lustruit¹ sn [At: DLR ms / E: lustrui] 1 Șlefuire. 2 Gătire. 3 Laudă. 4 (Îs) Mașină de ~ Mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. 5 (Îs) Piatră de ~ Piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste.

LUSTRUIT adj. p. LUSTRUI. Cu lustru, sclivisit; văcsuit ¶ ¶ C. NELUSTRUIT.

lustruit s. n.

lustruit s. n.

lustruit s. n.

LUSTRUIT s. 1. v. lustruire. 2. lustruire, șlefuire, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ul suprafeței unui metal.) 3. lustruire, văcsuire. (~ul pantofilor.)

lustruit¹ s.n. 1 fățuială, fățuire, fățuit¹, lustruire, <rar> lustruială, lustruitură, <înv.> lustru. 2 lustruire, șlefuire, șlefuit¹, <rar> lustruială, <înv. și reg.> sclivisire, <înv.> lustru. 3 lustruire, văcsuire, <rar> lustruială, văcsuit¹, <reg.> puțuială, puțuitură, puțuluială. 4 (ind. piel.) glasare, lustruire.

LUSTRUIT s. 1. fățuială, fățuire, fățuit, lustruire. (~ unui obiect.) 2. lustruire, șlefuire, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ suprafeței unui metal.) 3. lustruire, văcsuire. (~ pantofilor.)