumina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat Cultivare a minții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luminarea culturală a țărănimii muncitoare nu poate fi despărțită de ridicarea nivelului de cunoștințe agrotehnice ale acesteia. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 2/1. DLRLC
    • format_quote Țăranul romîn are drept nu numai la pămînt... dar are drept la luminarea minții lui prin carte și cultură. SADOVEANU, E. 25. DLRLC
  • 3. învechit Însoțit de un adjectiv posesiv: luminăție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: luminăție
    • format_quote Cu luminările sale bezădele (= beizadele) trăiesc foarte bine, căci mult mă iubesc. KOGĂLNICEANU, S. 6. DLRLC
etimologie:
  • vezi lumina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.